Clementinul (Citrus × clementina) este un hibrid de citrice între o mandarină portocalie (C. × deliciosa) și o portocală dulce (C. × sinensis), numit în onoarea lui Clément Rodier, un misionar francez care a descoperit și propagat pentru prima dată soiul în Algeria. Exteriorul este de o culoare portocalie intensă, cu un aspect neted și lucios. Clementinele pot avea între 7 și 14 segmente. Similare mandarinelor, acestea tind să fie ușor de curățat. Sunt de obicei suculente și dulci, cu mai puțin acid decât portocalele. Uleiurile lor, la fel ca al altor citrice, conține în mare parte limonenă, precum și mircen, linalool, α-pinen și multe substanțe aromatice complexe.

Uneori sunt vândute sub denumirea de Easy-peelers.

Istoric thumb|right|Soi italian, Clementine del golfo di Taranto thumb|right|alt=Pictură murală în Puisserguier, Franța, reprezentându-l pe părintele Abram, fondatorul orfelinatului Misserghin, unde a fost selecționată prima clementină Clementinul este un citric spontan hibrid care a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea în Misserghin, Algeria, în grădina orfelinatului francez al misionarului Clément Rodier, după care avea să fie numit oficial în 1902. Unele surse au atribuit o origine anterioară hibridului, indicând fructe similare originare din provinciile Guangxi și Guangdong în China de astăzi, dar acestea sunt probabil hibrizi distincți ai mandarinei, și analiza genomului a arătat că clemetinul a provenit dintr-o încrucișare între un portocal dulce (Citrus × sinensis) și mandarinul mediteranean cu frunze de salcie (Citrus × deliciosa).

Există trei tipuri de clementine: clementine fără semințe, clementine (maxim 10 semințe) și Monreal (mai mult de 10 semințe). Clementinele seamănă cu alte soiuri de citrice, cum ar fi satsuma și mandarină.

Cultivare Clementinele diferă de alte citrice prin cerințele lor mai scăzute de căldură, ceea ce înseamnă că sensibilitatea la condiții nefavorabile în timpul perioadei de înflorire și coacere a fructelor este mai mică. Cu toate acestea, în regiunile cu căldură totală ridicată, clementinul rodește devreme - doar puțin mai târziu decât mandarinele satsuma. Aceste regiuni, cum ar fi Africa de Nord, bazinul mediteranean și California, favorizează, de asemenea, maximizarea dimensiunii și calității clementinei.

Clementinele își pierd caracteristica dorită de a nu avea semințe atunci când sunt polenizate încrucișat cu alte fructe. În 2006, pentru a preveni acest lucru, anumiți cultivatori - cum ar fi Paramount Citrus din California - au amenințat că vor da în judecată apicultorii locali pentru a ține albinele departe de culturile lor.

Tipuri thumb|right|Clementină fără semințe, necurățată și decojită Fără semințe – există în Africa de Nord. Clementinele comune sunt foarte asemănătoare cu tipul Monreal; cele două tipuri sunt practic identice în ceea ce privește specificul arborilor. Clementinele fără semințe însă sunt autoincompatibile, motiv pentru care fructul are atât de puține sau deloc semințe. Pentru a fi polenizată floare, cultivatorii trebuie să asigure o polenizare încrucișată a acesteia. Monreal – există în Africa de Nord. Clementinele Monreal se pot autopoleniza și au semințe. Ele sunt în medie mai mari decât varietatea fără semințe, au o înflorire mai abundentă și sunt mai dulci. Sweetclems — sunt cultivate de obicei în Spania și Africa de Nord. Spre deosebire de alte soiuri de clementine, acestea au de obicei 10 segmente. Sunt selectate pentru a fi ușor de curățat. Au un gust dulce, așa cum sugerează și numele lor, dar nu este prea puternic.} Sweetclems are și alte denumiri comerciale cum ar fi easy-peeler, clemengold și clemcott, printre altele.

Soiuri thumb|right|Clementina spaniolă, posibil soiul Fina Algerian, soiul original al lui Rodier. Fina, un soi spaniol cultivat inițial pe un portaltoi de portocală amară care îi dădea o aromă superbă, dar din cauza vulnerabilității la boli este acum cultivat pe o gamă mai largă de portaltoi, afectând profilul de aromă. Clemenules sau Nules, o clementină populară, fără semințe, ușor de curățat, cu o aromă dulce foarte plăcută. O mutație a soiului Fina, Nules este clementina cea mai răspândită în Spania, unde se maturizează de la mijlocul lunii noiembrie până la mijlocul sau sfârșitul lunii ianuarie. De asemenea, este plantat pe scară largă în California, unde se maturizează din octombrie până în decembrie. Produce fructe fără semințe, mai mari decât Fina, dar mai puțin dulci. Clementine del Golfo di Taranto , un soi italian practic fără semințe protejat de sistemul de calitate european al denumirilor de origine protejată și indicațiilor geografice protejate (DOP). Crește în jurul Golfului Taranto. Fructul are o aromă dulce și intensă. Clementine di Calabria, un alt soi italian DOP, cultivat în regiunea Calabria.

Nutriție

În categoria vitaminelor prezente în clementine se încadrează 48,8 mg de vitamina C, 0,6 mg de niacină și 0,2 g de vitamina E. Mineralele pe care le găsim în clementine sunt: potasiu (177 mg), calciu (30 mg) și fosfor (21 mg).

Vezi și Citrice Lista fructelor Rutaceae

Referințe

Legături externe

Categorie:Arbori ornamentali Categorie:Bucătăria orientală Categorie:Citrice Categorie:Flora din Asia Categorie:Flora din China Categorie:Fructe Categorie:Fructe comestibile Categorie:Fructe tropicale Categorie:Gastronomie Categorie:Plante hibride Categorie:Pomi fructiferi Categorie:Rutaceae Categorie:Specii de plante