Ion Roșioru () a fost un poet, prozator și critic literar român, membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Dobrogea.
Biografie S-a născut în satul Grunj, aparținător comunei Mânzălești. Cursurile primare și gimnaziale le-a făcut în satul natal, apoi a urmat Liceul Teoretic în comuna Beceni. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București (1972). Este profesor de limba și literatura franceză la Liceul Teoretic (devenit „Ioan Cotovu”) din orașul Hârșova, unde este și mentor al Cenaclului literar „Duiliu Zamfirescu”. Și-a început activitatea publicistică încă de pe băncile școlii, el fiind corespondent al ziarelor „Viața Buzăului” și „Flamura Prahovei”. A debutat cu versuri în revista „Tomis” (nr. 1/1976). A colaborat la revistele: „Tomis”, „Luceafărul”, „România literară”, „Arcadia”, „Steaua”, „Revue Roumaine”, „Metafora”, „Dynamis”, „Orfeu”, „Orion”, „Amurg sentimental”, „Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Analele Dobrogei”, „Tribuna”, „Euro Poésie” (Franța), „Albatros” ș.a. A publicat douăsprezece volume de autor. A tradus în limba română versuri de Victor Hugo, Alfred de Musset, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, care au apărut în antologii ca Almanahul mării (1988), Fereastra dinspre mare (1995), Solstițiu de purpură (2000). În anul 1990 a obținut Gradul I didactic cu lucrarea Chateaubriand poete en prose, pentru care va primi o bursă de studii la Alianța Franceză din Rouen în anul 1994. A participat la numeroase concursuri și festivaluri naționale și locale de poezie, unde a fost distins cu premii sau diplome: Concursul „Panait Cerna”, Tulcea, 1976 (Premiul I): Concursul „Odă țăranului român”, Buzău, 1980 (Premiul I); „Moștenirea Văcăreștilor”, Târgoviște, 1988 (Premiul special); Premiul oferit de „Revue francaise” pentru poezii scrise direct în limba franceză; Premiul revistei „Orion”, Slobozia, pentru cel mai bun haiku (1996), Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Dobrogea, pentru volumul Pur (1998); Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Dobrogea și al revistei „Tomis”, pentru contribuția deosebită la susținerea actului cultural și promovarea literaturii dobrogene pe plan național (1999). În anul 2004, Filiala Dobroge a Uniunii Scriitorilor l-a premiat pentru volumul de proză scurtă Luceafărul de ziuă, iar în anul următor a fost premiat pentru volumul de versuri Recviem pentru secolul meu. Revista „Convorbiri literare” i-a acordat în anul 2003, un premiu pentru calitatea traducerilor, iar în anul 2004, Asociația Culturală „Renașterea buzoiană”i-a acordat Diploma de Excelență pentru întreaga activitate literară și pentru contribuția la promovarea literaturii buzoiene la nivel național. în anul 2012, Editura Rafet din Râmnicu Sărat i-a acordat Premiul „Florica Cristoforeanu” pentru traducerea volumului Cele mai frumoase poezii, de Emile Verhaeren, care a fost premiat și de Filiala Dobrogea a Uniunii Scriitorilor. În anul 2014, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea i-a apreciat activitatea literară și culturală cu Premiul „Opera Omnia”. A mai semnat și cu pseudonimul Ioan Grunz
Titluri reprezentative „La țărmul grânelor” (Versuri, București, Editura Litera, 1988) „Îngeri indeciși” (Roman, Constanța, Editura Europolis, 1995) „Pur” (Versuri, Constanța, Editura Ex Ponto, 1998) „Casa de la țară” (Haiku, Târgu Mureș, Editura Ambasador, 1998) Marius Tupan, între utopie și parabolă, București, 2001 Recviem pentru secolul meu, Constanța, 2003 Șerban Codrin sau Meditația unui poet occidental într-o grădină zen, București, 2003 „Luceafarul de ziua” (povestiri, 2004) Arthur Porumboiu sau scrisul ca povară împotriva morții, 2005 Ține-mă de vorbă să nu mor: roman, 2006 Cronicar la Pontul Euxin: critică literară, 2008 Pantumierul: antologie de versuri, 2 vol., 2011 Incantații de mătase: versuri, 2012 Lacrimi triunghiulare: versuri, 2012 Paznicul de vânătoare: proză scurtă, 2012 101 schaltiniene: versuri, 2012 Trecutul afectiv se pierde: versuri, 2012 111 elide, 2013 Clopotul din Dojoji: versuri, 2013 Cronici ospitaliere: critică literară, 2 vol., 2013 Insomnii vesperale: versuri, volum antologic, Tipo Moldova, 2013 Își pierde urma amurgul: cople și elide, 2016
Afilieri Membru al Uniunii Scriitorilor din România
Premii Premiul I „Panait Cerna”, Tulcea, în 1976 Premiul I la „Odă țăranului român”, Buzău, 1980 Premiul special al juriului la „Moștenirea Văcăreștilor”, Târgoviște, 1988 Premiul oferit de „Revue franÎaise” pentru versuri scrise direct în limba franceză Premiul revistei „Orion” în 1996 pentru cel mai bun haiku Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala „Dobrogea” și al revistei „Tomis” pentru aport deosebit la susținerea actului de cultură scrisă, în cadrul ediției a cincea a „Colocviilor tomitane” (1999) Premiul oferit de către „Biblioteque Internationale de poésie” (Franța, 1999)
Bibliografie Uniunea Scriitorilor din România - Referințe critice Constanța: Ion Roșioru este Domnu' Trandafir de Hârșova, 26 ianuarie 2010, Adevărul
Legături externe Biografie în ziarul Telegraf Biografie pe portalul Județului Buzău
Categorie:Nașteri în 1944 Categorie:Decese în 2021 Categorie:Poeți români contemporani Categorie:Scriitori români Categorie:Membri ai Uniunii Scriitorilor din România