Tanque Argentino Mediano („Tanc Mediu Argentinian”), sau TAM, este principalul tanc de luptă în serviciu în armata argentiniană. Lipsit de experiență și resurse pentru a proiecta un tanc, Ministerul Apărării Argentinei a contractat compania germană Thyssen-Henschel. Vehiculul a fost dezvoltat de o echipă de ingineri germană și una argentineană, bazându-se pe șasiul vehiculului de luptă a infanteriei germane Marder.
TAM a îndeplinit cerința Armatei Argentiniene pentru un tanc modern și rapid, cu o siluetă joasă și putere de foc suficientă pentru a învinge amenințările blindate contemporane. Dezvoltarea a început în 1974 și a dus la construcția a trei prototipuri de producție la începutul anului 1977 și construcția pe scară largă în 1979. Locul asamblării a avut mărimea de 9600 m² la fabrica TAMSE, fondată în acest scop de către guvernul argentinian. Dificultățile economice au oprit producția în 1983, dar fabricația a reînceput în 1994, până ce a îndeplinit comanda armatei de 200 de tancuri.
Seria TAM include șapte variante diferite, cum ar fi obuziere autopropulsate de 155 mm și un mortier autopropulsat. În total, au fost construite peste 280 de astfel de vehicule, inclusiv transportoarele blindate de trupe, artilerie și piese de mortiere. TAM și VCTP au fost fabricate și pentru armata peruană, tancuri ce ar fi revenit Armatei Argentiniene atunci când Peru ar fi reziliat contractul. Și TAM-urile au concurat pentru comenzile de export, dar în cele din urmă, acestea nu au fost exportate.
TAM nu a participat niciodată în luptă, cu toate că 17 VCTP (Vehiculele de Luptă ale Infanteriei bazate pe șasiu TAM) au fost dislocate în Croația într-o misiune de menținere a păcii sub egida ONU (UNPROFOR).
Dezvoltare
În timpul anilor 1960, Argentina a încercat să-și înlocuiască flota de tancuri uzate, care includea tancuri britanice Sherman Firefly V și M3A1 americane, datând din primii ani după cel de-al Doilea Război Mondial. În încercările lor de a procura echipamente din Statele Unite ale Americii, Argentina ar fi putut importa numai 50 M41 Walker Bulldog (nelivrate) și 250 de transportoare blindate M113.left|thumb|TAM VCA 155 Palmaria Atunci când Statele Unite ale Americii au respins cererile de echipamente suplimentare, guvernul argentinian a apelat la cealaltă parte a Atlanticului, punând în acțiune "Plan Europa" (Planul Europa). S-a sperat că tehnologia europeană ar putea stimula industria Argentinei și astfel țara ar putea produce armament propriu în viitor. Argentina obține 80 de tancuri ușoare AMX-13, precum și 180 AMX-VCI și 24 AMX-155 F3, de la guvernul francez, fabricând în țară aproape de 40 AMX-13S și 60 AMX-VCI. Tancurile AMX-30 (din Franța) și Leopard 1 (din Germania)au fost luate în calcul, de asemenea, ca posibili înlocuitori pentru flota de tancuri Sherman argentiniană.Mazarrasa, pag. 9-10
În 1973 Ministerul Apărării Argentinei a emis o serie de cerințe pentru un tanc ce va intra în serviciu în anii 1980. Vehiculul blindat nu va cântări mai mult de 30 de tone, se va deplasa cu o viteză maximă de 70 km/h, având autonomia de cel puțin 500 km pe drumuri. Ar trebui să fie înarmat cu un tun modern de calibru 105 mm , două mitraliere și lansatoare de grenade. Proiectanții tancului ar trebui să ia în considerare și infrastructura existentă în Argentina, inclusiv capacitățile de transport pe calea ferată, podurile și rețeaua rutieră, precum și terenul variat al țării. thumb|Un TAM VCTP, mai 2008|right La sfârșitul anului 1973, a fost înființat Proyecto de Tanque Argentino Mediano (Proiectul Tancului Argentinian Mediu), cu scopul de a proiecta și dezvolta un tanc al Armatei Argentiniene. Lipsit de experiență și de tehnologia necesară, guvernul argentinian a căutat o colaborare cu o companie străină, care s-a finalizat cu un contract încheiat cu firma germană Thyssen-Henschel. Contractul a prevăzut un transfer de tehnologie, care s-a finalizat cu un program de dezvoltare a unui tanc, în conformitate cu cerințele guvernului și la care a participat o echipă tehnică, care a inclus atât inginerii germani cât și pe cei argentinieni. S-a decis să se folosească carcasa transportatorului blindat german de trupe Marder , iar șasiul să fie ranforsat și proiectat pentru a suporta creșterea în greutate a TAM . Au fost fabricate două prototipuri, unul la sfârșitul anului 1976 și altul la începutul anului 1977 Bishop (Episcopul), pag. 218, care au fost supuse unor teste ample timp de doi ani în care au parcurs o distanță de 10.000 de km pe drumuri. În același timp, a fost fabricat un alt prototip, în continuarea procesului de proiectare a vehiculului , completând cele trei prototipuri cerute, astfel cum s-a prevăzut în contract.Miller, pag. 10
