thumb|350px|right|Sinagoga din Buenos Aires

Templul Libertad (nume oficial în spaniolă: "Templo Libertad - Congregación Israelita de la República Argentina")«Templo Libertad – Congregación Israelíta de la República Argentina». este prima sinagogă din orașul Buenos Aires. A fost declarată Monument Istoric Național la 29 decembrie 2000, prin decretul 1296.«MONUMENTOS HISTORICOS NACIONALES - Decreto 1296/2000 - Texto completo».

Istorie

thumb|250px|Templul proiectat de Carlos Nordmann înainte de reforma sa din anii 1930.

În 1862 a fost înființată Congregación Israelita de Buenos Aires (redenumită ulterior cu denumirea actuală: "de la República Argentina"), prima instituție a comunității evreiești din Argentina.«Asociación Mutual Israelita Argentinaː Archivo de Instituciones Comunitarias». Timp de ani de zile, comunitatea evreiască rezidentă în Buenos Aires s-a reunit într-o casă privată pentru a-și celebra serviciile religioase, până când, în 1871, guvernul lui Domingo Faustino Sarmiento a autorizat pentru prima dată exercitarea Rabinatului Evreiesc în țară, iar rabinul Henry Joseph a devenit prima sa autoritate spirituală.Vanzini, Marcos Gabriel (2011). Historias Curiosas de Templos de Buenos Aires. Gob Ciudad de Buenos Aires. ISBN 978-987-673-005-1. Începând cu anul 1879, instituția s-a dedicat actelor de caritate, precum și înregistrării nașterilor, căsătoriilor și deceselor din comunitate. În același an, a început să strângă fonduri pentru achiziționarea unui teren cu scopul de a înființa un cimitir care să permită evreilor să fie îngropați conform ritualului lor. În 1891 au fost înființate, de asemenea, prima școală evreiască și Congregación Israelita Latina de Buenos Aires, care reunea evreii din Maroc.

În 1889, cu sprijinul baronului Hirsch, congregația a cumpărat un teren în Buenos Aires, pe calle Libertad (strada Libertad), cu scopul de a construi o sinagogă. La 27 septembrie 1897, a fost pusă piatra de temelie a ceea ce avea să devină prima sinagogă din oraș, chiar în fața locului unde se afla așa-numitul Palacio Miró (în prezent Plaza Lavalle), o ceremonie la care a participat și primarul municipal, Francisco Alcobendas. Din cauza creșterii remarcabile a comunității evreiești, clădirea construită acolo a fost modificată în totalitate în anul 1932, căpătând aspectul actual. Proiectul acestei reforme a fost elaborat de arhitectul Carlos Nordmann și de inginerii Alejandro Enquin și Eugenio Gantner. Firma de construcții aparținea inginerilor Ricchieri, Jaroslavsky și Thiexay.

Arhitectură

thumb|250px|Fațada principală.

Cu o arhitectură impunătoare în stil eclectic istoricist, se remarcă influențe clare ale arhitecturii neoromanice din prima jumătate a secolului al XX-lea, precum și ale arhitecturii bizantine,«Museo Judío de Buenos Airesː Exhibición Permanente». luând ca model marile sinagogi germane din secolul al XIX-lea.

Fațadă

Fațada sa este compusă dintr-o succesiune de arcuri în plin cintru decorate cu două chenare, înconjurate de muluri sculpturale cu diametre de lungime în trepte care formează o evazare gigantică susținută de pilaștri laterali (arhivoltă concentrică). În centrul arcurilor concentrice se află Steaua lui David.

Deasupra ușii de la intrare se găsește o imagine a Binecuvântării preoțești (ברכת כהנים). Această binecuvântare apare în a patra carte a Tanahului, Numeri, ca parte a unei porunci pentru Cohanim de a-i binecuvânta pe fiii lui Israel. În partea superioară a templului sunt reprezentate Tablele Legii cu Cele Zece Porunci din Exodul. Pe gardul care separă clădirea de trotuar se află douăsprezece medalioane care reprezintă cele Douăsprezece Triburi ale lui Israel organizate de Moise.

Sala de rugăciune

thumb|250px|Vitralii.

Templul, cu un aspect solemn, are o capacitate de 700 de enoriași.Mejía, Virginia (28 decembrie 2018). «La sinagoga más antigua de Buenos Aires, que visitaron Albert Einstein y Angela Merkel». La Nación. Are trei nave de mare înălțime; cea principală, cu patru coloane de marmură, câte două pe fiecare parte, susține galeriile laterale superioare, dispuse în nave laterale înguste. Cu finisaje sobre și solemne, pereții prezintă tencuială care imită piatra de Paris. Pardoseala este compusă din plăci de granit. Partea frontală a navei este orientată spre Ierusalim, credincioșii privind spre Orient. Exact la extremitatea estică, o absidă cu vitralii oferă lumină naturală deasupra locului unde se află Tora. Această absidă culminează în partea superioară cu o semicupolă îmbrăcată la interior cu un decor aurit în formă de valvă de scoică. În centrul ei se află sceptrul lui David. La subsol se găsește o criptă pentru diverse servicii religioase.

Printre piesele de mobilier se remarcă Menora și orga situată deasupra Tabernaculului.

