Un studiu în roșu (1887, în ) este unul dintre cele patru romane polițiste scrise de Sir Arthur Conan Doyle și avându-l în rolul principal pe detectivul Sherlock Holmes; în acest roman a avut loc prima apariție a acestui personaj, care a devenit mai târziu unul dintre cei mai faimoși detectivi de ficțiune. thumb|150px|Coperta ediției din noiembrie 1887 a revistei Beeton's Christmas Annual Conan Doyle a scris povestea în 1886 și a fost publicată în anul următor. Titlul cărții derivă de la o afirmație a lui Holmes, la finalul capitolului IV al romanului, către partenerul lui, Doctorul Watson, cu privire la natura activității sale, în care el descrie investigarea crimei din roman ca fiind "un studiu în roșu": "[...] dumitale trebuie să-ți mulțumesc pentru toate acestea. Dacă nu erai dumneata, nu m-aș fi dus și astfel ratam cel mai pasionat studiu cu care am fost confruntat vreodată: un studiu în roșu, ce zici? De ce n-am folosi puțin jargonul artei? Firul roșu la crimei se împletește cu firul lipsit de culoare, monoton, al vieții și datoria noastră este să-l desprindem, să-l izolăm și să-i dăm în vileag fiecare părticică."Sir Arthur Conan Doyle - Un studiu în roșu, "Capitolul 4: Ce avea de spus John Rance" - în volumul "Aventurile brigadierului Gerard. Un studiu în roșu. Semnul celor patru" (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1987), p. 196 - traducere de Lazăr Cassvan
Povestea și personajul principal al ei au atras interesul unui public restrâns când romanul a apărut pentru prima oară. În prezent, mai există doar 11 exemplare complete ale Beeton's Christmas Annual 1887 și ele au astăzi o valoare considerabilă.bestofsherlock.com, Beeton's Christmas Annual 1887: An Annotated Checklist and Census Deși Conan Doyle a scris 56 de povestiri cu Sherlock Holmes, Un studiu în roșu este una dintre cele doar patru romane din canonul original. Romanul a fost urmat de Semnul celor patru, publicat în 1890. Un studiu în roșu a fost prima lucrare de ficțiune care a introdus lupa de mărire ca instrument folosit de anchetatori.
Redactare și publicare thumb|right|150px|Coperta primei ediţii a romanului, 1888.
Principala sursă de inspirație a lui Conan Doyle pentru acest roman provine din volumul de povestiri More New Arabian Nights: The Dynamiter, publicat de Robert Louis Stevenson în 1885James McCearney, Arthur Conan Doyle, Éditions La Table Ronde, 1988, p.108. În povestirea intitulată Story of the Destroying Angel, Stevenson povestește cum un grup de mormoni se răzbună pe un fost membru care fugise din comunitate pentru a-și salva principiile de viață. Conan Doyle a fost influențat, de asemenea, de personajele Auguste Dupin al lui Edgar Allan Poe și detectivul Tabaret al lui Émile Gaboriau (ale cărui aventuri le citea la data redactării romanului Un studiu în roșu), care îi vor inspira inteligența metodică a lui Sherlock Holmes.
În martie 1886, Conan Doyle decide să amâne redactarea romanului său istoric Micah Clarke, și începe să scrie Un studiu în roșu. Conan Doyle nu ascunde faptul că s-a inspirat din povestirea lui Stevenson și împrumută chiar de la acesta din urmă numele unora dintre personajele sale.
Conan Doyle intenționase la început să creeze un personaj care să-și relateze investigațiile la persoana I și-i dăduse personajului numele de Ormond Sacker. În precedentele sale opere literare, Conan Doyle folosise în mod frecvent un narator-personaj. Totuși, el a decis rapid să schimbe formula de narațiune și să separe anchetatorul de povestitor în două personaje diferite: anchetatorul dotat cu o inteligență excepțională este Sherlock Holmes, în timp ce naratorul uimit de isprăvile prietenului său este Dr. John H. WatsonJames McCearney, Arthur Conan Doyle, Éditions La Table Ronde, 1988, p.109.
