Ciuma (în ) este un roman scris de Albert Camus și publicat în 1947, care prezintă cazul unei epidemii de ciumă din orașul algerian Oran. El ridică o serie de întrebări legate de natura destinului și a condiției umane. Personajele din carte, de la medici și până la turiști și fugari, sunt folosite pentru a arăta efectele pe care le are ciuma asupra populației.

Romanul este considerat a fi inspirat din epidemia de holeră care a ucis un procent mare din populația Oranului în 1849 după ce orașul a fost colonizat de francezi, dar acțiunea romanului este plasată în anii 1940.Magill 1989:683 Oranul și împrejurimile sale au fost lovite de boală de mai multe ori înainte ca Albert Camus să publice acest roman. Potrivit unui raport de cercetare al Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, Oranul a fost devastat de ciumă în 1556 și 1678, dar cazurile înregistrate după colonizarea europeană, în 1921 (185 de cazuri), 1931 (76 de cazuri) și 1944 (95 de cazuri), au fost mult departe de amploarea epidemiei descrise în roman.

Ciuma este considerat un roman clasic existențialist în ciuda obiecțiilor lui Camus față de această etichetare.Camus (în Thody, 1970):345. Într-un interviu din 15 noiembrie 1945, Camus a spus: "Nu, eu nu sunt un existențialist."Forsdick 2007:119 Tonul narativ este similar cu cel al lui Kafka, în special în Procesul, în care sentințele individuale au mai multe semnificații. Camus a inclus un personaj care interpretează eronat Procesul ca roman polițist mister, o formă de omagiu oblică adusă cărții citate. Romanul a fost interpretat ca o abordare metaforică a Rezistenței franceze la ocupației nazistă din timpul celui de-al doilea război mondial.

Deși abordarea Camus din carte este severă, naratorul subliniază ideile că nu avem în cele din urmă niciun control asupra vieții, iar iraționalitatea ei este inevitabilă. În plus, el ilustrează reacția umană în fața "absurdului"; Ciuma prezintă modul în care lumea se raportează la noțiunea filosofică a absurdismului, o teorie la definirea căreia a contribuit însuși Camus.

Rezumat

Romanul Ciuma este împărțit în cinci părți.

Prima parte

În orașul Oran, mii de șobolani, inițial neobservați de populație, încep să moară în stradă. Curând începe o isterie care determină ziarele locale să prezinte acest incident straniu. Autoritățile răspund presiunii publice prin strângerea și incinerarea șobolanilor, fără să știe că operațiunea de colectare era catalizatorul pentru răspândirea ciumei bubonice.

Personajul principal, dr. Bernard Rieux, trăiește confortabil într-o clădire de apartamente când portarul imobilului, dl. Michel, moare de febră. Dr. Rieux îl consultă pe colegul său, Castel, cu privire la boală și ajunge la concluzia că are loc o epidemie de ciumă în oraș. Cei doi îi anunță pe confrații medici, precum și autoritățile orășenești cu privire la teoria lor, dar aceasta este respinsă ca neconfirmată. Cu toate acestea, pe măsură ce tot mai multe decese survin într-un timp rapid, devine evident că are loc o epidemie.

Autoritățile, inclusiv prefectul, acceptă cu greutate că situația este gravă și iau măsuri destul de slabe. Anunțuri oficiale privind adoptarea unor măsuri de control sunt postate, dar limbajul folosit este optimist și minimalizează gravitatea situației. Un "cartier special" este deschis în spital, dar cele 80 de paturi sunt ocupate în trei zile. Deoarece numărul morților începe să crească, sunt luate măsuri disperate. Casele celor bolnavi intră în carantină; bolnavii sunt duși cu forța la spital, iar înmormântările sunt strict supravegheate. O cantitate de ser împotriva ciumei ajunge în oraș în cele din urmă, dar este suficientă doar pentru tratarea cazurilor existente, iar rezervele de urgență ale țării sunt epuizate. Când numărul zilnic de decese ajunge la 30, orașul este închis și este declarat oficial focar de ciumă.

