miniatura|O porțiune din pictura în ulei din 1836 a lui Hippolyte Delaroche, Carol I insultat de soldații lui Cromwell. Insulta constă în atingerea adusă onoarei ori reputației unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, precum și fapta de a atribui unei persoane un defect, boală sau infirmitate, care, chiar dacă sunt reale, nu ar trebui relevate.Insulta
Aceasă infracțiune, prevăzută de Codul penal al României, ca și cea de calomnie, au fost dezincriminate, fiind abrogate prin art.I pct.56 din Legea nr.278/2006.
Majoritatea țărilor europene (Elveția, Franța, Germania, Spania, Italia, Grecia, Finlanda, Cehia și altele) continuă să pedepsească insulta și calomnia.
Adesea insulta este utilizată ca „armă de luptă”, mai ales în cofruntările publice, televizate, cu scopul de a submina poziția ocupată de adversar și de a-l determina să se angajeze într-o reacție necontrolată care să arate „cât de prost este”.
Sexuală Insultele verbale iau adesea o formă falsă sau pudendală, referindu-se și la profanitatea ofensivăDesmond Morris, The Naked Ape Trilogy (London 1994) p. 241Emma Renold, Girls, Boys, and Junior Sexualities (2005) p. 130 și pot include, de asemenea, insulte ce subminează sexualitatea cuiva.
Percepții Ceea ce se califică drept insultă este de asemenea determinat atât de situația socială individuală, cât și de schimbarea obiceiurilor sociale. Astfel, pe de o parte, „invitațiile obscene ale unui bărbat la o ciudată fată pot fi insistențele picante ale soțului față de soția sa”.Erving Goffman, Relations in Public (1972) p. 412
Note
Vezi și Defăimare Infracțiunile contra demnității în România
Legături externe LA FRONTIERA ISTORIEI / Originea înjurăturii, 7 apr 2009, Adrian Majuru, Ziarul financiar Insulte & injurii – un elogiu al vulgarității, 1 iunie 2009, Cecilia Stroe, Descoperă Păcatele limbii și limba păcatelor, 11 aprilie 2014, Dan Caragea, Adevărul Limbajul licențios, 25 iulie 2014, Dan Caragea, Adevărul
Categorie:Abuz Categorie:Emoție