Greenpeace este o organizație non-guvernamentală de mediu, cu reprezentare în peste 55 de țări și coordonată la nivel mondial din Amsterdam, Olanda. Greenpeace se descrie în rapoartele sale anuale ca ”o rețea independentă de campanie care folosește confruntări creative, non-violente, pentru a expune probleme de mediu globale și pentru a forța soluții care sunt esențiale pentru un viitor verde și pașnic”.
Greenpeace a fost fondată în Canada, în 1971 de Dorothy și Irving Stowe. Misiunea sa este de ”a asigura capacitatea Pământului de a găzdui și hrani viața în toată diversitatea sa”. Greenpeace își concentează eforturile de campanie împotriva unor probleme globale precum schimbările climatice, defrisarile, pescuitul excesiv, ingineria genetică, poluarea nucleară. Declarația sa de misiune include protejarea biodiversității în toate formele ei, prevenirea poluării și a abuzurilor asupra oceanelor, pământului, aerului și apei, eliminarea tuturor amenințărilor nucleare, promovarea păcii, a dezarmării globale și a non-violenței. Pentru a-și atinge scopurile, Greenpeace folosește metode precum: acțiunile directe non-violente, documentarea, presiunea publică și ecotajul.
Greenpeace nu acceptă fonduri sau altfel de foloase din partea guvernelor, corporațiilor sau partidelor politice, finanțându-și activitatea prin donații din partea a milioane de indivizi din întreaga lume și prin granturi din partea unor fundații atent selecționate. Organizația are statut de organ consultativ al Consiliului Economic și Social al Națiunilor Unite și este membru fondator al Accountable Now, o coaliție de organizații ale societății civile care are ca misiune asumarea responsabilității și a transparenței ONG-urilor din întreaga lume.
Greenpeace este cunoscută pentru acțiunile sale directe creative și este considerată una dintre cele mai vizibile organizații mondiale pentru protetajarea naturii și a drepturilor omului. A pus pe agenda publică unele dintre cele mai importante probleme de mediu și a influențat conduita a numeroase organizații private și de stat. Protestele și acțiunile sale directe au fost deseori urmate de amenzi și procese împotriva activiștilor Greenpeace. De-a lungul timpului, Biroul Federal de Investigații al SUA (FBI) și o multitudine de alte organizații private și de stat s-au angajat în misiuni ilegitime sau neconforme (uneori chiar criminale) împotriva Greenpeace în încercarea de a-i stopa activitatea.
Istoric
Origini
La sfârșitul anilor ‘60, Statele Unite ale Americii plănuiau un test subteran al armelor nucleare (denumit Cannikin) pe insula instabilă tectonic Amchitka (Alaska). Planurile au stârnit îngrijorări cu privire la posibilitatea ca testul să provoace cutremure care să determine apariția unui tsunami. În 1979, un protest la care au participat 7000 de oameni a blocat vama Peace Arch dintre Columbia Britanică și Washington cu pancarte pe care scria “Don’t Make A Wave. It’s Your Fault If Our Fault Goes” (Nu faceți valuri [de tsunami]. E vina voastră dacă falia [tectonică] o ia din loc) și “Stop! My Ark’s Not Finished” (Stop! Arca mea nu e gata). Protestele nu au reușit totuși să oprească detonarea bombei de către Statele Unite.
Chiar dacă testul nu a fost urmat de cutremure sau de tsunami, opoziția a crescut când Statele Unite au anunțat că vor mai detona o bombă, de data asta una de cinci ori mai puternică decât prima. Printre protestatari s-au numărat Jim Bohlen, veteran al Marinei SUA, precum și Irving Stowe și Dorothy Stowe, care deveniseră recent quakeri. Aceștia erau nemulțumiți de lipsa de implicare a Clubului Sierra Canada, din care făceau parte. Jim Bohlen a aflat de la Irving Stowe despre o tehnică de rezistență pasivă, ”bearing witness” (“a fi martor”), prin care protestezi împotriva unei activități pe care o contești prin simpla prezență. Soția lui Jim Bohlen, Marie, a venit cu ideea de a naviga către Amchitka, fiind inspirată de voiajul antinuclear al lui Albert Bigelow din 1985. Ideea a ajuns în presă și a fost legată de Clubul Sierra. Membrii clubului nu au apreciat această asociere, astfel că, în 1970, Bohlen și soții Stowe au înființat Comitetul “Don’t Make A Wave” pentru a organiza protestul. Primele întâlniri au fost ținute în casa din Shaughnessy (Vancouver) a lui Robert Hunter și a soției lui, Bobbi Hunter. Ulterior, sediul principal a fost mutat în casa familiei Stowe de pe strada Courtenay nr. 2775. Așa cum scrie Rex Weyler în monografia sa, Greenpeace (1969), „Casa liniștită a lui Irving și Dorothy Stowe de pe strada Courtenay avea să devină în scurt timp un centru de semnificație monumentală, globală”. Acolo au avut loc unele dintre primele întruniri Greenpeace. Primul birou a fost deschis în camera din spate a unui magazin de pe colțul străzii Cypress cu West Broadway SE în Kitsilano, Vancouver. Jumătate de an mai târziu, Greenpeace s-a mutat în biroul de sus, pe care îl împărțea cu Societatea pentru Promovarea Conservării Ecologice, la intersecția dintre străzile 4 și Maple din Kitsilano.
