miniatura|Statuia lui Shiva practicând yoga în poziția lotus. episod din seria Filozofia Hindu80px|aum symbol Școli Samkhya · Yoga Nyaya · Vaisheshika Purva Mimamsa · Vedanta Școli Vedanta Advaita · Vishishtadvaita Dvaita · Shuddhadvaita Dvaitadvaita · Achintya Bheda Abheda Figuri importante Kapila · Patañjali Gotama · Kanada Jaimini · VyasaEpoca Medievală Adi Shankara · Ramanuja Madhva · MadhusudanaVedanta Desika · JayatirthaVallabha · NimbarkaChaitanya Epoca Modernă Ramakrishna · Ramana Vivekananda · Narayana Guru N.C. Yati · Coomaraswamy Aurobindo ·Sivananda Satyananda · Chinmayananda
Yoga (Devanagari: योग) este un grup de practici fizice, exerciții de respirație, concentrare și meditație care își au originea în India Antică și au ca scop armonia corp-minte-suflet. Termenul Yoga vine de la cuvantul din limba sanscrită yugam, în germană Joch, în greacă ζεύγ și înseamnă însoțire, înjugare”, uniunea cu divinitatea (din nenumăratele divinități ale hinduismului, al căror număr, potrivit unor estimări, ajunge până la 300 de milioane) ca esență a ființei fiind considerată scopul înalt al practicii. Yoga este una din cele 6 școli traditionale (astika) ale hinduismului, bazată pe meditație ca o cale spre auto-cunoaștere și eliberare. Textele Hindu, care stabilesc bazele yoga sunt: Upanishadele, Bhagavad Gita, Yoga Sutra lui Patanjali, Hatha Yoga Pradipika și multe altele.Zen Buddhism: A History (India and China) de Heinrich Dumoulin, James W. Heisig, Paul F. Knitter (pagina 13)Qigong: Essence of the Healing Dance - Pagina 268 de Garri Garripoli În India, Yoga este privită ca fiind un mijloc de desăvârșire atât fizică, precum și spirituală. În afara Indiei, Yoga a început să fie asociată în primul rând cu practicarea așa-numitelor asana (poziții) incluse în Hatha Yoga (vezi de asemenea Yoga ca exercițiu), cu toate că a influențat întreaga familie de Religii dharmice și alte practici spirituale din toată lumea. Un practicant dedicat de Yoga este numit yogi, yogin (masculin), sau yogină (feminin).
Yoga, ca o combinare între exerciții si meditație este practicată de mai bine de 5 000 de ani.
Yoga face parte din Patrimoniul Cultural Imaterial al UNESCO din anul 2016.
De când a fost scrisă Bhagavad Gita, ramurile principale ale Yoga au fost clasificate astfel: Karma yoga, Jnana yoga, Bhakti yoga și Raja yoga.
Istoria Yoga Un sigiliu păstrat până azi de acum 5.000 de ani de la Civilizația de pe Valea Indului înfățișează o figură despre care arheologii cred ca este un yogin stând în poziție de meditație.Singh, S.P., Rgvedic Base of the Pasupati Seal of Mohenjo-Daro, Puratattva 19: 19-26. 1989Kenoyer, Jonathan Mark. Ancient Cities of the Indus Valley Civilization. Karachi: Oxford University Press, 1998.Descrierea arheologului Jonathan Mark Kenoyer cu privire la yoginului harapp printr-o prezentare online de fotografii si text. Figura este reprezentată stând într-o pozitie tradițională yoga, cu picioarele încrucișate și mâinile odihnindu-se pe genunchi. Descoperitorul sculpturii, arheologul Sir John Marshall, a denumit figura Shiva Pashupati.Marshall, Sir John, Mohenjo Daro and the Indus Civilization, Londra 1931
thumb|200px|right|Un sigiliu ce aparține civilizației de pe Valea Indului, înfățișând o persoana în poziție de meditație.
Prima referire la yoga, ramasă în scris, o găsim în Rig Veda, vechimea acesteia fiind estimată a fi în jurul a 3.500 de ani.Frawley, David, Yoga and Buddhism. Hinduism Today, Februarie, 1998. Upanishadele, (800-100 î.Hr.), Bhagavad Gita (400-100 î.Hr.), și Yoga Sutra aparținând lui Patanjali (200 î.Hr.), de asemenea abordează conceptele și învățăturile yoga.
