Ioan al IV-lea de Neapole a fost duce de Neapole de la 997 până după 1002.
Ioan a fost fiul și succesorul ducelui Sergiu al III-lea.
La începutul domniei, Ioan al IV-lea a recunoscut suzeranitatea împăratului bizantin Vasile al II-lea.
În anul 999, Ioan a fost capturat și dus ca prizonier mai întâi la Capua, iar apoi în Germania de către împăratul Otto al III-lea. Pe parcursul absenței sale din ducat, se pare că Neapole a continuat să se supună Bizanțului, deși practic era guvernat de Ademar, ducele de Spoleto. În 1002, Ioan al IV-lea a revenit la Napoli, fiind probabil eliberat de către succesorul lui Otto, împăratul Henric al II-lea.
Ioan a avut un fiu, Sergiu, care i-a succedat sub numele Sergius al IV-lea, și două fiice. Fiica cea mare se numea Sichelgaita (numele sugerează faptul că Ioan era căsătorit cu o longobardă) și s-a măritat cu Ioan al IV-lea, duce de Gaeta, întărind astfel alianța dintre fratele ei și ducele Ioan al V-lea de Gaeta. O a doua fiică nu are numele menționat în cronica lui Amato de Montecassino și este amintită doar ca fiind văduvă a contelui de Gaeta și recăsătorită imediat după moartea soțului cu normandul Rainulf Drengot, contele de Aversa.
Bibliografie Ferdinand Chalandon, Histoire de la domination normande en Italie et en Sicilie, Paris, 1907.
Categorie:Italia bizantină Categorie:Istoria Neapolelui