thumb| Cea mai veche reprezentare a treimii, pe un sarcofag din 320-350 d.Hr. La marginea din stânga pe rândul de sus, treimea o creează pe Eva din Adam, care este întins jos în stânga ei.
Sfânta Treime este în învățătura creștină uniunea care îl constituie pe Dumnezeu. Conform Crezului de la Niceea și Constantinopol (secolul al IV-lea), Tatăl este făcătorul lumii, Fiul este mântuitorul lumii, iar Duhul Sfânt este dătătorul de viață a lumii.
Trinitarianismul este o doctrină religioasă care se bazează pe credința în Sfânta Treime (contrară binitarianismului și unitarianismului, bazate pe credința într-un Dumnezeu în două ipostasuri, respectiv un ipostas). Această credință este acceptată de multe din mișcările creștine contemporane.
Primele două concilii ecumenice (Niceea – 325 și Constantinopol – 381) au statornicit definitiv învățătura de credință a Bisericii, inclusiv dogma Sfintei Treimi.
thumb|left|Stemă explicând dogma Treimii.
Doctrina Treimii Conform religiei creștin-ortodoxe, Sfânta Treime este formată din Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt. Dumnezeu Tatăl este singurul Creator și Atotputernicul. Dumnezeu Fiul este unicul Fiu al Domnului, trimis spre a ridica păcatele lumii. Cu toții suntem considerați fiii lui Dumnezeu, însă Iisus este "Fiul Omului" trimis spre a ridica "păcatul strămoșesc". Sfântul Duh, ne este precizat în Sfânta Scriptură, că a apărut la botezul lui Iisus în formă de porumbel. Atunci botezul a fost ridicat la rang de Sfântă Taină: "Taina Sfântului Botez".
Cei trei formează o singură ființă în trei persoane (sau în trei ipostasuri).
Istoric
Dicționarul biblic ilustrat afirmă că dogma Treimii nu este menționată explicit în Biblie, dar este susținută în mod implicit.
Iustin Martirul (100 d.Hr. – c. 165) a formulat o variantă primitivă a dogmei Sfintei Treimi.
Teofil al Antiohiei (decedat circa 183 d.Hr.) este primul autor patristic care folosește termenul de „Treime”.
Prima apărare a doctrinei Treimii a fost făcută de Tertulian (n. circa 150 d.Hr., d. circa 220), care a „definit” în mod explicit Treimea ca Tată, Fiu și Duh Sfânt și și-a apărat teologia împotriva lui Praxeas,Tertullian Contra lui Praxeas deși a observat că majoritatea creștinilor din zilele sale aveau probleme cu doctrina lui. Unii autori afirmă că textele lui Iustin Martirul erau mai degrabă biniatriene, la fel despre textele lui Tertulian și ale lui Eusebiu din Cezareea. Confesiunea de credință a lui Tertulian avea structură binitară, deși el implica existența Trinității.
Primele începuturi ale teologiei trinitariene au apărut la sfârșitul secolului al doilea d.Hr., mai exact prin scrierile lui Irineu din jurul anului 180.
Dogma Sfintei Treimi a fost rezultatul unui proces istoric complex, în care teologii proto-ortodocși au fost treptat forțați să o adopte de propriile lor alegeri, pentru că ei combăteau în egală măsură dogme pe care le priveau drept erezii și care epuizaseră toate posibilitățile logice de a defini natura lui Isus Hristos (simplu om, simplu Dumnezeu care doar părea om, atât om cât și divin, dar două persoane diferite, atât om cât și divin, dar o singură persoană) și relația între Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul. Au fost abandonate modele proto-ortodoxe de înțelegere acestei relații pe care proto-ortodocșii le găsiseră anterior drept progrese teologice în înțelegerea acestei relații, dar care, în urma dezbaterilor teologice ulterioare cu cei înfierați drept eretici, au fost găsite drept lipsite de nuanțarea necesară. Deși proto-ortodocșii câștigaseră disputele anterioare, în urma definirii mai precise a ortodoxiei creștine ei au fost învinși în secolele al IV-lea și al V-lea de către succesorii lor cu propriile lor arme, fiind în cele din urmă declarați eretici, nu pentru că ar fi combătut idei privite drept corecte, ci pentru că poziției lor îi lipseau precizia și rafinamentul teologic cerut de împăcarea unor teze contradictorii acceptate simultan de teologi.
