thumb|right|Subiect de cercetare în studiul oboselii umane. Știința factorilor umani sau tehnologia factorilor umani este un domeniu multidisciplinar, care se interconectează cu domeniile psihologie, inginerie, design industrial, design grafic, statistică, cercetare operațională și antropometrie. Acest termen se referă la:
Înțelegerea științifică a proprietăților capacității umane (Știința factorilor umani). Aplicarea acestei înțelegeri în proiectarea, dezvoltarea și implementarea de sisteme și servicii (Ingineria factorilor umani). Arta de a asigura aplicarea cu succes a ingineriei factorilor umani într-un program (denumit uneori Integrarea factorilor umani). Acesta poate fi numit, uneori, ergonomie.
În general, un factor uman este o proprietate fizică sau cognitivă a unui individ sau comportament social, care este specifică influenței omului asupra funcționării sistemelor tehnologice și echilibrului dintre om și mediu.
Omul este partea cea mai flexibilă, mai adaptabilă și mai valoroasă din sistemul unei organizații, dar și cea mai vulnerabilă la influențele ce-i pot afecta performanțele.
Comportamentul și performanțele umane sunt citate drept cauză a majorității accidentelor.
Factorul Uman studiază oamenii în situații cotidiene și profesionale, legătura lor cu mașinile, procedurile, mediul care-i înconjoară precum și cu semenii lor. Factorul Uman reprezintă o disciplină tehnică ce are ca scop optimizarea performanțelor umane în cadrul unui sistem prin planificarea, proiectarea și evaluarea lucrărilor, a sarcinilor, a produselor, a organizațiilor, a mediului și a sistemelor pentru a le face compatibile cu nevoile, abilitățile și limitările oamenilor.
Conform unor publicații și rapoarte, 70-80% din accidente sunt cauzate de Factorul Uman. Este foarte important ca în fiecare organizație să se creeze o cultură de safety (de siguranță ).
În interacțiunile sociale, utilizarea termenului factor uman subliniază proprietățile sociale umane individuale sau caracteristice.
Factorul uman implică studiul tuturor aspectelor umane referitoare la lumea din jurul lor, cu scopul de a îmbunătăți performanțele operaționale, de siguranță, prin costurile de viață și/sau adoptarea îmbunătățirii experienței de utilizator final.
Termenii “factor uman”' (sau “factori umani”) și ergonomie au fost utilizați pe scară largă doar în vremurile recente; originea domeniului este în domeniul proiectării și utilizării aeronavelor în timpul celui de-al doilea război mondial, pentru a îmbunătăți siguranța navei. Aceștia s-au referit la cercetările psihologice de la acel moment, care au condus la inventarea termenilor de "psihologie aplicată" și “ergonomie”.
Studiul cercetătorului Elias Porter, Ph.D. Și al altor cercetători de la RAND Corporation au extins aceste concepte.
"Odată cu progresul gândirii, un nou concept s-a dezvoltat – ceea care a fost posibil pentru a vizualiza o organizație, cum ar fi apărarea aeriană sau sistemul om-mașină ca un singur organism, iar acest lucru a fost posibil pentru a studia comportamentul unui astfel de organism. Acesta a fost climatul progresului."Porter, Elias H. (1964). Manpower Development: The System Training Concept. New York: Harper and Row, p. xiii.
Specializările în acest domeniu includ: ergonomia cognitivă, uzabilitatea, interacțiunea om-computer și experiența în inginerie. În acest timp, au apărut alți noi termeni. De exemplu, “ingineria testării utilizatorilor” se poate referi la factorul uman profesional care specializează în testarea utilizatorilor. Deși denumirea se schimbă, profesioniștii factorului uman împărtășesc o viziune de bază care, prin aplicarea ei la înțelegerea factorului uman care intervin în designul echipamentelor, sistemelor și metodelor de lucru care vor fi aplicate pentru a îmbunătăți condițiile de lucru.
