Dinu Grigorescu () este dramaturg, poet, prozator, jurnalist și specialist în administrația publică, fiind unul dintre cei mai prolifici dramaturgi români din generația optzecistă. A publicat 52 de cărți de teatru, poezie și proză, 65 comedii (din care i s-au jucat doar 10), și 5 volume de critică de teatru.
Biografie
Copilăria și adolescența S-a născut la 4 iunie 1938 la Ploiești, fiul Ioanei Popescu și al avocatului Paul Grigorescu, membru al Partidului Național Țărănesc și apropiat al lui Iuliu Maniu, condamnat 20 de ani la muncă silnică de comuniști, fapt ce avea să-i marcheze nefast tinerețea dramaturgului, așa cum a scris în piesa Ultima cafea cu Iuliu ManiuUltima cafea cu Iuliu Maniu, Ed. Ghepardul, 2013. Bunicul patern Ioan Grigorescu, originar din Comarnic, a fost Inspector General Școlar, întemeietor de școli și cămine pentru învățători în Ploiești și Județul Prahova, decorat de Regele Ferdinant al României cu ordinele Steaua României și Coroana României pentru activitatea didactică de excepție și întemeierea de așezăminte de învățământ, conform unor fotografii de arhivă, una expusă la Liceul din Comarnic. Ion Grigorescu a fost și un lider al PNL Prahova, coleg și camarad cu Ion G. Ionescu-Quintus, tatăl lui Mircea Ionescu Quintus în perioada interbelică. Bunicul matern Ion Popescu a murit pe front în 1916 la un an după căsătoria cu Constanța Popescu, bunica maternă, care, fiind văduvă de război cu un copil la doar 15 ani, ulterior s-a recăsătorit cu tovarășul de război al primului soț, Ștefan Stroe Petrescu, Senator de Prahova (1929-1932) pentru PNȚCD și Prefect al orașului Ploiești (1933).
După bombardamentul casei părintești din Ploiești de către americani în duminica neagră din 1 August 1943 (operațiunea Tidal Wave) părinții lui s-au refugiat la Sinaia, unde Dinu Grigorescu a făcut clasele 1-8 la Școala Primară Carmen Silva, cu excepția clasei a 3-a când a venit pentru un an la București și a urmat Colegiul german Sf. Iosif. După venirea comuniștilor la putere cu regimul lui Petru Groza în 1952, la terminarea clasei a 8-a, Dinu Grigorescu a primit o scrisoare prin care i se interzicea să se înscrie la liceu și era trimis la școala de ucenici minieri de la Petroșani pentru reeducare. Disperați, părinții lui Paul și Ioana Grigorescu au intentat un divorț fictiv pentru a-l proteja pe fiu de povara dosarului politic al tatălui. După acest divorț, mama și bunica lui s-au mutat la București, și Dinu Grigorescu a reușit să se înscrie la Colegiul Național Sfântul Sava, care la vremea respectivă dura doar 2 ani. În 1956 tatăl scriitorului, avocatul Paul Grigorescu a fost condamnat la muncă silnică și trimis la închisorile din Jilava, Gherla, Râmnicu-Sărat și Periprava. A fost eliberat la marea amnistIe din 1964. Din cauza ‚originii nesănătoase’, Dinu Grigorescu nu s-a putut înscrie la Facultatea de Drept a Universității din București la cursurile de zi și a trebuit să își declare în mod fals tatăl mort pentru a fi admis la cursurile fără frecvență.
Obligat să devină muncitor pentru a-și putea completa studiile universitare, Dinu Grigorescu absolvă Facultatea de Drept în 1959, dar i se refuză accesul în justiție. Devine șomer apoi lucrează ca funcționar mărunt la un spital, până reușește să intre ca jurist la Primăria capitalei (1 oct. 1965) și apoi la Consiliul Popular al Sectorului 4 (1971). Blocat de dosarul prost, nu poate accede în redacții și în viața culturală oficială unde se formau destinele scriitoricești ale epocii. Rupt de generația sa a devenit și a rămas tot timpul un singuratic.Comicul Perplex,Dinu Grigorescu - singur printre dramaturgi, de Mircea Ghițulescu în Dicționarul Scriitorilor Contemporani, editat de Academia Româna (la litera G) 2006, pg. 382.
