Costache (Constantin) Bălănescu (n. 1830, Focșani – d. 10 martie 1888, Iași) a fost un actor de teatru și traducător român.
Biografie Costache Bălănescu s-a născut la Focșani în anul 1830, în familia unor boieri de țară. Studiile liceale le-a urmat în orașul natal, la un pension privat, după care a studiat arta dramatică la Conservatorul din Iași, ca elev al actorului Matei Millo, și ulterior la Paris.Petre Abeaboeru, „Constantin (Costache) Bălănescu”, în Constelații literare vrâncene , dicționar vol. I, p. 23-24.
S-a stins din viață pe 10 martie 1888, la 21 de zile după ce Teatrul de la Copou a fost mistuit de flăcări, și a fost înmormântat în Cimitirul „Eternitatea” din Iași.Morna, „Scrisore din Iași”, Familia, An XXIV, nr. 13, 27 martie/8 aprilie 1888 , p. 152-153.Rusu, Olga (2008). Patrimoniul cultural ieșean: Cimitirul „Eternitatea”. Iași: Alfa. p. 64-65
Activitatea teatrală Costache Bălănescu a jucat pe scena Teatrul din Iași timp de aproape 4 decenii (1850-1888), interpretând nenumărate roluri, în special de comedie, și fiind unul dintre cei mai apreciați actori.Ion Dafin, Iașul cultural și social. Amintiri și însemnări, Iași, Tipografia „Viața Românească”, 1928.
Costache Bălănescu, împreună cu pitarul Costachi Vasiliu, a înființat o trupă de teatru la Botoșani, cu care a jucat o stagiune în iarna 1857-1858. Ulterior, a revenit la Botoșani de mai multe ori, fie cu Naționalul ieșean, fie cu alte trupe.Ștefan Cervatiuc, Istoria Teatrului la Botoșani (1838-1944), Vol. 1 (1838-1900) , Editura Quadrat, Botoșani, 2008, p. 19-22, .
Creațiile sale scenice reprezentative au fost: Alcibiade din piesa Diogene de Felix Pyal, doctorul Franț din Piatra din casă de Vasile Alecsandri, personajul Hagi Petcu în Ginerele lui Hagi Petcu tot de Vasile Alecsandri (după Aufier), rolurile principale din Testamentul lui Cezar Birotteau, după Balzac, Fata mamei, Angot, Porcarul și Maria de Vasile Alecsandri, Urechea – adaptare după Lope de Vega, Tuzucalicul – prelucrare de Matei Millo etc.
Avea o mimică bogată și un joc plin de naturalețe, cu sublinieri comice fără exagerări în rostire și gest. În 1876, Mihai Eminescu îl dă ca exemplu, de mai multe ori, pentru firescul și precizia pronunției în piesa Regizorul general de Gogol.Mihai Eminescu, Curierul de Iași, IX, nr. 133, 5 decembrie 1876, p. 3, în Perpessicius, Eminescu, Opera completă, versiunea electronică, paginile v9p0675 și v9p0676 . În 1861–1862 face parte, alături de actorii Nicolae Luchian, Mihail Galino și alții, din asociația teatrală din Iași.
A condus teatrul din Iași fiind atât director de scenă cât și director al teatrului, între anii 1862-1864, când i-a urmat de N. Luchian.
A făcut parte, alături de Matilda Pascaly, Maria Vasilescu, P. Vellescu, I. Gestianu, din trupa de teatru a lui Mihail Pascaly care a realizat un turneu în Transilvania în lunile iunie și iulie ale anului 1871, realizând spectacole în orașele Brașov, Sibiu, Cluj, Năsăud, Oradea și Gherla.„Calendar”, în Revista Teatru Nr. 2 (anul I) iunie 1956, p. 111.
Traducător Costache Bălănescu a tradus peste 15 comedii și melodrame franțuzești care au fost interpretate pe scena teatrului ieșean.
Note
Bibliografie Ștefan Oprea, „Actori care au fost. Costache Bălănescu (1830-1888)”, Symposion, nr. 34, 11 iul. 1996, p. 2.
Legături externe Pagina Constantin (Costache) Bălănescu pe situl Crispedia.ro. Pagină accesată la 3 mai 2014.
Categorie:Actori de teatru români Categorie:Nașteri în 1830 Categorie:Decese în 1888 Categorie:Decese pe 10 martie Categorie:Focșăneni Categorie:Ieșeni Categorie:Înmormântări la Cimitirul Eternitatea din Iași