Partea a doua Orașul se află în carantină. Porțile orașului sunt închise, transportul feroviar este interzis, iar toate serviciile poștale sunt suspendate. Utilizarea liniilor telefonice este limitată doar la apelurile "urgente", telegramele scurte fiind singurul mijloc de comunicare cu prietenii sau cu familia din afara orașului. Izolarea afectează activitatea de zi cu zi și îi deprimă pe locuitorii orașului, care încep să se simtă abandonați, iar ciuma afectează și persoane din înalta societate.

Un personaj, Raymond Rambert, pune la cale un plan pentru a fugi din oraș și a fi alături de iubita sa la Paris după ce conducătorii orașului i-au refuzat aprobarea cererii de pleca. El se împrietenește cu niște infractori care îi promit să-l scoată afară din oraș. Un alt personaj, părintele Paneloux, folosește ciuma ca o oportunitate de a-și întări poziția în oraș, sugerând că ciuma a fost un act prin care Dumnezeu a pedepsit natură păcătoasă a localnicilor. Diatriba lui ajunge la urechile multor cetățeni ai orașului, care se întorc în masă către biserică deși nu ar fi făcut-o în condiții normale. Cottard, un infractor copleșit de remușcări și care încercase să se sinucidă din teama de a nu fi arestat, se îmbogățește începând să facă contrabandă cu țigări și cu băuturi alcoolice de proastă calitate. Între timp, dr. Rieux, vilegiaturistul Jean Tarrou și un funcționar civil pe nume Joseph Grand organizează un serviciu de voluntari pentru tratarea pacienților.

Jurnalistul parizian Rambert îl informează pe Tarrou cu privire la planul său de evadare, dar când Tarrou îi spune că și alte persoane din oraș, inclusiv dr. Rieux, au persoane dragi în afara orașului și pe care nu li se permite să le vadă, se răzgândește. El se decide apoi să se alăture lui Tarrou și dr. Rieux pentru a ajuta la lupta împotriva epidemiei.

Partea a treia La jumătatea lunii august, situația continuă să se înrăutățească. Oamenii încearcă să fugă din oraș, iar unii dintre ei sunt împușcați de santinele înarmate. Violența și jafurile izbucnesc pe o scară mică, iar autoritățile răspund declarând legea marțială și instituind starea de asediu. Înmormântările sunt realizate cu o mai mare rapiditate, fără ceremonii și cu puțin respect față de sentimentele familiilor celor decedați. Locuitorii trăiesc pasiv sentimente tot mai intense de exil și de claustrare; descurajați, ei decad atât emoțional, cât și fizic.

Partea a patra În septembrie și octombrie, orașul se află sub stăpânirea ciumei. Rieux află de la sanatoriu că starea soției sale se înrăutățește. Inima sa devine tot mai împietrită cu privire la victimele ciumei, astfel încât poate continua să-și facă datoria fără a claca psihic. Cottard, pe de altă parte, este bucuros în timpul ciumei pentru că simte că toată lumea se confruntă cu același pericol. Cottard și Tarrou participă la un spectacol cu opera Orfeu și Euridice de Gluck, dar actorul care-l interpretează pe Orfeu se prăbușește pe scenă în timpul spectacolului cu simptome de ciumă. Rambert are în sfârșit o șansă de a scăpa, dar el decide să rămână, spunând că i-ar fi rușine de el dacă ar pleca.

Spre sfârșitul lunii octombrie, noul ser anti-ciumă al lui Castel este testat pentru prima dată, dar nu poate salva viața micului băiat al lui Othon, care suferă foarte mult. Paneloux, care se alăturase grupului de voluntari în lupta împotriva ciumei, ține o a doua predică. El abordează problema suferinței unui copil nevinovat și spune că este o încercare a credinței creștine, făcând ca oamenii fie să nege totul, fie să creadă totul. El își îndeamnă enoriașii să nu renunțe la luptă, ci să facă tot posibilul pentru a o combate. La câteva zile după predică, Paneloux se îmbolnăvește și moare, deși simptomele sale nu par a fi cele ale ciumei.

