Perioada Campbell (1972) (titlu original The Early Asimov) este o culegere de povestiri science fiction aparținând lui Isaac Asimov. Ea cuprinde texte scrise în perioada de început a carierei literare a autorului, când acesta a fost îndrumat de John W. Campbell, care l-a publicat și promovat în cadrul revistei sale Astounding Science FictionCartea îi este dedicată acestuia: "În amintirea lui John Wood Campbell Jr. (1910-1971), din considerente pe care această carte le va face extrem de clare." - Ed. Teora, 1999. Fiecare povestire este însoțită de un comentariu al autorului, care detaliază viața și cariera sa literară din perioada scrierii textului respectiv.
Conținut The Callistan Menace1 În jurul Soarelui (Ring Around the Sun) Magnifica descoperire (The Magnificent Possesion) Tendințe (Trends) O armă prea teribilă (The Weapon Too Dreadful to Use) Black Friar of the Flame1 Metișii (Half-Breed) Simțul tăinuit (The Secret Sense) Homo Sol (Homo Sol) Metișii de pe Venus (Half-Breeds on Venus) The Imaginary1 Ereditate (Heredity) History1 Crăciun pe Ganymede (Christmas on Ganymede) Omulețul din metrou (The Little Man on the Subway) - cu Frederik Pohl Inițierea (The Hazing) Superneutronul (Super-Neutron) Nimic nu este definitiv (Not Final!) Drepturi nescrise (Legal Rites) - cu Fredrik Pohl Pisicuța temporală (Time Pussy) Autor! Autor! (Author! Author!) Death Sentence1 Fundătura (Blind Alley) Nicio legătură (No Connection) The Endochronic Properties of Resublimated Thiotimoline1 Cursa reginei roșii (The Red Queen's Race) Pământul-mamă (Mother Earth)
1 Aceste povestiri nu apar în traducerea românească.
Intriga
În jurul Soarelui Aceasta este a cincea povestire a lui Asimov, fiind scrisă în a doua jumătate a lunii august 1938. El i-a înmânat-o personal lui John W. Campbell pe 30 august, dar acesta a respins-o. Următoarea destinație a fost revista Thrilling Wonder Stories, care a respins-o la rândul său. Ea a fost acceptată în cele din urmă de Charles D. Horning pe 5 februarie 1939 și publicată în numărul din martie 1940 al revistei Future Fiction. La data scrierii textului, Asimov intenționa ca acesta să fie primul dintr-o serie care să-i includă pe cei doi protagoniști, Jimmy Turner și Roy Snead. Până când povestirea a ajuns să fie publicată, autorul și-a pierdut interesul față de cele două personaje, pe care le-a înlocuit ulterior cu un alt duo, Powell și Donovan, prezent în Seria Roboților.
Turner și Snead, care se consideră cei mai buni piloți ai Poștei Spațiale, intră în posesia unei nave noi cu care trebuie să facă o cursă poștală între Pământ și Venus. Nava este dotată cu un nou câmp de forță care îi permite să refracteze radiația solară, astfel încât să poată trece în siguranță la douăzeci de milioane de mile de Soare, scurtând durata obișnuită a călătoriei de la șase la două luni. În timpul cursei, cei doi constată că nava își îndeplinește cu bine menirea, dar acest lucru duce la scăderea temepraturii la bord, aceasta ajungând până la minus patruzeci de grade Fahrenheit. Ajunși pe Venus, cei doi piloți furioși află că, dacă ar fi citit instrucțiunile primite, ar fi aflat că pot ajusta intensitatea Câmpului Deflector, permițând unei cantități de radiație solară să pătrundă în navă și să-i păstreze temperatura normală.
Magnifica descoperire Aceasta este a noua povestire a lui Asimov, redactată la sfârșitul lunii noiembrie 1938 sub titlul Amonium. Thrilling Wonder Stories a respins-o, lucru care l-a descurajat pe autor, dar acceptarea povestirii În jurul Soarelui de către cei de la Future Fiction l-a determinat să le-o trimită acestora. Editorul Charles D. Hornig a acceptat-o, schimbându-i titlul și a publicat-o în numărul din iulie 1940. Asimov a remarcat că recitirea ulterioară a povestirii l-a făcut să se rușineze și să fie mulțumit că nu a trimis-o lui Campbell, care mai mult ca sigur că ar fi respins-o.
