Întemeietorii

Întemeietorii (1975) (titlu original Buy Jupiter and Other Stories) este o culegere de povestiri a scriitorului american Isaac Asimov.

Conținut „Sala de biliard darwiniană” (Darwinian Pool Room) „Ziua vânătorilor” (Day of the Hunters) „Ban C. Uls-Lab” (Shah Guido G.) „Button, Button” (Button, Button) „Degetul maimuței” (The Monkey's Finger) „Everest” (Everest) „Pauza” (The Pause) „Să nu” (Let's Not) „Fiecare este un explorator” (Each an Explorer) „Nimic!” (Blank!) „Ce-i pasă unei albine?” (Does a Bee Care?) „Smintiții” (Silly Asses) „La bună vedere, Jupiter!” (Buy Jupiter) „O statuie pentru tata” (A Statue for Father) „Pleacă, pleacă, ploaie rea!” (Rain, Rain, Go Away) „Întemeietorii” (Founding Father) „Exil pe Iad” (Exile to Hell) „Elementul-cheie” (Key Item) „Studiul cuvenit” (The Proper Study) „2430 A.D.” (2430 A.D.) „Bunul cel mai de preț” (The Greatest Asset) „Bățul de chibrit” (Take a Match) „Tiotimolina către stele” (Thiotimoline to the Stars) „Poezie imaterială” (Light Verse)

Intriga

Sala de biliard darwiniană Povestirea a apărut pentru prima dată în numărul din noiembrie 1950 al revistei Galaxy Science Fiction, la baza ei stând o discuție din timpul mesei de prânz între autor și colegii săi de la Universitatea din Boston.

Un grup de oameni de știință discută în timpul mesei de prânz despre evoluția și extincția vieții de pe Pământ, inclusiv cea a dinozaurilor. Unul dintre ei trage concluzia că civilizația se apropie de sfârșit și că nimeni nu poate spune ce sau cine va urma, sau dacă asta este parte a vreunui scop divin. În plus, acesta sugerează cu tărie că, odată cu crearea atât a roboților, cât și a armelor nucleare, umanitatea și-a creat propriul sfârșit cât și pe succesorii săi.

Ziua vânătorilor În scrierea acestui text, autorul a fost influențat de teama constantă din acele vremuri în ceea ce privește un război nuclear între Uniunea Sovietică și SUA, care ar fi dus la o extincție în masă. Povestirea are la bază un text scris anterior de Asimov și nepublicat, "Big Game", și a apărut în numărul din noiembrie 1950 al revistei Future Combined with Science Fiction Stories

Un grup de tehnicieni întâlnesc într-un bar un presupus bețiv, care se dovedește a fi un fost profesor universitar care nu doar că a construit o mașină a timpului, dar a și călătorit cu ea în Mesozoic pentru a vedea ce a dus la extincția în masă a dinozaurilor din Cretacic și Terțiar. La data sosirii sale, toate reptilele mari fuseseră deja ucise de mici dinozauri inteligenți dotați cu arme, care au continuat să-și măcelărească semenii până la ultimul.

Romanul Evolution publicat de Stephen Baxter în 2002 conține o versiune mai sofisticată a aceleiași idei cu dinozauri-vânători inteligenți.

Ban C. Uls-Lab Asimov recunoaște că și-a dorit ca această povestire să fie una amuzantă, dar acest lucru nu i-a prea ieșitIsaac Asimov - Întemeietorii, Ed. Nemira, 1999, pag. 38-39, lucru exprimat și în titlu. Insula plutitoare din text seamănă cu Laputa din Călătoriile lui Gulliver de Jonathan Swift, al cărei rege corupt - la fel cu Secretarul General ereditar al lui Asimov - își folosește insula plutitoare ca element de putere pentru conducerea pământului de dedesubt. Povestirea a fost publicată în numărul din noiembrie 1951 al revistei Marvel.

