Clubul de la Roma este o fundație privată înființată în aprilie 1968 de oameni de știință și antreprenori europeni pentru a crește gradul de conștientizare a preocupărilor lor cu privie la viitorul lumii.

Obiectivele Clubului de la Roma sunt:

să investigheze relațiile cantitative și calitative dintre problemele globale (creșterea populației, producția de alimente, industrializarea, epuizarea resurselor naturale, poluarea), dezvoltate într-un așa-numit model global; să crească gradul de conștientizare a gravității problemelor. să încurajeze guvernele și politicienii să ia măsuri coordonate pentru a îmbunătăți situația.

Clubul era format inițial din 36 de membri, care s-au întâlnit pentru prima dată la Roma în aprilie 1968. Fondarea Clubului de la Roma a fost inițiată de industriașul italian Aurelio Peccei și de omul de știință scoțian Alexander King. Odată cu publicarea raportului Limitele creșterii () în 1972, finanțat de Fundația Volkswagen cu suma de 1 milion de mărci germane la sugestia lui Eduard Pestel, Clubul de la Roma a intrat în discursul global. În 2008, sediul organizației a fost mutat de la Hamburg la Winterthur, Elveția. Clubul are un birou satelit la Bruxelles. Până în 2025, clubul a publicat 55 de rapoarte.

Istoric Fondare În 1965, industriașul italian Aurelio Peccei a ținut un discurs despre schimbările științifice și tehnologice dramatice care aveau loc în lume. Discursul a fost remarcat de Alexander King, un om de știință britanic care fusese consilier al guvernului britanic și ocupa în prezent funcția de director general pentru afaceri științifice la OCDE. King a aranjat o întâlnire cu Peccei.

În aprilie 1968, Peccei și King au convocat un mic grup internațional de persoane din mediul academic, societatea civilă, diplomație și industrie, care s-au întâlnit la Vila Farnesina din Roma. Cu toate acestea, întâlnirea a fost descrisă ca un „eșec” deoarece discuțiile s-au împotmolit în dezbateri tehnice și semantice. După întâlnire, Peccei, King, Jantsch și Hugo Thiemann au decis să formeze Clubul de la Roma, numit după orașul unde s-au întâlnit.

În octombrie 1968, OCDE a organizat un simpozion la Bellagio, Italia, în colaborare cu Fundația Rockefeller, la care s-au alăturat mai mulți membri noi. Simpozionul s-a concentrat pe pericolele creșterii exponențiale (care, prin natura sa, nu poate continua la nesfârșit) și s-a încheiat cu semnarea de către participanți a „Declarației de la Bellagio privind planificarea”. Această declarație sublinia necesitatea de a depăși problemele globale prin coordonare.

În 1969, când secretarul general a format un grup de zece experți în știință și economie pentru a studia problemele societăților moderne, patru dintre cei zece erau membri ai Clubului de la Roma. Pentru o scurtă perioadă, ideile clubului au dominat în cadrul OECD, grație eforturilor lui King de a promova activitatea grupului.

Limitele creșterii Clubul de la Roma a intrat în atenția publicului odată cu publicarea în anul 1972 a raportului Limitele creșterii, scris de către Dennis Meadows de la Massachusetts Institute of Technology. Simulările computerizate din acest raport sugerau că creșterea producției și a consumului nu putea continua la nesfârșit din cauza epuizării resurselor sau a nivelurilor de poluare imposibil de gestionat. Criza petrolului din 1973 a amplificat îngrijorarea publicului cu privire la această problemă. Raportul s-a vândut în 30 de milioane de exemplare în peste 30 de limbi, devenind cea mai bine vândută carte despre mediu din istorie.

După 1972 miniatura|De la stânga la dreapta: Ernst Klett, Aurelio Peccei, Eduard Pestel la ceremonia de decernare a Premiului pentru Pace al Asociației Editorilor și Librarilor Germani pe anul 1973, acordat „Clubului de la Roma”, la Biserica Sf. Paul din Frankfurt. La 17 septembrie 1973 acest grup a emis un proiect cu numele de Model regional și adaptiv al sistemului global al lumii () în care se prezenta planul grupului pentru a împărți țările lumii în zece regiuni socio-economice, care mai apoi urmau a fie conduse de către un singur guvern global. Regiunile socio-economice propuse atunci erau următoarele: SUA, Canada și Mexic Uniunea Europeană Japonia Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Israel și Insulele Pacificului Europa de Răsărit America Latină, Centrală și de Sud Africa de Nord și Orientul Mijlociu Africa Centrală Asia de Sud și de Sud-Est Asia Centrală.

Organizare Conform site-ului său web, Clubul de la Roma este compus din „oameni de știință, economiști, lideri de afaceri, funcționari publici de rang înalt și foști șefi de stat din întreaga lume”.

Clubul de la Roma este o organizație cu membri și are diferite categorii de membri:

Membrii cu drepturi depline se implică în activități de cercetare, proiecte și contribuie la procesele de luare a deciziilor în cadrul adunării generale anuale a clubului. Comitetul executiv stabilește direcția generală și este format din 12 membri. Din comitetul executiv, doi membri sunt aleși ca copreședinți. Secretarul general este numit de comitetul executiv și este responsabil de funcționarea zilnică a clubului. Membrii asociați se implică în activitățile de cercetare și proiecte, dar nu au drept de vot în adunarea generală.

Președinți Aurelio Peccei (1968 – 1984) Alexander King (1984 – 1990) Ricardo Díez-Hochleitner (1990 – 2000) Prințul El Hassan bin Talal al Iordaniei (2001 – 2007) Eberhard von Koerber (2007 – 2012) Ashok Khosla (2007 – 2012) Ernst Ulrich von Weizsäcker (2012 – 2018) Anders Wijkman (2012 – 2018) Mamphela Ramphele (2018 – 2023) Sandrine Dixson-Declève (2018 – 2023) Silvia Zimmermann del Castillo (2024 – prezent) Paul Shrivastava (2024 – prezent)

Asociații naționale Clubul are asociații naționale în 35 de țări și teritorii. Misiunea asociațiilor naționale este de a răspândi ideile și viziunea în țările lor respective, de a oferi soluții și de a face lobby pentru o economie mai sustenabilă și mai dreaptă în națiunile lor și de a sprijini secretariatul internațional al clubului în organizarea de evenimente, cum ar fi adunarea generală anuală.

Galerie

Note

Vezi și Clubul de la Madrid Harlan Cleveland Viitorologie Noua Ordine Mondială Survivalism Teoria Olduvai Forumul Economic Mondial Vârful petrolului World Academy of Art and Science

Legături externe

The Club of Rome Moștenirea lui Aurelio Peccei Clubul de la Roma și criza actuală Clubul de la Roma ''Creșterea economică și limitele creșterii

Categorie:Fondări în 1968 Categorie:Secolul al XX-lea în Italia Categorie:Futurologie ! ! ^ Categorie:Oceanografie Categorie:Planetologie Categorie:Think tanks Categorie:Organizații internaționale ale mediului înconjurător