Cerințele noului tanc pentru puterea de foc au fost îndeplinite prin montarea unui tun britanic Royal Ordnance L7A1 cu calibrul 105 mm, ca tun principal. Ulterior, acest tun a fost înlocuit cu un tun L7A2 modificat și în cele din urmă cu tunul firmei Rheinmetall Rh-105-30 de 105 mm. Acest tun este fabricat în Argentina, sub denumirea FM K.4 Modelo 1L Mazarrasa, pag. 27. Avantajele tunului Rh-105-30 includ greutatea mică, dimensiuni compacte și letalitate crescută Tunuri de tanc de 155 mm-"Rh 105-20 / 105-30 Rh" Arme și muniție.Apărarea Rheinmetall. Accesat la 6 ianuarie 2008. Spre deosebire de Rh-105-30, K. FM 4 nu are o frână de gură . Tunul poate fi ridicat la 18 de grade sau coborât la -7 grade pe TAM Foss, Jane's Tank Recognition Guide, pag. 10. Mecanismul de recul hidraulic are o gamă extinsă de 580 de mm pentru a absorbi forța reculului de 34 toneMazarrasa, pag. 28. Acesta este conceput pentru a trage în armura a M735A1 pe care o penetrează, putând perfora un blindaj cu grosimea maximă de 370 mm la distanța de 1.000 de metri. Acesta poate, de asemenea, să tragă proictile explozive anti-tanc, proiectile cumulative și proievtile fumigene Mazarrasa, pag. 30. Armamentul secundar al tancului include o mitralieră jumelată FN MAG 60-40 de 7.62 mm (0,3 inch) și o a doua mitralieră FN MAG 60-20, montată pe plafonul turelei lui TAM Mazarrasa, pag. 29 ca mitralieră antiaeriană . Sistemul de tragere și ochire include un laser Nd:YAG, cu o rază de 9900 de metri și un calculator balistic FLER-HG pentru a calcula soluțiile de tragere în scopul de a ajuta trăgătorul să-și atingă obiectivul. Comandantul tancului folosește un periscop panoramic Zeiss PERI-R/TA, cu un grosisment x8 și unul x2.Mazarrasa, pag. 32 thumb|Un tanc TAM echipat cu un snorkel, într-o expoziție a Armatei Argentiniene Cerințele motorului pentru TAM includeau greutate și volum reduse, dar cu un ritm rapid de accelerare și cu fiabilitate ridicată. Programul a ales MTU MB-833 Ka 500 ca motor diesel, care produce 720 cai putere (540 kW) la 2.400 rpm . Acesta îi conferă tancului TAM un raport putere-greutate de 24 de cai putere per tonă și o viteză maximă de 75 km/h pe drumuri și 40 km/h în teren accidentat Mazarrasa, pag. 33-35. Cu un rezervor de 680 litri de combustibil intern, TAM poate circula 500 km. Autonomia sa este extinsă la 900 km (560 km) în cazul în care vehiculul este echipat cu două rezervoare externe auxiliare de combustibil cu o capacitate de 200 lMiller, pag. 11.Transmisia lui TAM este de tip Renk HSWL-204 automată, cu un convertor de cuplu hidrodinamic . Un sistem de frânare dublu include frâne hidraulice ce au discul de frânare pe roțile folosite în cazul deplasării pe șosea, suspensia fiind o bară de torsiune.Foss, Jane's Armour & Artillery 2004-2005, pag. 54
Supraviețuirea lui TAM este dependentă de turela sa cu profil jos, bazată pe cea a Leopard 1A4 și Leopard 2 Mazarrasa, pag. 24, împreună cu blindajul său fizic. El are 50 mm, înclinat fiind la 75 de grade pe placa turelei și 32 de grade înclinație pe părți ale vehiculului. Acesta oferă protecție împotriva proiectilelor anti-blindaj de tun de până la 35 mm (1,4 inci) Mazarrasa, pag. 36.În față, turela este protejată de 50 mm de blindaj din oțel la un unghi de 32 grade Mazarrasa, pag. 60.Deși greutatea și protecția tancului prin blindajul disponibil sunt inferioare cu alte tancuri luptă principale, acesta are avantajul de o mobilitate tactică mai bună pe terenul țării de origine.Schneider, pag. 59
Ca o societate privată, Rheinmetall Landsysteme a construit al patrulea prototip.Finalizat în 1978, el a adăugat un periscop PERI R12, conceput inițial pentru Leopard 1A4, pentru comandantul tancului.Artileristul și încărcătorul au primit fiecare un periscop de zi.Pentru a permite echipajului să tragă în mod eficient pe timp de noapte, s-a montat o cameră foto LLLTV pe mantletă, fiind mutată în elevație cu arma principală.În plus, tancul i-a fost dat un motor mai puternic cu 750 CP metrici (551.62 kW) .Programul a mărit grosimea armurii pentru protecție suplimentară.