Deși cuplul Holmes/Watson a fost refolosit ulterior de către autor în alte aventuri și a cunoscut o posteritate importantă, Conan Doyle considera atunci că prietenia dintre aceste două personaje este pur efemeră și că nu vor reapărea într-un alt roman. De asemenea, el dorește să retrogradeze aceste două personaje la categoria de personaje de rangul doi ale romanului, acțiunea principală fiind centrată pe aventurile lui Jefferson Hope legate de scoaterea lui John și Lucy Ferrier din secta mormonilor. Holmes și Watson nu apar decât în prima parte a romanului și la final, iar ei sunt absenți în a doua parte care se referă la trecutul lui Jefferson Hope. Cu toate acestea, autorul imaginează un personaj și un trecut destul de detaliat pentru Holmes și Watson, ceea ce necesită descrieri importante în prima parte a intrigii, care pune în lumină, în cele din urmă, detectivul care trebuia să joace inițial un rol mai anecdotic.
Conan Doyle a scris romanul la vârsta de 27 de ani. În calitate de medic generalist cu practică în Southsea, Portsmouth, el publicase deja povestiri în mai multe reviste ale timpului, cum ar fi periodicul London Society. Scrierea romanului a fost deosebit de rapidă și a durat aproximativ o lunăJames McCearney, Arthur Conan Doyle, Éditions La Table Ronde, 1988, p.111 (sau mai puțin trei săptămâni, după alte surse "Inscribed copy of Sherlock Holmes' debut book for sale", Telegraph.co.uk, 24 mai 2010). Povestea a fost intitulată inițial A Tangled Skein (în ). Cu toate acestea, lui Conan Doyle i-a fost greu să-și publice: Cornhill Magazine (revistă literară mare) l-a refuzat, precum și alți editori contactați de Conan Doyle. În fața acestui refuz, Conan Doyle a fost forțat să accepte în octombrie 1886 oferta editurii Ward Lock & Co. căreia a trebuit să-i cedeze în întregime drepturile sale de autor în schimbul a numai 25 £ (deși Conan Doyle a insistat pentru a primi drepturi de autor), o sumă destul de mică, deși încă consistentă în epocă (lira sterlină avea o valoare mare la sfârșitul secolului al XIX-lea).
Ward Lock & Co. a publicat romanul abia în noiembrie 1887 în revista Beeton's Christmas Annual, fiind ilustrat de către D. H. Friston. Motivul amânării publicării a fost faptul că romanele de aventuri erau deja numeroase pe piață. Romanul a fost publicat pentru prima dată în volum în iulie 1888 de Ward, Lock & Co., având desene realizate de tatăl autorului, Charles Doyle. O a doua ediție a apărut în anul următor și a fost ilustrată de George Hutchinson; un an mai târziu, în 1890, J. B. Lippincott & Co. a lansat prima versiune americană. Cartea nu a obținut succesul scontat în Anglia, dar a avut parte de mai mult succes în Statele Unite ale AmericiiBernard Oudin, Enquête sur Sherlock Holmes, 1997 p.46, deși și acesta a rămas un succes modest. Începând de atunci au apărut numeroase ediții suplimentare, traduceri și dramatizări.
Rezumat Partea I: Reprezintă transcrierea Amintirilor lui John H. Watson, doctor în medicină, fost în serviciul Direcției Medicale a Armatei
thumb|left|216px|Ilustraţia originală a lui Holmes cu lupa de mărire, de D. H. Friston
Povestea începe în 1881, când dr. John Watson se întâlnește cu un vechi prieten, Stamford. Din cauza unei răni la umăr căpătate în Al Doilea Război Anglo-Afgan (1878-1880), Watson a fost fortat să se retragă din armată, iar acum este în căutarea unei locuințe. Stamford îi dezvăluie faptul că un cunoscut al său, Sherlock Holmes, caută pe cineva cu care să împartă chiria la un apartament de la adresa 221B Baker Street.
Stamford îl duce pe Watson la laboratorul spitalului local, unde Holmes experimentează un reactiv pentru detectarea hemoglobinei. Watson arată că el este dispus să împartă apartamentul de la 221B, iar el și Holmes își descriu toate defectele pentru a se asigura că fiecare dintre ei acceptă stilul de viață al celuilalt. După ce au văzut camerele, cei doi se mută împreună.
Watson este uimit de Holmes, care are cunoștințe profunde de chimie și de literatură de senzație, foarte precise, dar cunoaștințe reduse de geologie și botanică; știe puțin despre literatură, astronomie, filozofie și politică. Holmes are, de asemenea, mai multe persoane care-l vizitează la intervale diferite in timpul zilei; el îi dezvăluie lui Watson faptul că este un detectiv consultant, iar oaspeții lui sunt de fapt clienți. Unul dintre vizitatori se dovedește a fi un fost sergent din Marină care-i livrează un mesaj de la Scotland Yard cu privire la o crimă recentă. Holmes îl invită pe Watson să-l însoțească pentru a face investigații la locul crimei.