Walter Sills, un chimist din New York, decoperă o metodă de placare a metalului cu amoniu pur, o tehnologie mai ieftină decât clasica placare cu nichel sau crom. În ciuda faptului că nu a apucat să testeze pe deplin procesul, el reușește să-și facă publică descoperirea, lucru care îi creează o serie de probleme cu gangsterii care vor să-i fure formula și cu politicienii care vor să-l exploateze. Sills speră să poată vinde invenția unui magnat din industria oțelului, dar în ultimul moment își dă seama că mirosul pestilențial generat în procesul placării o va face neviabilă din punct de vedere comercial.
Tendințe Povestirea are la bază un studiu condus de Asimov referitor la rezistența asocială în fața schimbărilor tehnologice. Scriitorul a fost mirat în special de o serie de articole scrise de Simon Newcomb la începutul secolului XX, în care se argumenta că zborul aparatelor mai grele ca aerul este imposibil din punct de vedere fizic - dacă a existat o rezistență la schimbările tehnologice timpurii, și-a spus el, s-ar putea să apară o rezistență socială la zborul cosmic. În decembrie 1938, Asimov a scris o povestire pe care a intitulat-o "Ad Astra", în care apărea și rezistența la propunerea zborului pe Lună, pe care a trimis-o revistei Astounding pe 21 decembrie 1938. Pe 29 decembrie 1938, Asimov a primit o scrisoare de la Campbell, care îl invita la o discuție; editorului i-a plăcut ideea rezistenței la zborul cosmic - idee pe care nu o mai întâlnise până atunci - și i-a cerut lui Asimov să rescrie povestirea cu acea idee ca element central. Versiunea revizuită a acestei a zecea povestiri scrise de Asimov a ajuns la Campbell pe 24 ianuarie 1939, fiind publicată în numărul din iulie 1939 al revistei Astounding Science Fiction. Ea a devenit astfel a treia povestire publicată de Asimov și prima care a apărut în această prestigioasă revistă.
În anul 2008 Clifford McKenny povestește cum șeful său, John Harman, se pregătea să zboare spre Lună cu racheta Prometheus în anul 1973. Pe 14 iulie 1973, cu o zi înaintea lansării, ziarul Clarion îl acuză pe Harman de blasfemie, pentru că îndrăznește să profaneze cerurile cu racheta sa, avertizând guvernul că, dacă nu se ia nicio măsură, cetățenii vor lua problema în propriile mâini. În ciuda presiunile conducerii institutului de cercetare, îngrijorat de opoziția populară, Harman rămâne ferm pe poziție. Prometheus explodează în momentul lansării - sabotat de unul dintre tehnicieni, omorând 28 de membri ai unei mulțimi ostile conduse de evanghelistul Otis Eldredge. Congresul adoptă o lege care scoate în afara legii experimentele cu rachete, iar McKenny îl răpește din spital pe Harman - gata să fie linșat de oamenii evanghelistului - și îl duce la ferma unchiului său din Minnesota.
Peste șase luni, Harman e pregătit să încerce din nou și îl trimite pe McKenny la Chicago să-i aducă averea și să recruteze o mână de ingineri de încredere. Timp de cinci ani, Harman supraveghează construirea noii rachete, în timp ce adepții lui Eldredge preiau controlul Congresului și restricționează cercetarea științifică. Harman lansează noua rachetă și, după ce ocolește Luna, revine pe Pământ. Reușita lui, coroborată cu moartea lui Eldredge, stârnește o reacție populară împotriva mișcării antiștiințifice a adepților acestuia din urmă.
O armă prea teribilă Această a unsprezecea povestire scrisă de Asimov a fost a doua publicată, în numărul din mai 1939 a revistei Amazing Stories (și retipărită în numărul din august 1965 al aceleiași reviste). Asimov speculează că editorul revistei, Raymond A. Palmer, ar fi cumpărat povestirea în februarie 1939 deoarece avea nevoie rapid de un material pentru numărul din mai.