În 2010, un program de modernizare a fost anunțat.Contractantul israelian de apărare Elbit Systems a fost ales pentru a oferi 3-axe de giro-stabilizare, și cel mai probabil tunul L7A2 105mm va fi înlocuit cu un tun de 120 mm, mai puternic, cum ar fi tunul L44 de 120 mm.Argentine Ministry of Defense, Garré anunció que se modernizará el tanque argentino mediano
Variante
Un număr de variante au fost construite pe același șasiu ca a tancului TAM. Programul original, a fost numit pentru proiectarea unui vehicul de luptă a infanteriei, iar în 1977, programul de fabricare a terminat prototipul de Vehículo de Combate Transporte de Personal (vehicul de transport personal de luptă), sau VCTP Mazarrasa, pag. 11-15. VCTP este capabil să transporte o echipă de 12 oameni, inclusiv liderul echipei, și nouă carabinieri. Liderul echipei este situat în turela vehiculului; un pușcaș stă în spatele lui și alți șase sunt așezați în șasiu, alți 8 stau să manevreze mitraliera și nouă sunt așezați în turelă cu pușcașul. Toți membrii personalului pot trage cu armele lor de foc din interiorul vehiculului, și turela VCTP este înarmată cu un auto-tun Rheinmetall Rh-202 de 20 mm (0.79 inch). VCTP deține muniție pentru 880 runde ale auto-tunului, inclusiv câteva runde de subcalibrul DM63.De asemenea, este înarmat cu o mitralieră FN MAG 60-20 de 7.62 mm pe acoperișul turelei. Infanteria poate ieși printr-o ușă pe partea din spate a corpului Mazarrasa, pag. 40-43. Comandantul are șapte periscoape de observare, în timp ce trăgătorul are trei periscoape de observare.Foss, Jane's Armour & Artillery 2004-2005, pag. 277 thumb|16 VCTP-uri argentiniene parcate într-o misiune de pace în Croația Variantele includ de asemenea Vehículo de Combate de Artillería de 155 mm (Vehicul-artilerie de luptă de 155 mm), sau VCA 155, și Vehículo de Combate Transporte de Mortero (vehicul de luptă transportator de mortiere), sau VCTM.VCA-155 are un șasiu TAM alungit echipat cu obuziere atopropulsate pe turelă Oto Melara e Palmaria de 155 mm (6.1 inch) Foss, Tank Recognition Guide, pag. 11. Acesta trage cu 28 proiectile, dintre care 23 sunt stocate în spațiul din turelă Mazarrasa, pag. 48.VCTM poartă un mortier intern AM-50 de 120 mm (4.72 inch) , care are o tragere maximă de 9500 de metri (31,167.98 ft) și o rată de foc de la 8 la 12 focuri pe minut.Bazat pe șasiu TAM, Vehículo de Combate Puesto de Mando (vehicul de luptă comandor), sau VCPC, este o altă variantă proiectată în 1982 Mazarrasa, pag. 43-44.Vehículo de Combate Lanzacohetes (vehicul de luptă lansator de rachete), sau VCLC, proiectat în 1986, bazându-se de asemenea pe șasiu TAM și poate fi echipat cu rachete de 160 mm (6,3 inci) și 350 mm (13,8 inch) .Un vehicul de luptă de tip ambulanță, folosit în scopuri militare și utilitare, Vehículo de Combate Ambulancia (VCA), și un vehicul blindat de recuperare, Vehículo de Combate de Recuperación (VCRT) sunt alte variante de luptă a tancului.
Variante ale TAM Mazarrasa, pag. 56-63