Etimologie În limba sanscrită yoga este o derivare a termenului pre-indo-europpean yugam, dintr-o rădăcină yeug- (sanscrită yuj-) însemnînd "a se alătura" sau "a se uni"; înrudit cu latinescul iugum și termenul modern englezesc yoke.
Termenul este atestat în Rig Veda în sensul unui „act de alăturare, atașament, dedicare”, dar și în sensul de „ocupație, încercare, performanță”. Un sens spiritual de „exercitare, zel, silință” este atestat încă din Mahabharata, și sensul spiritual sau mistic al „contemplării abstracte, al meditației” apare în egală măsură în Mahabharata, ca și în Upanishade.
Bhagavad Gita The Bhagavad Gita ("Cîntecul Domnului"), deși a fost scris undeva între anii 400 și 100 î.Hr., vorbește despre patru ramuri ale yoga:
Karma yoga: Yoga acțiunii în lume. Jnana yoga: Yoga înțelepciunii și a silinței intelectuale Bhakti yoga: Yoga dăruirii către Dumnezeu Dhyana yoga (numita ulterior Raja yoga): Yoga meditației
Yoga Sutras lui Patanjali thumb|right|250px|Zeul Shiva meditând - statuie. Yoga Sutra lui Patanjali este o carte care cuprinde 196 de aforisme compilate de înțeleptul Patanjali undeva între 200 î.Hr. și 300 d.Hr.
Referindu-se la clasificările Bhagavad Gita, Yoga lui Patanjali este o formă de Raja yoga, căci caută prin meditație calea către scopul ultim. Patanjali însuși face referire la ea ca "Ashtanga Yoga" ("Yoga cu 8 brațe/ramuri"), de la cei opt pași pe care el i-a stabilit ca fiind calea practică de a atinge desăvârșirea, iluminarea. Acest concept de "opt brațe" a devenit din acel moment caracteristica principală a Raja yoga, și este practic o însușire de bază a oricărei variante cunoscute de atunci și până în zilele noastre. Cele opt ramuri de yoga ale lui Patanjali sunt: (1) Yama (Cele cinci "abțineri"): nonviolenta, adevarul, a nu fura, sublimarea energiei (înțeleasă și ca puritate sexuală), detașarea. (2) Niyama (Cele cinci "respectări"): puritate, mulțumire, perseverența practicii, cunoastere de sine și devotiune fata de divinitate. (3) Asana: Literal înseamnă "ședere", și Patanjali folosește acest termen pentru a denumi poziția șezută a corpului în timpul meditației. Mai târziu, odată cu afirmarea Hatha yoga, "Asana" a început să denumească toate pozițiile folosite. Ele sunt meditație în mișcare, fiecare poziție având beneficii specifice asupra anunitor zone și organe din corp, precum și echilibrarea fluxului de energie prin meridiane, denumite în yoga nadi. (4) Pranayama ("Controlul Forței Vieții"): Controlul prān-ei (prăna), forța vieții sau energia vitală, cu referire mai ales la controlul respirației. (5) Pratyahara ("Abstracția"): Interiorizarea simțurilor. (6) Dharana ("Concentrarea"): Fixarea atenției asupra unui singur obiect. (7) Dhyana ("Meditația"): Contemplarea intensă si neîntreruptă asupra obiectului meditatiei. (8) Samadhi ("Extazul" sau "Enstaza"): Starea de absorbire completă în obiectul meditației, ce conduce la iluminare (in stadiul ultim de Samadhi), reprezentând uniunea cu esența primordială a ființei, realizarea naturii Sinelui, contopirea în absolut ce conduce la eliberarea de ego și de suferință.