Inițial, Crezul de la Niceea a fost scris într-o formă în care părea mai mult binitarian decât trinitarian, Duhul Sfânt nefiind definit în Crezul din anul 325 drept fiind Dumnezeu.
Referitor la Sfânta Treime, „cei mai mari teologi au considerat-o întotdeauna drept un mister” și nu a fost menită să fie înțeleasă rațional: „Dacă îți închipui că o înțelegi, de fapt o înțelegi greșit”. Un articol al BBC confirmă ideea că nu poate fi înțeleasă rațional. Cu alte cuvinte, Sfânta Treime este o taină dumnezeiască și nu poate fi înțeleasă de mintea omului.Cf.
Referințe despre Sfânta Treime în Biblie
Singurele versete biblice care fac referire directă (explicită, clară) la Sfânta Treime sunt :„Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul și Duhul Sfânt, și acești trei una sunt. Și trei sunt care mărturisesc pe pământ: Duhul, apa și sângele, și acești trei sunt una.” - Biblia Cornilescu (1924)Aceste versete sunt numite Comma Johanneum, ele fiind o falsificare a manuscriselor grecești ale Bibliei, falsificare care a apărut (se zice) pentru prima oară într-un manuscris grecesc menit să-l facă pe Erasmus din Rotterdam să includă dogma Treimii în ediția tipărită a Noului Testament în greaca veche.Ehrman, Bart D.. Misquoting Jesus: The Story Behind Who Changed the Bible and Why. HarperCollins, 2005. ISBN 978-0-06-073817-4, pp. 80-83. Unii cercetători sunt de părere că ea nu apare în manuscrise grecești dinaintea lui Erasmus, Erasmus incluzând-o în textul Noului Testament pentru a nu fi trecut la index, deși știa că adăugirea nu face parte din Noul Testament, în timp ce alții afirmă că Erasmus nu și-ar fi dat seama că a fost păcălit. Mai concret, prima apariție care conține Comma în greacă în text este minusculul 629 (în numerotarea Gregory-Alland), manuscrisul fiind bilingv (greco-latin). El a fost datat paleografic ca fiind scris în secolul al XIV-lea. Există manuscrise anterioare care cuprind Comma (88, 221, 429 și 636), dar nu în text, ci ca notă laterală, notele fiind adăugate în secolele XV-XVI.
Noua Traducere în Limba Română (Biblica, Inc. 2006) nu conține referirea la Sfânta Treime.1 Ioan 5:7-8 NTLR - Căci trei sunt cei ce depun mărturie: - Bible Gateway
Unii teologi creștini cred că pasajul din cartea Facerea, capitolul 18, în care Avraam și soția sa Sarra le oferă ospitalitate celor „trei Oameni”, la stejarul Mamvri, se referă la revelarea Sfintei Treimi:
Pasajul este ilustrat de Icoana Sfintei Treimi a pictorului / iconarului rus Andrei Rubliov.
Teza că la stejarul Mamvri s-a arătat Sfânta Treime, în Biserica Ortodoxă este o interpretare, în sensul de „preînchipuire” a Sfintei Treimi, ce depășește sensul literar care vorbește clar despre Domnul (Dumnezeu) și doi îngeri.
Controverse
Problema trinității rămâne destul de controversată, la fel cum a fost și la Conciliul de la Niceea. Un efect indirect al adoptării acestei dogme de către bisericile creștine sunt reacții adverse în lumea orientală. Se pot observa critici și în scrierile musulmane, ținând cont că și islamul are la bază credința monoteistă iudaică și îl acceptă pe Iisus Hristos drept un profet foarte important, la fel ca Moise. a afirmat că dacă ar renunța la conceptul de Sfântă Treime, creștinismul nu ar pierde nimic; Thomas Jefferson l-a demascat drept concept irațional; critica islamică susține că acest concept distruge unitatea lui Dumnezeu. susține că acest concept derutant pentru mulți a fost obținut printr-o îndelungată muncă de reflecție asupra Scripturii, dar asta nu îl face un concept nebiblic. Sociologi ai religiei, precum protestantul Max Weber, consideră învățătura Sfintei Treimi a fi o formă timpurie și imatură a teologiei creștine, fantasmagorice și iraționale în caracter; pentru că credințele trinitariene apar după iudaism, așa cum se întâmplă în creștinism, Weber le consideră a fi niște regretabile întoarceri la desuete idei primitive.