Practicienii factorului uman provin dintr-o varietate de medii, predominanți fiind psihologii, fiziologii, designerii, antropologii, specialiștii în comunicarea școlară și specialiștii în calculatoare.Există câteva universități din lume care studiază noțiunea de factor uman până la nivelul de doctorat: / Human Factors Research Group (HFRG) și Universitatea din Nottingham asigură rg/manufacturing/humanfactors/teaching.aspx/ cursuri de factor uman atât la nivel de masterat cât și de doctorat, inclusiv cursuri la distanță în „Ergonomie aplicată”.Human Factors Research Group teaching webpage, http://www.nottingham.ac.uk/engineering- rg/manufacturing/humanfactors/teaching.aspx Alte Universitățu din Marea Britanie oferă cursuri postdoctorale în factor uman sunt: Universitatea Loughborough, Universitatea Cranfield și Universitatea Oxford.
Istoria ingineriei factorului uman în America Istoria oficială descrie activitățile în ordine cronologică. Acest lucru poate fi împărțit în 5 marcatori:The History of Human Factors and Ergonomics, David Meister
Evoluția înainte de primul război mondial Înainte de primul război mondial, singurul test de compatibilitate umană la mașină era de încercare și eroare; dacă omul funcționa cu mașina, era acceptat, altfel era respins. Nu a fost o schimbare semnificativă pentru om în timpul războiului civil din America. Biroul din SUA era preocupat dacă uniformele și armele noi produse în masă puteau fi folosite de către oamenii din infanterie. Dezvoltarea ulterioară a fost atunci când inventatorul american Simon Lake a testat operațiile submarine pentru factorii psihologici, urmați de studiul științific al lucrătorului. Acesta a fost un efort dedicat îmbunătățirii eficienței factorilor umani la locul de muncă, efectuat de F W Taylor, iar ulterior și de Frank Gilbreth, Sr. și Lillian Gilbreth.
Evoluția în timpul primului război mondial Odată cu debutul primului război mondial, multe echipamente sofisticate au fost dezvoltate. Incapacitatea personalului de a utiliza astfel de sisteme a dus la o creștere a interesului în capacitatea umană. Anterior, accentul pe psihologia aviației a fost pe pus aviator. Dar cu timpul a progresat focusarea pe aeronavă, în special pe designul controlului și afișării, efectele factorilor de altitudine asupra pilotului. Războiul a văzut apariția cercetării aeromedicale și nevoia de metodelor de măsurare și testare. Totuși, războiul nu a creat disciplina ca atare, motivele fiind rămânerea în urmă a tehnologiei în timpul celor 18 luni în care America a fost în război.Istoria factorilor umani și ergonomie, David Meister
Evoluția între primul război mondial și al doilea război mondial Această perioadă a cunoscut un ritm foarte lent de dezvoltare a ingineriei factorului uman. Deși, studiul privind comportamentul conducătorului auto a început să devină popular în această perioadă, încât Henry Ford a început furnizarea de milioane de americani cu automobile. O altă dezvoltare majoră în această perioadă a fost creșterea performanței cercetării aeromedicale. Până la sfârșitul războiului mondial, două laboratoare aeronautice au fost stabilite, unul la Brooks Airforce Base, Texas iar celălalt la domeniul Wright, în apropiere de Dayton, Ohio.
Multe teste au fost efectuate pentru a determina caracteristicile care diferențiază piloții de succes de cei de insucces. În timpul anilor 1930, Edwin Link a dezvoltat primul simulator de zbor. Tendința a continuat, iar noi simulatoare și echipamente de test au fost elaborate. O altă evoluție semnificativă a fost în sectorul civil, unde efectele iluminatului asupra productivității muncii au fost examinate. Aceasta a condus la identificarea efectului Hawthorne, ceea ce a sugerat că factorii motivaționali ar influența semnificativ performanța umană.