Începutul carierei literare, perioada înainte de revoluția din 1989 Dinu Grigorescu a debutat în 1978 cu o comedie domestică, Ciripit de păsărele, la Teatrul de Comedie din București regizată de Sanda Manu și având o distribuție formată numai din monștri sacrii ai epocii: Stela Popescu, Vasilica Tastaman, Iurie Darie, Stefan Tapalagă, Valentin Plătăreanu. Scriitura deloc tributară clișeelor epocii i-a asigurat autorului dramatic priză la spectatori din toate generațiile și treptat și aprecierile criticilor de prestigiu ai epocii. Piesa s-a jucat cu săli pline 108 spectacole timp de trei stagiuni.
În programul de sala de la premiera Ulciorul nu merge de multe ori la apă, la Teatrul din Petroșani (1980) aflăm că dramaturgul "a început să scrie teatru de la 20 de ani. I se reprezintă pe scena Teatrului din Brașov în stagiunea 1976-77 piesa Nuntă cu Dar, ca unul dintre cei trei B din pseudonimul Bogdan B. Bogdan (în ordine alfabetică Dinu Grigorescu, Radu Aneste Petrescu și Tudor Popescu) în regia semnată de Florin Fătulescu, și la teatrul nostru în regia aceluiași și scenografia lui Ștefan Barath, sub titlul Mireasă fără mire."
A urmat piesa care l-a consacrat: Fluturi de noapte la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț (1982-1985) și o altă premieră, oprită de cenzură, Plimbare cu telescaunul, la Teatrul Maria Filloti din Brăila, regia Constantin Codrescu.
În 1988 debutează editorial în Colecția Rampa a Editurii Eminescu unde i se publică versiuni ale comediilor Ciripit de Păsărele și Fluturi de noapteCiripit de păsărele ∙ Fluturi de noapte, Ed. Eminescu, 1988..
Maturitate, perioada post revoluționară Imediat după revoluția din 1989, Dinu Grigorescu a înființat împreună cu regizorul Tudor Mărăscu, Societatea Teatrală Scorpion, cu primul teatru particular din România postdecembristă și publicațiile săptămânale Scorpion, cu Suplimentul Rampa - serie nouă, și Trei pe un balansoar (redactori șefi George Genoiu și dr. Ion Bogdan).
La 26 decembrie 1992 este numit prin decizia Primul Ministru Theodor Stolojan Secretar General al municipiului București. A lucrat cu 4 primari generali (1991-1999) experiențe descrise în volumul de proză memorialistică “Divina Primărie”. În aceasta calitate a colaborat în multe programe culturale naționale și internaționale, în demararea acțiunilor de retrocedarea imobilelor către foștii proprietari, reformarea legislației locale și în acțiuni de pionierat vizând ocrotirea copiilor străzii colaborând cu “Salvați copiii” și asociația catolică umanitară “Concordia” de la Viena.
A reprezentat capitala țării la numeroase întâlniri și dialoguri internaționale pe trei continente și la Bruxelles cu înalți reprezentanți ai Consiliului Europei.
Pe 1 aprilie 1997 a fost invitat să–și prezinte volumele de teatru The Wild East, Three Comedies (Ed. Olimp) Iadul vesel, 7 comedii jucate (Ed. R. A. I.) și Estul sălbatic, 5 comedii inedite (Ed. R. A. I.) la Centrul Cultural Român de la New York în prezența lui Andrei Serban, Nina Cassian și a altor prestigioși artiști din diaspora.
Din 1997 înființează Fundația Spirit Românesc Pro Arte și Caritate și coordonează editura de teatru Ghepardul, unde iși va publica o parte din comedii dar și piese ale unor dramaturgi valoroși români și străini (Ion Groșanu, Marcel Tohatan, O. Soviany, Lao She, Liao Yimei, Alexandra Ares și Emil Lungeanu).
În perioada când a fost Secretar General al Primăriei Capitalei, Dinu Grigorescu a sprijinit două festivaluri naționale I. L. Caragiale, un festival de la Sibiu, numeroase inițiative actoricești, colaborări culturale cu omologi din Ungaria și China.
În anul 2002 devine Consilier Personal al noului Premier Adrian Năstase și Subprefect al Capitalei, fiind ulterior demis cu întreaga conducere a prefecturii, momente ce sunt incluse în cartea Farse la Palatul Victoriei.
La 65 ani părăsește definitiv munca administrativă de pe poziția de Director la Cabinetul Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, fiind recompensat cu diplome guvernamentale pentru serviciile aduse în administrația locală din Romania și se dedică total scrisului și activităților teatrale și publicistice.