Martorii lui Iehova, unitarienii și unele mișcări penticostale mai mici nu recunosc dogma Sfintei Treimi.
Printre teologii occidentali antitrinitarieni se numără Isaac Newton și Miguel Servet (ultimul plătind cu viața respingerea acestei învățături, fiind ars pe rug de către protestanți).
Reprezentarea iconografică
Note
Bibliografie Leonardo Boff, Kleine Trinitätslehre, Düsseldorf, 2007; Franz Dünzl, Kleine Geschichte des trinitarischen Dogmas in der Alten Kirche, Freiburg im Breisgau, 2006; Jürgen Moltmann, Trinität und Reich Gottes, Gütersloh 1994; Daniel Munteanu, Der tröstende Geist der Liebe. Zu einer ökumenischen Lehre vom Heiligen Geist über die trinitarischen Theologien Jürgen Moltmanns und Dumitru Staniloaes, Neukirchen-Vluyn 2003; Karl Rahner, Der eine Gott und der dreieine Gott. Das Gottesverständnis bei Christen, Juden und Muslimen, München 1983; Renzo Lavatori, Spiritul Sfânt darul Tatălui și al Fiului. Studiu asupra identității Spiritului Sfânt ca dar, traducere din limba italiană de Alexandru Buzalic și Adrian Popescu, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș 2006, 426 de pagini ISBN 978-973-7688-12-5 Lucian Dinca, Cristos și misterul Sfintei Treimi în scrierile Sfântului Episcop Atanasie de Alexandria, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș 2015, 330 de pagini ISBN 978-973-141-581-9
Vezi și Avatar Coloane ale ciumei Lista catedralelor Sfânta Treime Sfântul Duh Trinitate
Legături externe Este dogma trinității o învățătură biblică ? - caleacrestina.ro Învățătura nebiblică a trinității un instrument al Satanei !!! - caleacrestina.ro Este Dumnezeul Bibliei o treime de persoane sau o singură persoană ? - caleacrstina.ro Este Dumnezeul Bibliei, o trinitate de persoane ? (CARTE, DOWNLOAD PDF) - caleacrestina.ro Sfânta Treime - modelul desăvârșirii spirituale , 16 iunie 2008, Ștefan Mărculeț, Ziarul Lumina Biblia - verset cu verset: Înfățișarea treimică ce a inspirat numeroase capodopere ale iconografiei , 29 decembrie 2009, Lucian Apopei, Ziarul Lumina Biblia - verset cu verset: Tema iconografică Mamvri pe cuprinsul țării noastre , 6 ianuarie 2010, Lucian Apopei, Ziarul Lumina Ierarhia sacramentală și paternitatea duhovnicească , 4 noiembrie 2012, Pr. Lect. Dr. Dumitru Pintea, Ziarul Lumina Persoanele Sfintei Treimi, terminologia si ereziile trinitare, 28 mai 2007, CrestinOrtodox.ro Reprezentarea Sfintei Treimi in pictura bisericilor romanesti, 16 iunie 2008, Mihai D. Radu, CrestinOrtodox.ro Antitrinitarismul (monarhianismul), 6 iulie 2012, CrestinOrtodox.ro
Categorie:Atributele lui Dumnezeu în teologia creștină Categorie:Concepții despre Dumnezeu Categorie:Iconografie creștină Categorie:Teologie Categorie:Termeni creștini Categorie:Trinitarianism Categorie:Nume ale lui Dumnezeu în iudaism Categorie:Nume ale lui Dumnezeu în creștinism