Băcani este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Vaslui, Moldova, România.
Istoric Satul Băcani este o veche entitate medievală ,ale cărui origini însă s-au pierdut de-a lungul timpului. O primă dovadă documentară a existenței sale a fost menționată de către cărturarul Dimitrie Cantemir în lucrarea sa “Descriptio Moldaviae” care amintește că în vecinătatea orașului Bârlad, pe văile și colinele acestuia încă din secolul al XVII-lea erau așezări omenești care întrețineau o strânsă legătură cu orașul, iar locuitorii purtau și aveau ținută moldovenească. Era vorba de satele Băcani și Drujești, două dintre structurile care aveau să stea la baza organizării comunei Băcani în urma legii administrative din anul 1864.
Printre primele atestare documentare despre comuna Băcani au fost făcută de către Dimitre Cantimir in lucrarea sa Descripțio Moldaviae unde este menționat ca in secolul al XVII-lea erau localitati pe colinele din jurul Bârladului care aveau o legătura strânsa cu orașul, fiind vorba despre satele Drujesti si Băcani care au stat si la formare comunei Băcani in anul 1864 prin legea comunala care prevedea ca satele si cătunele sa se grupeze in comune având o administrație aleasa din rândul lor fiind pentru prima oara când se începu organizare administrativa in România. De la înființarea ei și până în anul 1948 comuna Băcani a aparținut de jud. Tutova și avea în anul 1911 sub jurisdicția sa următoarele așezări sătești: Drujești, Suseni, Vulpășeni. După venirea comuniștilor in anul 1950 comuna aparține noului raion creat Bârlad si îi mai este atribuit satele Baltateni si Drujesti Noi.Începând cu anul 1967 comuna începe sa-si schimbe aspectul prin lucrările de electrificare ,construcția unei scoli primare apoi generale ,apariția unui dispensar si unei case de naștere,biblioteca, cămin cultural. In anul 1968 se schimba iar administrația iar comuna Băcani intra in administrarea județului Vaslui unde a rămas pana in ziua de astăzi.
Satul Băcani este o veche entitate medievală ,ale cărui origini însă s-au pierdut de-a lungul timpului. O primă dovadă documentară a existenței sale a fost menționată de către cărturarul Dimitrie Cantemir în lucrarea sa “Descriptio Moldaviae” care amintește că în vecinătatea orașului Bârlad, pe văile și colinele acestuia încă din secolul al XVII-lea erau așezări omenești care întrețineau o strânsă legătură cu orașul, iar locuitorii purtau și aveau ținută moldovenească. Era vorba de satele Băcani și Drujești, două dintre structurile care au stat la baza organizării comunei Băcani în urma legii administrative din anul 1864. Conform legii, fiecare comună avea un organ reprezentativ, ales din rândul locuitorilor comunei - consiliul comunal și un organ executiv în persoana primarului, numit de către prefectul județului. Atribuțiile primarului aveau în vedere administrarea unității încredintate, supravegherea poliției comunale, menținerea ordinii publice, gestionarea problemelor de stare civilă. De-a lungul timpului, au intervenit o serie de modificări teritoriale, alipiri sau scoaterea unor sate din jurisdicția unei comune, înființări sau desfințări de astfel de organizații teritoriale. Toate aceste modificări au atras dupa sine noi organizări ale primăriilor, au influențat specificul activității acestora și de nenumărate ori au determinat schimbarea denumirii lor.