Ban C. Uls-Lab este pseudonimul lui Guido Garshthavastra, Secretarul General al Națiunilor Unite, un tiran care conduce Pământul de pe insula lui plutitoare. Philo Plat, un aristocrat care conspiră să îl detroneze pe Ban C. Uls-Lab, află că undele anti-gravitaționale ale insulei plutitoare se apropie de punctul critic și îl convinge pe Secretarul General să înăbușe o presupusă revoltă a tehnicienilor. Așa cum se aștepta Plat, greutatea suplimentară a forțelor de oprimare este suficientă pentru a supraîncărca generatoarele de putere ale insulei, care se prăbușește pe pământ, eliberând poporul de tiranie.

Button, Button Povestirea a apărut pentru prima dată în numărul din ianuarie 1953 al revistei Startling Stories.

Un profesor excentric descoperă o metodă de a folosi puterile creierului pentru a obține efecte fizice. Când acest lucru începe să fie folosit pentru a produce arme, el este dezgustat și se întoarce la dragostea sa adevărată, creând un fluier la care se poate cânta folosind doar puterile mentale. Pentru a aduna banii necesari proiectului, el folosește o altă invenție a sa, o mașină temporală, pentru a călători în timp și aduce un document semnat de unul dintre semnatarii originali ai Declarației de independență, Button Gwinnett - un obiect rar și potențial valoros pentru guvern. Din păcate, planul lui eșuează, deoarece documentul - luat din timpul său și transportat câteva sute de ani în viitor - arată prea nou pentru a fi considerat autentic.

Degetul maimuței Povestirea are la bază o neînțelegere între Asimov și editorul H. L. Gold în ceea ce privește povestirea "C-Chute" și a fost publicată în numărul din februarie 1953 al revistei Startling Stories. Titlul face referire la povestirea "The Monkey's Paw" a lui W. W. Jacobs.

Scriitorul de fantasy Marmaduke Tallinn și editorul său, Lemuel Hoskins, sunt prinși într-o dispută încinsă legată de povestirea la care lucrează primul. Pentru a-și susține ideile, Tallinn îi face cunoștință lui Hoskins cu un profesor universitar care a făcut un experiment cu o maimuță, învățând-o să scrie povestiri pe baza unui anumit stil. Hoskins testează teoria recitând versuri din poemul lui G. K. Chesterton Lepanto, iar maimuța este în stare să scrie alte două versuri care, dincolo de erorile gramaticale, se aseamănă cu cele din poemul original. Primind povestirea lui Tallinn, maimuța o încheie în același mod în care dorea să o facă și scriitorul, lucru pe care acesta din urmă îl consideră o dovadă clară a faptului că el avea dreptate în cadrul disputei. Editorul se recunoaște învins și acceptă povestirea și abia atunci Tallinn își dă seama că maimuța o încheiase în modul propus de editor, nu de el.

Everest Asimov a scris povestirea pe 7 aprilie 1953, pe când era în Chicago, Illinois, vizitând birourile editoriale de la Universe. Povestirea a apărut în numărul din decembrie 1953 al revistei Universe Science Fiction.

Cățărătorul James Abram Robbons este primul om care atinge vârful Everest după ce a fost dus cu un aeroplan. Când este luat înapoi după două săptămâni, el raportează că vârful este locația unei tabere marțiene și că yeti sunt, de fapt, marțieni.

Pauza Povestirea a apărut pentru prima dată în antologia lui August Derleth Time to Come, publicată în 1954.

Alexander Johannison, un fizician preocupat de fizica nucleară, este intrigat când contorul lui Geiger nu mai detectează radioactivitatea. După o vreme, își dă seama că el este singurul care mai cunoaște conceptul de radioactivitate, lucru pe care îl pune pe seama unui dușman care a șters informația din creierele americanilor și se pregătește să invadeze țara. Ipoteza sa se dovedește parțial adevărată: informațiile despre radioactivitate au fost într-adevăr șterse din mintea oamenilor pentru o perioadă de cinci zile de către niște ființe 'din afara universului', dar doar pentru a preîntâmpina un holocaust nuclear. După această Pauză, omenirea va trebui să se educe din nou în vederea unei folosiri pașnice a energiei nucleare.

Să nu Povestirea a fost scrisă ca o favoare datorată revistei Boston University Graduate Journal, fiind publicată acolo în luna decembrie a anului 1954.

Doi savanți care s-au refugiat sub suprafața planetei Marte alături de alte câteva sute de oameni, povestesc despre cum arăta Pământul înainte de a fi distrus de un război nuclear, sperând ca, în timp, să îl poată repopula.