Hatha Yoga Pradipika Hatha Yoga este un sistem aparte de yoga introdus de Yogi Swatmarama, un yogin al secolului al XV-lea în India, autorul compilației Hatha Yoga Pradipika. Hatha Yoga este o dezvoltare— dar diferind substanțial de ea— a Raja yoga a lui Patanjali, în care accentul se pune pe shatkarma, purificarea fizicului, ducând astfel la purificarea minții (ha) și prana, sau energia vieții (tha).Living Yoga: Creating a Life Practice - Pagina 42 de Christy Turlington (pagina 42)Guiding Yoga's Light: Yoga Lessons for Yoga Teachers - Pagina 10 de Nancy Gerstein În contrast, Raja yoga, structurată de Patanjali, începe cu o purificare a minții (yamas) și a spiritului (niyamas), apoi merge spre corp prin asana (poziții ale corpului) și pranayama (suflare). Hatha Yoga conține substanțiale influențe tantra,Mindfulness Yoga: The Awakened Union of Breath Body & Mind - Pagina 6 de Frank Jude BoccioYoga: The Indian Tradition by Ian Whicher, David Carpenter (pagina 8) și marchează primul moment de introducere a chakra și kundalini în canonul yogin. Comparativ cu asanele lui Patanjali din Raja Yoga în poziția șezând, văzute în general ca mijloace de pregătire pentru meditație, se marchează acum dezvoltarea asanelor ca "poziții" ale întregului corp, precum este și sensul modern al cuvântului "asana".Hatha Yoga: It,s Context, Theory and Practice de Mikel Burley (pagina 16)
Hatha Yoga, în multele sale variante moderne, este stilul asociat astăzi termenului de "yoga".Feuerstein, Georg. (1996). The Shambhala Guide to Yoga. Boston & London: Shambhala Publications, Inc. Deoarece pune accent pe trup prin practicarea asanelor și a pranayamei, mulți practicanți occidentali sunt satisfăcuți cu sănătatea fizică și vitalitatea pe care o dezvoltă și nu sunt interesați de celelalte șase ramuri ale Hatha Yoga, sau de mai vechea tradiție Raja yoga, pe care aceasta se bazează.
Renașterea modernă Yoga a atras atenția unui public occidental la mijlocul secolului al XIX-lea, împreună cu alte subiecte ale filosofiei indiene. În contextul acestui interes în devenire, N. C. Paul și-a publicat Tratatul de filosofie yoga în 1851.
Teosofiști, inclusiv Elena Blavatschi, a avut, de asemenea, o mare influență asupra viziunii publicului occidental asupra yoga. Opiniile ezoterice actuale la sfârșitul secolului al XIX-lea au oferit o bază suplimentară pentru recepția Vedanta și a Yoga, cu teoria și practica corespondenței dintre spiritual și fizic. Recepția Yoga și a Vedantei s-a împletit astfel una cu cealaltă și cu curentele (în cea mai mare parte bazate pe neoplatonism) ale reformei și transformării religioase și filozofice de-a lungul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Mircea Eliade a adus un nou element în primirea yoga, cu accentul puternic pe yoga tantrică în cartea sa fundamentală: Yoga: nemurirea și libertatea. Odată cu introducerea tradițiilor tantrei și a filozofiei Yoga, concepția despre „transcendent” care trebuie atinsă de practica yoghină s-a schimbat de la experimentarea „transcendentului” („Atman-Brahman” în teoria advaitică) în minte la corpul însuși.Flood, Gavin D., Body and Cosmology in Kashmir Saivism, San Francisco, 1993: Mellen Research University Press, pp.229ff.
Filosofia Yoga În toate ramurile yoga, țelul final este atingerea unei stări eterne de conștiință perfectă. În școlile moniste ale advaita vedantei și șivaismului, această perfecțiune ia forma mokșei, care este o eliberare de toată suferința lumească și de cercul nașterilor și al morților (Samsara), o stare în care gândurile încetează și apare experiența unirii beatifice cu Supremul Brahman. Pentru școlile dualiste bhakti ale vaișnavismului, bhakti însăși este țelul suprem al procesului yoga, iar perfecțiunea culminează într-o relație eternă cu Vișnu sau cu unul dintre avatarele lui, precum Krișna sau Rama.
Practicarea concentrarii (dharana) și a meditației (dhyana) este comună majorității formelor de yoga. Dharana, potrivit definiției lui Patañjali, este "aducerea conștiinței într-un singur punct" (sanscrită: ekāgrata, concentrare într-un singur punct). Conștiența este concentrată pe un punct subtil al senzației (cum ar fi pe suflul care intră și iese din nări). Concentrația susținută pe un singur punct conduce, treptat, la meditație (dhyana), în care facultățile interioare sunt capabile să se extindă și să se identifice cu ceva vast. Practicanții meditației anunță sentimente de pace, bucurie și uniune.
Obiectul meditației poate să difere de la școală la școală, e.g. meditația asupra respirației, meditația pe una dintre chakre, cum ar fi centrul inimii (anahata chakra) sau 'al treilea ochi' (ajna chakra); sau asupra unei calități, precum pacea. Școlile non-dualiste, precum Advaita Vedanta, pot medita la Absolut, fără nici o formă a calităților (Nirguna Brahman). Această meditație este, din multe puncte de vedere, asemănătoare cu meditația buddhistă a vidului (shunyata).
Yoga în alte tradiții