Meritele din cariera sa administrativă au fost răsplătite și cu Ordinul Francesco de Miranda conferit de președintele Venezuelei în l997 la propunerea ambasadorilor țărilor bolivariene și Diploma de excelență Samuel David pentru curajul și inteligența cu care promovează prietenia româno-americană, oferită de Consulatul General al României de la New York, dar și de numeroase scrisori de mulțumire de la ambasadori ai SUA, Franței, Austriei și de la Casa Albă. miniatura
Anii de antreprenoriat teatral și jurnalism cultural În anul 2016 a înființat o compania teatrală independentă, Teatrul Zamora, cu sediul la Sinaia și spectacole pe Valea Prahovei și la Teatru Dramaturgilor din București. De asemenea a fondat ziarul de teatru, poezie, umor și opinii Ciripit de păsărele.
În anul 2019 a fondat revista teatrală lunară Rinocerul care a înlocuit ziarul Ciripit de Păsărele.
În anul 2021 a inițiat și organizat Gala Premiilor revistei „Rinocerul” și ale editurii „Ghepardul”. GALA a acorda 30 de premii cu ocazia aniversării a 30 de ani a editurii Ghepardul și a 3 ani a revistei Rinocerul, printre laureați regăsindu-se personalități din lumea teatrului și literaturii românești: D. R. Popescu, Radu F. Alexandru, Mircea M. Ionescu, Olga Delia Mateescu, Mihai Ispirescu, George Volceanov, Horia Gârbea, Lucia Verona, Candid Stoica, Grid Modorcea, Mircea Cornișteanu, Alexa Visarion, Mihai Lungeanu, Felix Alexa, Lucian Sabados, Petru Hadârcă, Marius Bodochi, Horațiu Mălăele, Mircea Rusu, Cerasela Iosifescu, Daniela Nane, Claudia Motea, Marinela Țepuș, Dorina Roman, Luminița Borta, Andrada Chiriac.
Apreciat și controversat, aplaudat și invidiat, Dinu Grigorescu, a știut și a putut depăși situații dificile de viață, marginalizări în carieră, nedreptăți, dovedind competență, rapiditate în acțiuni, curaj, echidistanță, omenie și un fond de altruism recunoscut de majoritatea celor care au lucrat cu el atât în administrație cât și în sfera literaturii și artei.
Premii și distincții
Premii de dramaturgie
Premiul pentru Cartea de Dramaturgie pe anul 2021 oferit de Uniunea Scriitorilor din România pentru volumul Teatru Românesc Contemporan (Zece comedii), Ed. Academiei Române, 30 mai 2022. Premiul Opera Omnia oferit de Asociația Scriitorilor din București pentru volumele Opera Omnia (20 de comedii), Ed. Tipo Moldova, 2015. Trofeul Dramaturgi de Onoare conferit de Festivalul Teatrelor Dunărene, Giurgiu, 2014. Premiu pentru întreaga sa creație teatrală comico-satirică acordat de Societatea umoristică “Păcală” și Revista “Harababura,” conduse de regizorul Geo Saizescu, 2004. Medalia Jubiliară Caragiale oferită de Consiliul Județean Prahova cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la nașterea mareului scriitor, 2002. Premiul de dramaturgie oferit de Asociația Scriitorilor din București pentru volumul Iadul Vesel, Ed. RAI, 1995. Premiul Teatrului de Comedie pentru Ciripit de păsărele, 1978.
Diplome și distincții
Premiul ASPE „Ion Floricică” ‒ creație literară și jurnalistică pentru managementul revistelor de cultură „Rinocerul” și „Ciripit de păsărele”, precum și pentru articolele publicate, mai 2021. Trofeul Galele ASPE 2020 pentru sprijinul și contribuția aduse culturii românești și sinăiene; Premiul Casino Sinaia pentru contribuții în artele spectacolului și implicarea în viața cultural-artistică a orașului Sinaia cu Trupa de Teatru Zamora; Diplomă de Excelență în calitate de președinte al Fundației „Spirit Românesc Pro − Arte și Caritate”, pentru colaborare, sprijin și contribuții în acțiunile ASPE, • febr. 2020 Diploma de Excelență cu ocazia Zilei Dramaturgiei Românești (semnată de prof. univ. dr. Ioan Cristescu, George Mihăiță, Marius Bodochi și Radu F. Alexandru), noiembrie 2019. Medalia Casei de Cultură „Tudor Mușatescu” din Câmpulung Muscel acordată de directorul Liviu Florian Cioacă, iunie 2017.