Fiecare este un explorator Povestirea a fost scrisă în luna iunie a anului 1956 și a apărut în numărul 30 din Future Science Fiction.

Chouns și Smith sunt însărcinați să exploreze planete noi, care se pot dovedi locuibile. Forțați de o defecțiune să aterizeze pe o planetă asemănătoare Pământului, ei descoperă o civilizație agricolă, care deține aparate necesare zborului în hiperspațiu, aduse de pe planeta vecină, locuită de ființe acvatice. După plecare, oamenii își dau seama că fuseseră manipulați telepatic de plantele de pe prima planetă, pentru a duce polenul pe cea de-a doua, ceea ce se poate dovedi fatal pentru omenire. Ei revin pe Pământ pentru a avertiza asupra acestui pericol mortal, fără a-și da seama că, astfel, duc acolo sporii plantelor dușmane.

Nimic! Editorul revistei Infinity Science Fiction, Larry Shaw, i-a însărcinat pe Asimov, Harlan Ellison și Randall Garrett să scrie o povestire cu acest titlul pe care el îl considera cel mai puțin probabil să ofere inspirație. Asimov și-a redactat titlul povestirii "Blank!", Garrett "Blank?", iar Ellison "Blank", toate textele fiind publicate în numărul din iunie 1957 al revistei.

Un om de știință experimentează călătoria temporală, alături de un coleg sceptic. Cei doi se trezesc blocați în non-timp, între două particule temporale. În timp ce își pierd cunoștința, ei își dau seama că 'acolo unde până și veșnicia era lipsită de înțeles, avea să existe doar... nimic!'

Ce-i pasă unei albine? Povestirea a apărut în iunie 1957 în If: Worlds of Science Fiction, iar în numărul 4 / 1976 al seriei SF Starstream: Adventures in Science Fiction a apărut o bandă desenată realizată de Gold Key Comics după ea.

Un ovul este pus la păstrare pe Pământ în timpuri imemoriale de către o rasă extraterestră și din el ia naștere o ființă cu formă umană. Creatura trăiește alături de oameni de-a lungul secolelor, influențând câteva descoperiri majore și ajutând la descoperirea călătoriei spațiale. El călătorește clandestin cu prima navă care se îndreaptă spre Lună, de unde pleacă spre planeta natală. Autorul face o analogie între personajul extraterestru, numit Kane, și o albină care vizitează la întâmplare florile, polenizându-le, fără a fi pe deplin conștientă de ceea ce face.

Smintiții Povestirea, influențată de testele nucleare rivale ale Uniunii Sovietice și Statelor Unite, a apărut în numărul din februarie 1958 al revistei Future Science FictionIsaac Asimov's Short Fiction: Science Fiction and Fantasy, după ce fusese respinsă de alte două publicații. Ea a mai fost inclusă și în culegerea de povestiri Have You Seen These? din 1974.

Odată cu descoperirea energiei atomice, cei care fac înregistrările la nivel galactic consideră că omenirea a atins maturitatea. Dar, când aceștia află că oamenii nu au ajuns încă în spațiu și că își testează armamentul nuclear pe suprafața planetei, îi șterg din înregistrările lor, catalogându-i drept 'smintiți'.

Povestirea a mai fost publicată ca „Ce-și face omul cu mâna lui” (traducere Ion Mirea Șerbănescu) în Almanah Anticipația 1985 din 1984.Almanah Anticipația 1985, pagina 135

La bună vedere, Jupiter! Povestirea, al cărei titlu original era "It Pays'", a fost publicată în numărul din mai 1958 al revistei Venture Science Fiction Magazine

Oficialii guvernamentali ai Federației Terestre negociază vânzarea dreptului de folosire a atmosferei planetei Jupiter către o rasă extraterestră bazată pe energie. În cele din urmă, se dovedește că aceasta dorea să facă târgul pentru a folosi atmosfera în scopul plasării unor reclame vizibile de către navele aflate în trecere.

O statuie pentru tata Povestirea a apărut pentru prima dată în numărul din februarie 1959 al revistei Satellite Science Fiction.