Irving Stowe a organizat un concert caritabil (cu sprijin din partea lui Joan Baez) pe 16 octombrie 1970 la Pacific Coliseum din Vancouver. Concertul a strâns fonduri pentru prima campanie Greenpeace. Amchitka, concertul din 1970 cu care s-a lansat Greenpeace, a cărui înregistrare a fost considerată pierdută timp de 39 de ani, a fost publicat pe dublu CD de către Greenpeace în noiembrie 2009, iar fragmente din concert pot fi ascultate pe site-ul muzicienei Joni Mitchell. Cu banii strânși la concert, Comitetul ”Don’t Make A Wave” a închiriat nava Phyllis Cormack, deținută și condusă de John Cormack. Nava a fost redenumită Greenpeace pe perioada protestului, după o formulă de salut inițiată de activistul Bill Darnell.
Pe 15 septembrie 1971, nava a pornit spre Amchitka, dar a fost interceptată pe traseu de vasul Confidence al Gărzii de Coastă a Statelor Unite, care i-a obligat pe activiști să se întoarcă fiindcă nu aveau permis de trecere în apele teritoriale ale SUA, nu înainte însă de a le transmite că echipajul vasului american susține protestul Greenpeace și că îl consideră important pentru binele întregii vieți pe Pământ. Din cauză că le lipseau documentele necesare și fiindcă vremea devenea din ce în ce mai rea, echipajul Greenpeace a decis să se întoarcă în Canada. Activiștii de mediu au fost surprinși să descopere că, în ciuda faptului că nu și-au finalizat călătoria, misiunea lor și vestea simpatiei primite din partea marinarilor americani au creat un val enorm de opoziție față de testele nucleare. Greenpeace a încercat mai apoi să navigheze către locul testului la bordul altor nave, până când Statele Unite au detonat bomba. Testul nuclear a întâmpinat critici puternice din partea opiniei publice, astfel că Statele Unite au decis să anuleze celelalte teste care urmau să aibă loc în Amchitka.
Fondatori și înființarea Greenpeace Istoricul de mediu Frank Zelko datează formarea Comitetului "Don't Make a Wave" în 1969; conform lui Jim Bohlen, grupul a adoptat numele de Comitetul "Don't Make a Wave" pe 28 noiembrie 1969. Conform site-ului Greenpeace, Comitetul "Don't Make a Wave Committee" a fost înființat în 1970. Certificatul de înmatriculare a Comitetului stabilește data înregistrării pe 5 octombrie 1970. Cercetătoarea Vanessa Timmer datează înregistrarea oficială a Comitetului în 1971. Înșiși membrii Greenpeace numesc voiajul-protest din 1971 ca fiind “începutul”. Conform lui Patrick Moore, care a fost unul dintre membrii inițiali și care s-a distanțat ulterior de Greenpeace, și lui Rex Weyler, numele Comitetului "Don't Make a Wave" a fost schimbat oficial în Fundația Greenpeace în 1972.