Pământenii au colonizat planeta Venus, tratând speciile inteligente locale ca ființe inferioare fără drepturi (amintind de regimul de apartheid și de Legea Jim Crow). Un venusian îi arată prietenului său pământean ruinele unui oraș străvechi, unde descoperă detaliile unei arme abandonată cu milenii în urmă pentru că era prea teribilă. Odată cu începutul dominației pământene, rezistența venusiană folosește arma împotriva orașelor. Efectul ei este acela de a deconecta creierul de mintea și, foarte curând, venusienii preiau controlul planetei de la coloniștii fără apărare. Pământul se predă și semnează un tratat de pace cu venusienii, care distrug arma.
Metișii Această a cincisprezecea povestire a lui Asimov, scrisă în iunie 1939, a fost trimisă pe rând la Amazing Stories și Astounding Science Fiction, înainte ca Frederik Pohl să o plaseze în luna octombrie revistei Astonishing Stories, în care va apărea în luna februarie 1940.
Savantul Jefferson Scanlon încearcă să descopere o metodă ieftină de a genera energie nucleară. El este ajutat în munca lui de un metis orfan pe care l-a adoptat, Max, care are un părinte marțian și unul uman și, de aceea, este disprețuit și trata ca sub-uman de către majoritatea populației. Atingerea rezultatului dorit face din Scanlon un om bogat și faimos. Pentru ca Max să nu se mai simtă singur, el decide să își folosească averea pentru a adopta toți metișii fără locuință de pe Pământ și să le construiască un oraș în Ohio, unde să-și poată edifica propria societate lipsită de prejudecăți. Metișii îl ajută pe Scanlon în cercetările sale și, cincizeci de ani mai târziu, acesta cere guvernului să le dea drepturi civile complete metișilor, al căror oraș a prosperat și despre care savantul susține că sunt mai inteligenți ca oemnii și vor deveni într-o zi rasa conducătoare din sistemul solar. Dar metișii sunt convinși că oficialitățile îi văd ca pe o amenințare și își construiesc trei nave interplanetare, cu ajutorul cărora vor să plece pe Venus, invitându-l pe Scanlon să îi însoțească.
Simțul tăinuit Povestirea a fost scrisă în 1939 și trimisă lui John W Campbell, care a respins-o. Agentul lui Asimov din acea perioadă, Frederik Pohl, nu a reușit să o vândă nicăieri și, în cele din urmă, a fost publicată fără onorariu în numărul din martie 1941 al revistei Cosmic Stories.
Lincoln Fields, un pământean bogat din New York care trăiește pe Marte, discută despre meritele simțurilor vizual și auditiv extrem de bine dezvoltate la oameni, spre deosebire de marțieni. Prietenului său marțian, Garth Jan, îi scapă mențiunea că marțienii au un simț secret. După multe strădanii, Field reușește să îl facă pe Garth Jan să cedeze presiunilor sale și să îi injecteze un hormon care activează în el acel simț pentru câteva minute. Fields devine capabil să experimenteze minunile muzicale ale unui instrument marțian prin intermediul culorilor, sunetelor și mirosurilor, care se contopesc într-un singur simț, indescriptibil.
Homo Sol Povestirea a fost publicată în numărul din septembrie 1940 al revistei și formează, alături de povestirile "The Imaginary" și "Inițierea", trilogia Homo Sol. A fost a nouăsprezecea povestire scrisă de Asimov, a opta publicată și a doua care a apărut în Astounding. John W. Campbell a insistat ca Asimov să rescrie pasaje ale povestirii pentru a o alinia cu vederile sale rasiale, ceea ce l-a determinat pe autor să evite ulterior să-i mai trimită povestiri cu personaje extraterestre.
Federația Galactică a dezvoltat psihologia la rangul unei științe cu ecuații cantitative și soluții comportamentale - o idee care va fi dezvoltată ulterior în cadrul psihoistoriei din Seria Fundația. Solarienii (oameni, sau Homo Sol) au descoperit zborul prin hiperspațiu și au ajuns pe o planetă din Alpha Centauri, dovedind astfel că își merită locul în rândul Federației Galactice a speciilor umanoide inteligente. Dar oamenii refuză invitația de a se alătura Federației și, mai mult, dovedesc o înclinație războinică nepotrivită cu legile psihologice sacrosante stabilite de milenii de către psihologii Federației. Dar un maestru psiholog pe nume Porus reușește să manipuleze masele solariene, convingându-le să accepte intrarea în Federație.
Metișii de pe Venus