Evoluția în timpul celui de al doilea război mondial Odată cu debutul celui de al doilea război mondial, nu a mai fost posibilă adoptarea principiului Tayloristic de potrivire a persoanelor fizice la locuri de muncă preexistente. Acum, proiectarea echipamentelor a trebuit să ia în considerare limitările umane și să profite de capacitățile umane. Această schimbare a venit la momentul potrivit. Au fost o mulțime de cercetări conduse pentru a determina capacitățile și limitările care au trebuit să fie realizate. O mulțime de cercetări aeromedicale au avut loc în perioada interbelică. Un exemplu în acest studiu a fost efectuat de Fitts și Jones (1947), care au studiat cea mai efectivă configurație de butoane de control pentru a fi utilizate în motoarele aeronavelor.
O mulțime de astfel de cercetări s-a efectuat în alte echipamente, cu scopul de a face controale, și a ușura afișarea pentru operatorii care le utilizează.
După război, armata Air Force a publicat 19 volume care rezumau ceea ce a fost stabilit de cercetare în timpul războiului.
Evoluția după al doilea război mondial În primii 20 de ani de după al II-lea război mondial, cele mai multe activități au fost efectuate de către “părinții” fondatori: Alphonse Chapanis , Paul Fitts , și Small.
Începutul “războiului rece” a condus la o expansiune majoră a laboratoarelor de cercetare susținute de Apărare.
De asemenea, o mulțime de laboratoare începute în timpul războiului au început extinderea. Cea mai mare parte a cercetărilor efectuate în urma războiului au fost sponsorizate de militari. Sume mari de bani au fost acordate de universități pentru a desfășura activități de cercetare.
Domeniul de aplicare al cercetării, de asemenea, extins, de la echipamente mici la stațiile de lucru și sisteme întregi. În același timp, o mulțime de oportunități au început să se deschidă în industria civilă. Accentul s-a mutat de la cercetare la participare, prin consiliere pentru ingineri în proiectarea echipamentelor. După 1965, disciplina a trecut la etapa de maturitate. Domeniul s-a extins odată cu dezvoltarea calculatoarelor și informaticii.
Fondată în 1957, Ergonomia factorului uman și a societății este cea mai mare organizatie din lume de profesioniști dedicați științei factorului uman și ergonomiei. Misiunea societății este de a promova descoperirea și a schimbului de cunoștințe cu privire la caracteristicile ființei umane, care se aplică la proiectarea de sisteme și dispozitive de toate tipurile.Factori umani și ergonomie socială, www.hfes.org
Ciclul factorilor umani Factorul uman implică studiul factorilor și dezvoltarea de instrumente care facilitează realizarea acestor obiective. În sensul cel mai general, cele trei obiective ale factorilor umani se realizează prin mai multe proceduri în ciclul uman de factori, care descrie operatorului uman (creier și corp) și sistemul cu care acesta interacționează. În primul rând, este necesar pentru a diagnostica sau pentru a identifica problemele și deficiențele în interacțiunea om-sistem pentru un sistem existent. După definirea problemelor, există cinci abordări diferite, care pot fi folosite în scopul de a pune în aplicare soluția: Proiectarea echipamentului: schimbări de natura echipamentelor fizice cu care oamenii lucrează. Proiectarea activitătii: se concentrează mai mult pe schimbarea ceea ce operatorii fac decât pe schimbarea dispozitivelor folosite. Acest lucru poate implica atribuirea a o parte sau tuturor sarcinilor către alți lucrători, sau către componentele automatizate. Proiectarea mediului: implementarea schimbărilor, cum ar fi îmbunătățirea sistemelor de iluminat, controlul temperaturii și zgomotul redus în mediul fizic în cazul în care sarcina se efectuează. Instruirea persoanelor fizice: o mai bună pregătire a lucrătorilor în condițiile în care ei vor întâlni în mediul de muncă interesul angajatorilor pentru training-ul angajaților. Selectarea persoanelor fizice: este o tehnică care recunoaște diferențele individuale în om, în fiecare dimensiune fizică și mentală, care este relevantă pentru performanțe bune.
Știința factorului uman