Vanessa Timmer face referire la membrii inițiali ca fiind “un grup improbabil de protestatari vag organizați”. Frank Zelko a comentat că “spre deosebire de Friends of the Earth, de exemplu, care a apărut pe deplin format sub conducerea lui David Brower, Greenpeace s-a dezvoltat într-o manieră evolutivă. Nu a existat un singur fondator”. Greenpeace remarcă pe site-ul său: “Merge gluma că, în orice bar din Vancouver vă puteți așeza lângă cineva care susține că a fondat Greenpeace. De fapt, nu a existat un singur fondator: se poate spune că numele, ideea, spiritul și tacticile au descendențe separate.” Patrick Moore confirmă: “Adevărul e că Greenpeace a fost dintotdeauna un proiect în lucru, nu ceva cu o dată clară de înființare, precum o țară sau o companie. Prin urmare, există mai multe nuanțe de gri legate de cine și-ar putea aroga titlul de fondator Greenpeace”. Directorul timpuriu al Greenpeace, Rex Weyler, spune pe pagina sa că membrii Greenpeace dezbat identitatea fondatorilor încă de la mijlocul anilor 1970.
Actualul website Greenpeace îi listează pe fondatorii Comitetului ”Don’t Make A Wave” ca fiind Dorothy și Irving Stowe, Marie și Jim Bohlen, Dorothy și Ben Metcalfe, precum și Robert Hunter. Conform lui Patrick Moore și unui interviu cu Dorothy Stowe, Dorothy Metcalfe, Jim Bohlen și Robert Hunter, fondatorii Comitetului “Don’t Make A Wave” au fost Paul Cote, Irving și Dorothy Stowe, Jim și Marie Bohlen.
Paul Watson, fondatorul Societății pentru Conservare Sea Shepherd, susține că și el a fost printre fondatorii Comitetului „Don’t Make A Wave” și ai Greenpeace. În schimb, Greenpeace declară că Watson a fost un membru timpuriu influent, dar nu unul dintre fondatori. Watson acuză Greenpeace că și-ar fi rescris istoria.
Deoarece Patrick Moore a fost și el printre membrii echipajului primului voiaj-protest, acesta se consideră unul dintre fondatori. Greenpeace susține însă că, deși Moore a fost unul dintre membrii inițiali care au avut contribuții semnificative, el nu face parte dintre fondatorii Greenpeace.
După Amchitka După biroul din casa familiei Stowe și după primul concert caritabil, activitățile Greenpeace au fost mutate în alte case private. Întâlnirile publice săptămânale aveau loc miercuri seara la Kitsilano Neighborhood House, înainte de a se muta, în toamna lui 1974, într-un mic birou împărțit cu grupul ecologist SPEC, la adresa 2007 West 4th cu Maple în Kitsilano. Când testele de la Amchitka au fost în sfârșit oprite, Greenpeace și-a mutat atenția asupra Franței și a testelor nucleare atmosferice din atolul Moruroa, Polinezia Franceză. Tânăra organizație avea nevoie de ajutor pentru proteste, astfel că l-a contactat pe David McTaggart, un fost om de afaceri din Noua Zeelandă. În 1972, yachtul Vega, un ketch de 12,5 metri deținut de David McTaggart, a fost redenumit Greenpeace III și a navigat într-un protest anti-nuclear în zona de excludere de la Moruroa pentru a încerca să perturbe testarea nucleară franceză. Acest voiaj a fost sponsorizat și organizat de filiala din Noua Zeelandă a Campaniei pentru Dezarmare Nucleară. Flota marină franceză a încercat să oprească protestul prin diverse moduri, inclusiv printr-un atac fizic asupra lui David McTaggart. Se spune că McTaggart a fost bătut până și-a pierdut vederea la un ochi. În orice caz, membrii echipajului lui McTaggart au fotografiat incidentul și l-au dezvăluit public. După ce asaltul a fost mediatizat, Franța a anunțat că va pune capăt testelor nucleare atmosferice.
La mijlocul anilor ‘70, câțiva membri Greenpeace au început o campanie independentă, Proiectul Ahab, împotriva vânătorii comerciale de balene, fiindcă Irving Stowe se împotrivea ideii ca Greenpeace să își concentreze eforturile și asupra altor probleme afară de armele nucleare. După moartea lui Irving Stowe în 1975, nava “Phyllis Cormack” a pornit din Vancouver pentru a înfrunta vânătorii sovietici de balene de pe coasta Californiei. Activiștii Greenpeace au sabotat vânătoarea, plasându-se între harpoane și balene, iar filmările cu acest tip inedit și periculos de a protesta s-au răspândit rapid în întreaga lume. Spre sfârșitul anilor 1970, organizația și-a lărgit spectrul de acțiune pentru a cuprinde și deșeurile toxice și vânătoarea comercială de balene.