Nereju (numit adesea și Nereju Mare) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Vrancea, Moldova, România, fiind situat pe malurile râului Zăbala.
Istoric Apare în documente pe 2 iulie 1500 când este menționat astfel: „Zapis prin care Stoica și feciorii săi, Băldor, Toader și Ion, zălogesc lui Toader Ureche din Bodești partea lor de moșie din Nerejer, fiindcă l-au luat în chezășie când i-au fost feciorii într-o nevoie mare la Vintilă Vodă”. Părerile spun că data actului dată ar putea fi îndoielnică datorită faptului că Vintilă Vodă ar fi domnit între 18 septembrie 1532 și 10 iunie 1535).
Cu toate acestea, menționarea domnitorului face ca existența satului să fie fixată în jurul anilor 1532-1535. Astfel, vechimea acestui sat s-ar putea considera cu certitudine în prima parte a anilor 1500, cu o marjă de câțiva zeci de ani. Documentele ulterioare atestă o așezare bine stabilită, din punct de vedere administrativ și economic, încă din secolul al IV-lea.
Marele Dicționar Geografic al României menționează că satul Nereju Mare avea în 1902 o populație de 900 de locuitori, având 200 de gospodării. În Nereju Mare funcționa o școală mixtă frecventată de 14 elevi și o biserică cu hramul „Sfinții Voievozi”, fiind reședința comunei și locul unde se află primăria. În 1912, satul avea 998 de locuitori, Henri H. Stahl, Nerej, un village d’une région archaïque. Monographie Sociologique, Institut de Sciences Sociale de la Roumanie, Bucarest, 1939. pag. 82 - Populația Vrancei în anii 1859-1860 iar după Recensământul din 1930 avea 1086 de locuitori. În 1941, satul avea 788 de locuitori și 227 de clădiri. În 1968, satul Nereju Mare a primit denumirea simplă de Nereju, odată cu noile reforme administrativ-teritoriale, însă localnicii continuă să numească uneori acest sat cu denumirea sa istorică.
Note
Nereju, Nereju