De la înființarea ei și până în anul 1948 comuna Băcani a aparținut de jud Tutova și avea în anul 1911 sub jurisdicția sa următoarele așezări sătești: Drujești, Suseni, Vulpășeni . Legea de organizare administrativă din anul 1911 indică Băcanii ca reședință a plășii Bârlad din cadrul jud. Tutova. Începând cu anul 1950 comuna aparține de raionul Bârlad și cuprinde 6 sate, adâugându-se la cele de mai sus și satele Bălțăteni și Drujeștii Noi. Dintr-un chestionar realizat în anul 1967 cu ocazia întocmirii rețelei de localități pe regiune reiese că satul Bălțăteni datează din perioada regatului, purtând o perioadă chiar numele de Regina Maria și este așezat pe firul apei Bogdana, între dealul Bogdanei și Bălăceni. Sursele documentare amintesc că Băltățenii împreună cu satul Drujeștii Noi au apărut cu ocazia expropierii moșiei banului Emanoil Palade, în anul 1922. Satul Suseni, așezat pe firul apei Mânzățelu este și el întemeiat pe moșia lui Gheorghe Palade, în urma expropierii din același an, în timp ce despre satul Vulpășeni același chestionar menționează doar că este așezat între dealurile Bogdanei și dealul cimitirului, fiind singurul care are o mare suprafață inundabilă. Dovezile modernității apar cu precădere după cel de al doilea război mondial. Astfel, comuna este electrificată începând din anul 1967 și până în anul 1968 fuseseră construite deja o școală cu clasele I-IV, două școli cu clasele I-VIII, căteva grădinițe, un cămin cultural, o bibliotecă, un dispensar și o casă de nașteri. Numeroasele instrucțiuni și legi pe linie administrativă, de-a lungul timpului au determinat variate denumiri ale instituției de la primărie ( până în 1948), la comitet provizoriu (1948-1950), sfat popular (1950-1968), consiliu popular (1968-1988), consiliu local (1990-1994) și din nou primărie (începând cu anul 1994 și până azi).
SATUL BACANI DIN VALEA SMILEI, TINUTUL TUTOVEI-Spatiu moldovean, nume turanic, colonisti munteni SATUL BACANI DIN VALEA SMILEI, TINUTUL TUTOVEI
Spatiu moldovean, nume turanic, colonisti munteni
Autor: Profesor Romeo Chelaru
La anul 1900, marele lingvist roman de origine evreiasca, Lazar Saineanu ne spunea ca "Bacani e un sat cu nume turanic in Tutova". De fapt, el pomenea satul din fostul judet Tutova, actual Vaslui, sat care se afla pe paraul Smila, afluent al Barladului.
Saineanu pare ca nu aflase ca-n Evul Mediu mai fiintase si un alt sat Bacani, aflat insa langa Targoviste si care era disparut deja la 1900. 0ricum ar fi, din cele doua sate Bacani care au fost, astazi mai exista doar cel localizat la N-V de orasul Barlad pe valea Smilei de jos.
Indicatii despre topografia satului moldovean Bacani ne da si harta inginerului Baiardi din 1816, harta pe care vedem scrise doua toponime numite" Silistea Bacanilor" si "Pogana Bacanilor". Toponimul "Silistea
Bacanilor" semnaliza fosta vatra a satului, vatra localizata pe harta cam dupa actuala scoala gimnaziala, deasupra drumului ce iese din Bacani si duce-n satul Suseni. Toponimul celalalt "Pogana Bacanilor", aparea pe harta deasupra satului, spre zarea dealului si indica asa cum deja am aratat intr-un alt articol un loc rau pentru agricultura adica rapos si nisipos.
Inevitabil ajungem la intrebarea referitoare la vechimea satului moldovean Bacani. Un prim raspuns, o prima atestare, ne-o ofera documentul din 1624, martie 24 unde ni se vorbeste de cumpararea de catre boierul
Simion Gheuca a unor parti de mosii din satul Bacani. Citit cu atentie, actul ne ajuta sa identificam numele celor trei "batrani" care stapanisera Bacanii, anume Politanu, Stancu si Solomon insa face si trimitere la un ispisoc de cumparatura pe care-l avusese Politanul de la Petru-voda.
Acest document din 1624 ni-l arata pe boierul Simion Gheuca cumparand ocine de la copiii Politanului anume Macovei, Gligorie, Marica, Odochia dar si de la nepotii lui, anume Danciul, Marica, Teodosia. Ori asta
inseamna ca Politanul era deja mort si ca ispisocul Politanului era primit de la Petru Schiopul adica de la primul voda muntean ajuns pe tronul Moldovei, pe care a condus-o cu intreruperi intre anii 1574-1591.
