Himalia (/hi'ma.li.a), sau Jupiter VI, este cel mai mare satelit neregulat al lui Jupiter, cu un diametru de cel puțin . Este al șaselea cel mai mare satelit jovian, după cei patru sateliți galileeni și Amalthea . A fost descoperit de Charles Dillon Perrine la Observatorul Lick pe 3 decembrie 1904 și poartă numele nimfei Himalia, care a născut trei fii ai lui Zeus (echivalentul grecesc al lui Jupiter).; ; ; Este una dintre cei mai mari sateliți planetari din Sistemul Solar, care nu a fost fotografiat în detaliu, și a treia ca mărime, care nu a fost fotografiată în detaliu până la orbita lui Neptun .

Descoperire Himalia a fost descoperită de Charles Dillon Perrine la Observatorul Lick pe 3 decembrie 1904 în fotografiile făcute cu telescopul reflector Crossley de 36 de inci pe care îl reconstruise recent. Himalia este cel mai ușor observabil satelit mic al lui Jupiter; deși Amalthea este mai strălucitoare, apropierea sa de discul strălucitor al planetei o face un obiect mult mai dificil de văzut.

Nume Himalia poartă numele nimfei Himalia, care a născut trei fii ai lui Zeus (echivalentul grecesc al lui Jupiter). Satelitul nu și-a primit numele actual decât în 1975; înainte, era pur și simplu cunoscut sub numele de sau Jupiter Satellite VI, deși apelurile pentru un nume complet au apărut la scurt timp după descoperirea lui și a lui Elara ; ACD Crommelin a scris în 1905:

Satelitul a fost numit uneori Hestia, după zeița greacă, din 1955 până în 1975.

Orbită stanga|miniatura| Animație a orbitei lui Himalia. La o distanță de aproximativ de la Jupiter, lui Himalia îi ia aproximativ 250 de zile pământești pentru a finaliza o orbită în jurul lui Jupiter. Este cel mai mare membru al grupului Himalia, care este un grup de sateliți mici care orbitează în jurul lui Jupiter la o distanță de la până la , cu orbite înclinate la un unghi de 27,5 grade față de ecuatorul lui Jupiter. Orbitele lor se schimbă continuu din cauza perturbațiilor solare și planetare.

Caracteristici fizice stanga|miniatura| Curba de lumină de rotație a Himaliei din observațiile de pe Pământ efectuate între august și octombrie 2010. miniatura| Himalia observată de nava spațială Wide-field Infrared Survey Explorer (WISE) în 2014 Perioada de rotație a lui Himalia este h m s. Himalia pare neutră în culoare (gri), ca și ceilalți membri ai grupului său, cu indici de culoare B−V=0,62, V−R=0,4, similar cu un asteroid de tip C. Măsurătorile efectuate de Cassini confirmă un spectru lipsit de caracteristici, cu o ușoară absorbție la μm, ceea ce ar putea indica prezența apei. Deși Himalia este al șaselea satelit ca mărime a lui Jupiter, este a cincea cea mai masivă lună. Amalthea este cu doar câțiva km mai mare, dar mai puțin masivă. Imaginile rezolvate cu Himalia de către Cassini au condus la o dimensiune estimată de , în timp ce estimările de la sol sugerează că Himalia este mare, cu un diametru în jur . În mai 2018, Himalia a ocultat o stea, permițând măsurători precise ale dimensiunii acesteia. Ocultarea a fost observată din statul american Georgia . De la ocultație, Himalia a primit o dimensiune estimată de 205.6 km × 141.3 km, în acord cu estimările anterioare de la sol.

Masă În 2005, Emelyanov a estimat că Himalia are o masă de ×1018 ( GM =0,28±0,04), bazat pe o perturbare a lui Elară pe 15 iulie 1949. Site-ul web al lui JPL pentru dinamica sistemului solar presupune că Himalia are o masă de ×1018(GM=0,15) cu o rază de km .

Densitatea lui Himalia va depinde dacă are o rază medie de aproximativ ( media geometrică de la Cassini ) sau o rază mai apropiată de . stanga|miniatura| Imagine Cassini a Himaliei, făcută în decembrie 2000 de la o distanță de 4,4 milioane de kilometri Sursă Rază km Densitateg / cm3 Masa kg Emelyanov 67 3.33 4,2 Emelyanov 85 1,63 [lower-alpha 1] 4,2 SSD JPL 85 0,88 2,3

Explorare miniatura| Fazele Himaliei fotografiate de instrumentul LORRI de la bordul New Horizons În noiembrie 2000, nava spațială Cassini, în drum spre Saturn, a realizat o serie de imagini cu Himalia, inclusiv fotografii de la o distanță de 4,4 milioane de km. Himalia acoperă doar câțiva pixeli, dar pare a fi un obiect alungit cu axe de și , aproape de estimările de la sol.

În februarie și martie 2007, sonda spațială New Horizons în drum spre Pluto a realizat o serie de imagini cu Himalia, culminând cu fotografii de la o distanță de 8 milioane de km. Din nou, Himalia apare ca doar câțiva pixeli.

Inelul Himalia miniatura| Mozaic din șase imagini New Horizons ale posibilului inel Himalia. Dubla expunere a Himaliei este încercuită. Săgeata indică spre Jupiter. În septembrie 2006, când misiunea New Horizons a lui NASA către Pluto se apropia de Jupiter pentru o asistență gravitațională, a fotografiat ceea ce părea a fi un nou inel planetar slab paralel cu și ușor în interiorul orbitei Himaliei. Deoarece satelitul mic (4 km) Dia, care avea o orbită similară cu Himalia, dispăruse de la descoperirea sa în 2000, au existat anumite speculații că inelul ar putea fi resturi de la un impact al lui Dia cu Himalia, sugerând că Jupiter a continuat să câștige și să piardă sateliți mici prin ciocniri. Cu toate acestea, un impact al unui obiect de dimensiunea lui Dia ar produce mult mai mult material decât cantitatea calculată de material aruncat necesară pentru a forma inelul, deși este posibil ca un satelit mai mic, necunoscut, să fi fost implicat în schimb. Recuperarea lui Dia în 2010 și 2011 a infirmat orice legătură între Dia și inelul Himalia.

Note explicative

Note

Vezi și Sateliții naturali ai lui Jupiter

Legături externe „Himalia: Privire de ansamblu” de către NASA’s Solar System Exploration David Jewitt pagini Sateliții cunoscuți ai lui Jupiter (de Scott S. Sheppard ) Doi sateliți neregulați ai lui Jupiter (Himalia și Elara: Observatorul Remanzacco: 23 noiembrie 2012)

Categorie:Obiecte astronomice descoperite în 1904 Categorie:Sateliții lui Jupiter Categorie:Pagini cu traduceri nerevizuite