Tarrou și Rambert vizitează una din taberele de izolare, unde îl întâlnesc pe judecătorul Othon. Când perioada de carantină a lui Othon se încheie, el alege să rămână în tabără ca voluntar, deoarece crede că astfel se va simți separat mai puțin de fiul său mort. Tarrou îi spune lui Rieux povestea vieții sale, iar cei doi bărbați merg împreună să înoate în mare. Grand se îmbolnăvește de ciumă și îi cere lui Rieux să-i ardă toate hârtiile; el își revine însă în mod neașteptat, iar decesele cauzate de ciumă încep să scadă.

Partea a cincea Pe la sfârșitul lunii ianuarie, epidemia de ciumă se află pe sfârșite, iar locuitorii orașului încep să sărbătorească deschiderea iminentă a porților orașului. Othon, cu toate acestea, nu scapă de moarte din cauza bolii. Cottard este tulburat de încetarea epidemiei, de pe urma căreia profitase, și este urmărit de autorități. Deși epidemia era pe sfârșite, Tarrou se îmbolnăvește de ciumă și moare după o luptă eroică. Soția lui Rieux moare și ea.

În luna februarie, porțile orașului sunt deschise și oamenii se reîntâlnesc cu cei dragi care se aflaseră până atunci în alte orașe. Rambert se întâlnește cu soția sa. Rieux dezvăluie cititorilor că el este naratorul cronicii și că a încercat să prezinte o viziune obiectivă a evenimentelor. Cottard înnebunește și începe să-i împuște pe oameni din casa lui, fiind ulterior arestat. Grand începe să lucreze din nou. Rieux reflectează asupra epidemiei și ajunge la concluzia că există mai multe lucruri de admirat decât de disprețuit la oameni.

Personaje dr. Castel - unul dintre colegii medici ai lui Rieux și mult mai în vârstă ca acesta. El își dă seama după primele câteva cazuri că este vorba de o epidemie de ciumă bubonică și este conștient de gravitatea situației. El lucrează intens pentru a realiza un ser anti-ciumă, dar pe măsură ce epidemia continuă începe să prezinte semne de uzură.

Cottard - locuiește în aceeași clădire ca și Grand. El nu pare să aibă un loc de muncă și este descris ca având mijloace private, deși el se descrie ca fiind "comis-voiajor de vinuri și băuturi spirtoase". Cottard este o figura excentrică, tăcut și secretos, care încearcă să se spânzure în camera lui.Personalitatea lui Cottard se schimbă după izbucnirea ciumei. După ce fusese puțin prietenos mai înainte, acum el devine agreabil și încearcă din greu să-și facă prieteni. El pare să se bucure de venirea ciumei, iar Tarrou crede că acest lucru se datorează faptului că el consideră că este mai ușor să trăiești cu propriile temeri atunci când toată lumea este într-o stare de frică. Cottard profită de criză pentru a face bani prin vânzarea de țigări de contrabandă și de băuturi alcoolice de calitate proastă. Când epidemia se termină, starea de spirit a lui Cottard oscilează. Uneori el este sociabil, dar alteori el se închide în camera lui. În cele din urmă, el își pierde echilibrul mental și împușcă la întâmplare oamenii de pe stradă. Este arestat de poliție.

Joseph Grand - un funcționar în vârstă de 50 de ani al primăriei orașului. El este înalt și subțire și poartă întotdeauna haine prea mari pentru el. Slab plătit, el trăiește o viață austeră, dar el este capabil de o afecțiune profundă. În timpul liber, Grand studiază limba latină și scrie o carte, dar este atât de perfecționist că rescrie continuu prima frază și nu poate ajunge mai departe. Una din problemele sale în viață este că își poate găsi rareori cuvintele corecte pentru a exprima ceea ce simte. Grand s-a căsătorit încă din adolescență, dar surmenajul și sărăcia l-au copleșit,iar soția sa Jeanne l-a părăsit. Când izbucnește epidemia de ciumă în oraș, Grand se alătură echipei de voluntari, în calitate de secretar general, înregistrând toate statisticile. Grand se îmbolnăvește de ciumă și îi cere lui Rieux să-i ardă manuscrisul, dar apoi își revine în mod neașteptat. La sfârșitul romanului, Grand spune că este mult mai fericit; el i-a scris Jeannei și a făcut un nou început în cartea sa.