Vedem asadar ca satul Bacani era deja "ctitorit" sub voda Petru Schiopul, caci atunci cumpara aici mosii acel razes Politanul. Suntem inclinati sa afirmam ca satul nu exista sub Petru voda Rares, una ca documentele medievale nu-l arata si alta ca ispisocul Politanului nu foloseste expresia "Petru voevod al Batran", care in hrisoavele medievale ar trimite la Petru Rares.Putem astfel incadra "descalecatul" satului Bacani imediat dupa anul 1546 cand moare Petru voda Rares si mai putem spune ca el exista deja la 1591 cand Petru Schiopul voda paraseste tronul definitiv.
Credem ca acel Politanul era un razes venit din satul Politeni de pe Tutova si ca el cumpara mosii in Bacani pentru ca isi luase nevasta de aici. Politanul avea desigur si banii necesari sa cumpere mosii in Bacani, caci exact in zilele lui Petru voda Schiopul se ivesc multe documente care atesta vanzari masive de mosii in satul Politeni de pe Tutova.
In trecere sa mai semnalam ca documentul din 1624 ne-o arata in viata pe Draga, fiica lui Stancu din Bacani si nevasta lui Ignat. E vorba de acel Ignat care impreuna cu fiul sau, popa Dumitru cumpara sub voda
Schiopul la 1589 o ocina langa Suseni si ai carui nepoti primeau la 1644 intariri de ocine in Balaceni si Zmeiani, sate vecine eu Bacani.
Dar sa ne intoarcem acum la problema numelui satului Bacani si sa observam ca o clasica regula gramaticala ne trimite la un antroponim Baca/Bacan care sa fie "mosul" intemeietor at satului si care sa-i dea si numele.
Pentru inceput vom vorbi despre etimologia cuvantului "bacan" si de aceea vom da cuvantul lingvistilor. Astfel B.P. Hasdeu indica pentru substantivul "bacan" o etimologie turanica din turcul bakal "negustor de coloniale" tras din arabul bakkal "negustor de legume". Lazar Saineanu identifica si el doua sensuri pentru cuvintul "bacan": fie o tinctura rosie folosita de femei pentru dresul fetei, fie un arbore brazilian din care se extragea o tinctura pentru rositul ouaIor de Paste. Pentru el originea substantivului "bacan" era din cumanul "bachan", lemn de Brazilia ori tinctura rosie, termen cuman tras din arabul " bakkan" cu acelasi inteles. Mai recent Nicolae Suciu ne preciza ca desi moldovenismul "bacal"- negustor reda mai bine turcismul "bakal", forma munteana "bacan", trecuta si in Ardeal avea sa devina forma literara a limbii romane.
Semnalam si noi un fapt interesant, anume ca-n greaca actuala la bacanie se zice "Bachanalia" iar la bacan se zice "mpakales". Legat de asta remarcam ca Hasdeu ne spunea ca forma munteana "bacan" ar fi fost introdusa la noi prin negustorii greci veniti de la sudul Dunarii. De fapt Hasdeu ii considera pe greci a fi primii bacani in spatiul valah si tot el exemplifica diferenta dintre muntenisrnul "bacan" si moldovenismul "bacal".
Astfel in actul datat 1669, Iasi se vorbea de "Petco bacalul si Gheorghie But bacal", negustori ce se iscaIeau greceste, in vreme ce "Condica vistieriei lui Brincoveanu " din 1693 pomenea de " untul ce au dat bacanii, care s-a trimis la Darstor, la capichehaia hanului.
Daca am concluziona in acest moment am observa ca termenul "bacan" ne trimite cert spre o origine turanica, indiferent ca sensul sau e fie de "negustor" fie de "tinctura rosie" si indiferent de faptul ca un sens a putut fi intermediat de greci iar celalalt a venit direct de la cumani.
Ajunsi aici vom incerea sa dovedim ca atat antroponirnele Baca/Bacan cit si toponimul Bacani sint specifice Munteniei valahe adica Tarii Rumanesti. Deja istoricul Gheorghe Gherghe s-a pronuntat pentru un ctitor al satului Bacani, pe nume Baca, antroponim regasit totusi tirziu in documentele moldovenesti. Astfel abia la 15 iunie 1640 un prim Baca era pomenit in Moldova, iar la 1646, martie 6 alt act ne vorbea de "lane brat Bacai" adica de un Baca frate cu un lane ce pare grec.