Orga Walcker

Una dintre comorile Templului Libertad este orga simfonică Walcker Orgelbau. Instrumentul a fost fabricat special pentru Sinagoga din Buenos Aires în anul 1931 de către prestigioasa firmă germană E. F. Walcker & Cie. în orașul Ludwigsburg și înregistrat ca Opus 2339.«2339 Buenos Aires, Synagoge». walcker.com.

Deoarece în perioada terorii naziste aproape toate sinagogile din Germania au fost distruse, orga din Sinagoga Congregației Israelite are particularitatea de a fi una dintre singurele trei orgi Walcker Orgelbau fabricate pentru sinagogi și livrate de compania de orgi înainte de 1933 care mai supraviețuiesc în prezent în lume.

După 15 ani în care instrumentul nu a mai fost utilizat, la 8 iunie 2017, în prezența fostului cancelar german Angela Merkel, orga a fost reinaugurată în urma unui proces de restaurare realizat cu sprijinul Programului de Conservare Culturală al Ministerului Federal al Afacerilor Externe al Guvernului German. Această restaurare a fost efectuată de tehnicieni argentinieni între 2016 și 2017, utilizând tuburi noi fabricate în Germania.Niebieskikwiat, Natasha (8 iunie 2017). «Merkel inauguró uno de los órganos de sinagogas que sobrevivieron al nazismo». Clarín.

Această vizită a fost considerată de Guvernul Germaniei drept „un eveniment istoric și de mare importanță pentru delegația oficială germană”, printr-o scrisoare trimisă de ambasadorul german către Casa Franco și către profesorul Enrique Rimoldi, un organist cu o vastă carieră, care au fost responsabili de reparație.casafran. «Carta del señor embajador de Alemania – Casa Franco».

Sub conducerea muzicală a lui Carlos Vitas, pe lângă utilizarea sa în serviciile religioase, orga este folosită și pentru concerte săptămânale în sinagogă, organizate în colaborare cu Teatrul Colón. Instrumentul este inclus pe lista Orgilor muzicale istorice ale orașului Buenos Aires.Clarín.com (3 mai 2017). «Los antiguos órganos de la Ciudad, un tesoro que ahora será patrimonio porteño». Clarín.

Vizitatori notabili

Laureatul Premiului Nobel pentru Fizică, Albert Einstein, a vizitat clădirea în timpul călătoriei sale în Argentina din 1925 pentru a susține conferințe. Cardinalul Jorge Bergoglio (ulterior Papa Francisc) a vizitat sinagoga în 2007, pe când era arhiepiscop de Buenos Aires.Mejía, Virginia (28 decembrie 2018). «La sinagoga más antigua de Buenos Aires, que visitaron Albert Einstein y Angela Merkel». La Nación. ISSN 0325-0946.

La 8 iunie 2017, fostul cancelar german Angela Merkel a vizitat Templul Libertad. Cu această ocazie, demnitarul a inaugurat orga Walcker din 1931, care a fost restaurată cu fonduri din partea statului german.

Galerie a sinagogii

Muzeul Evreiesc din Buenos Aires

Într-un petit hôtel adiacent templului se află Centrul Comunitar al Congregației, iar în clădirea învecinată funcționează Muzeul Evreiesc din Buenos Aires (în spaniolă: Museo Judío de Buenos Aires). Acest muzeu, inaugurat în 1967 la inițiativa dr. Salvador Kibrick, urmează o tradiție caracteristică sinagogilor din multe orașe de a avea în apropierea lăcașului de cult un muzeu cu elemente de valoare sacră, istorică sau artistică.

Muzeul dispune de o Zonă Mărturie (Área Testimonial), o Galerie de Artă și o Bibliotecă. Activitatea sa este dedicată colectării, cercetării, predării și diseminării identității evreiești într-un cadru non-religios, non-politic, nedogmatic și nesectorial, fiind adresat tuturor persoanelor interesate de viața evreilor din Argentina. Printre alte piese de patrimoniu, muzeul adăpostește manuscrisele originale ale cărții Gauchos evrei (Los gauchos judíos) de Alberto Gerchunoff, precum și documente privind istoria imigrației evreiești în Argentina.«Una tradicional sinagoga se abre a toda la comunidad». Clarín, 5 iulie 2001. De asemenea, păstrează documente ale unor scriitori și oameni publici argentinieni care au aparținut acestei comunități.

Bibliografie

Elisa Casella de Calderón (1991). „Plaza General Lavalle”. Revista Buenos Aires nos cuenta n° 19, prima ediție. . Mariano Akerman (2019). „Les origines du Temple de la Liberté à Buenos Aires, 1860-1932”. À la Page: Revue culturelle de langue française, n° 2, pp. 54-59. . Mariano Akerman (2022). „Le rayonnant Tétragramme du peuple hébreu”. À la Page, n° 5, pp. 50-57. . Mariano Akerman (2023). „Tradition et innovation: signes d'identité et d'intégration de la première synagogue métropolitaine d'Argentine”. À la Page, n° 6, pp. 40-44. .

Vezi și Lista sinagogilor din Argentina

Note

Legături externe

Sitio web de la Congregación Israelita de la República Argentina

Buenos Aires, Sinagoga