Holmes observă trotuarul și grădina din apropierea casei, înainte de a se întâlni cu inspectorii Gregson și Lestrade. Cei patru observă scena crimei și cadavrul unui bărbat, care este identificat ca fiind Enoch Drebber. În cameră se găsesc urme de sânge, dar decedatul nu avea nicio rană pe corp. Ei află din documentele găsite asupra victimei că Drebber era în Londra împreună cu un prieten, Joseph Stangerson. Deasupra corpului său, scris cu sânge, este cuvântul "RACHE", despre care Holmes constată că acesta este cuvântul german pentru răzbunare. El continuă să deducă faptul că victima a murit otrăvită și descrie înfățișarea ucigașului: înălțime de șase picioare (aproximativ 1,83 m), picioare mici, obraji roșii, unghii lungi la mâna dreaptă, are ghete cu vârful pătrat și a fumat un trabuc Trichinopoly. El a venit într-o birjă, al cărei cal avea trei potcoave vechi și una nouă. De la polițistul care a descoperit cadavrul, Holmes află că la locul crimei sosise mai târziu un vagabond beat și își dă seama că "bețivul" era într-adevăr criminalul care se întorsese la scena crimei pentru a găsi o verighetă pe care Holmes o găsise lângă cadavru.
Holmes dă un anunț în ziar cu privire la faptul că găsise o verighetă pe strada unde avusese loc crima, așteptându-se ca ucigașul, care revenise deja la locul crimei pentru ea, va veni pentru a o recupera. La anunț a răspuns de o femeie în vârstă, care susținea că inelul îi aparține fiicei sale. Holmes o urmărește și, la întoarcerea, îi dezvăluie lui Watson faptul că bătrâna a luat o birjă, el s-a agățat în spatele ei și, la sosire, femeia nu a fost găsită nicăieri; ea a coborât din mers, ceea ce-l determină pe Holmes să creadă ca era complicele ucigașului.
A doua zi, Gregson îi vizitează pe Holmes și Watson și le spune că el l-a capturat pe "criminal". El a mers la pensiunea doamnei Charpentier, unde au locuit Drebber și Stangerson înainte de asasinarea lui Drebber. El a aflat de la ea că Drebber, un bețiv, a încercat să o sărute pe fiica doamnei Charpentier, Alice. Ea i-a dat afară pe cei doi. Drebber, cu toate acestea, s-a întors mai târziu în acea noapte și a încercat să o ia cu el pe Alice, fapt care l-a determinat pe fratele ei mai mare să-l atace. El a încercat să-l urmărească pe Drebber, dar se presupune că l-a pierdut. Gregson l-a reținut apoi pe Arthur Charpentier, fratele lui Alice.
În timp ce Gregson povestea, la apartamentul lui Holmes a ajuns Lestrade, care a adus vestea că Stangerson a fost găsit mort. Inspectorul a plecat în căutarea lui Stangerson după ce aflase la ce hotel se cazase acesta. Corpul lui a fost găsit mort lângă fereastră, înjunghiat în inimă. Deasupra cadavrului său a fost scris din nou "RACHE". Singurele lucruri pe care Stangerson le avea cu el erau un roman, o pipă și o cutie mică care conține două pastile, pe care Lestrade o adusese cu el. Holmes testează pastile pe un terrier scoțian bolnav, omorându-l. El deduce astfel că una dintre pastile conținea otravă, iar cealaltă era inofensivă.
Chiar în acel moment, în cameră intră Wiggins, un tânăr cerșetor și lider al "echipei speciale de detectivi din Baker Street", un grup de mici cerșetori vagabonzi pe care Holmes îl angajează ocazional pentru a-l ajuta, el declarând că a adus o birjă. Holmes îl trimite jos pentru a-i cere birjarului să urce, pretinzând că are nevoie de ajutor pentru a-și duce valiza; când birjarul urcă în cameră, Holmes îi pune cătușele și-l imobilizează, dezvăluind celorlalți că el era Jefferson Hope, ucigașul lui Drebber și a lui Stangerson.
Partea a II-a: Țara Sfinților thumb|right|250px|Joseph Smith, Jr. conducând Legiunea Nauvoo a mormonilor.