Geoparcul „Ținutul Buzăului” este un UNESCO,Universitatea din București; Geoparcul „Ținutul Buzăului”, al doilea sit UNESCO dezvoltat la inițiativa Universității din București; Comunicat de Presă, 15 aprilie 2022; accesat la 25 iulie 2022 din județul Buzău ce a fost creat în vederea conservării, promovării și valorificării elementelor naturale deosebite din zonă, a valorilor de patrimoniu cultural și istoric și pentru susținerea dezvoltării sociale și economice a comunelor pe principiul dezvoltării durabile.
Din punct de vedere administrativ, teritoriul acestuia include o zonă rurală care aparține administrativ de 18 comune din zona de deal și munte din nord-vestul județului Buzău, fiind o zonă complet rurală cu circa 45000 de locuitori. Comunele sunt: Berca, Scorțoasa, Pârscov, Cozieni, Pănătău, Colți, Bozioru, Brăești, Odăile, Cănești, Chiliile, Lopătari, Mînzălești, Bisoca, Valea Salciei, Sărulești, Vintilă Vodă și Beceni, iar suprafața ocupată este de 1035.9 km2.
Cronologie Programul de constituire în zonă a unui geoparc a fost inițiat în anul 2007, fiind coordonat inițial de Consiliului Județean Buzău în parteneriat cu Universitatea din București. În anul 2009 s-a constituit asociația de Dezvoltare Intercomunitară Ținutul Buzăului, formată din reprezentanți ai celor 18 comune constituente, iar în anul 2010, geoparcul a fost recunoscut oficial la nivel de județ prin Decizia 51/29.01.2010 a Consiliului Județean Buzău. În același an a fost adoptată prima strategie de dezvoltare, concepută de o echipa interdisciplinară condusă de Universitatea din București, în parteneriat cu Muzeul Național al Țăranului Român și cu ANTREC Buzău. În anul 2013 s-a format echipa oficială a Geoparcului Ținutul Buzăului, cu rol de implementare și coordonare (Geo-Team). Prin proiectul de colaborare româno-norvegiană GeoSust, derulat în perioada iulie 2014 – aprilie 2017, au fost aduși laolaltă în sprijinul inițiativei specialiști din domeniile științelor pământului, științelor vieții, științelor sociale și economice, artelor și IT.
În anul 2015 a fost inaugurat primul punct de vizitare al geoparcului, Muzeul Timpul Omului din Mânzălești și s-a lansat site-ul oficial www.tinutulbuzaului.org, fiind creată și prima harta turistică a geoparcului. Anul următor s-a inaugurat al doilea punct de vizitare, Muzeul 7 Locuri de Poveste din Lopătari. La 13 aprilie 2022, a fost recunoscut în mod oficial statutul de Geoparc Internațional UNESCO și caracterul de teritoriu cu resurse naturale și culturale de importanță internațională. Aceasta presupune reevaluare și revalidare la fiecare patru ani, pentru a fi verificat progresul în dezvoltarea comunităților.Redacția; Ținutul Buzăului, declarat Geoparc internațional UNESCO, al doilea din România, după Țara Hațegului; Edupedu; accesat la 25 iulie 2022 Geoparcul a primit reconfirmarea statutului pentru încă 4 ani în 2025.
Caractere generale Rolul Geoparcului este acela de a construi un model de economie locală durabilă, bazată pe echilibrul dintre protecția și folosirea mediului, pe valorificarea patrimoniului natural și cultural, a resurselor umane locale și pe revitalizarea comunităților rurale.
Zona este foarte bogată din punct de vedere natural, cel mai interesant lucru fiind diversitatea speciilor. Atracția cea mai mare este dată de peisajele care se găsesc aici.Centrul Geomedia al Universității din București. Interviu cu lector dr. Alexandru Andrășanu, TOP UB - revista online a Universității din București accesat 2012.06.28 Zona este, de asemenea, bogată din punct de vedere cultural, cea mai importantă resursă a teritoriului fiind legătura dintre natură și cultură. Această legătura se exprimă atât în plan material (meșteri în chihlimbar, meșteri pietrari, meșteri sculptori în lemn, etc), dar mai ales pe plan imaterial, prin poveștile care au apărut pe baza fenomenelor și elementelor geologice. Multe dintre aceste povești aduc laolaltă creaturi fantastice precum balauri, căpcăuni, uriași, spirite și multe altele. În plus, zona este valoroasă și din punct de vedere peisagistic.
Geodiversitatea: Zona este foarte cunoscută pentru Vulcanii noroioși, complexul de la Meledic (sarea și peșterile în sare), Focul Viu - Lopătari, Pădurea Lacurile Bisoca, siturile SCI Natura 2000 (Bisoca, Mânzălești-Meledic, Vulcanii noroioși, Lunca Buzăului), diverse forme erozionale (Masa lui Bucur, Sfinxul de la Buștea, Tronul lui Negru Vodă, ...etc.), lacurile, chihlimbarul de la Colți, relieful spectaculos cu “ziduri ale uriașilor” sau “colți de piatră” și alte fenomenele geologice ce apar in zona Vintilă Vodă, Colți și Bozioru, peisajele domoale și izvoarele sărate, izvoarele de petrol. Teritoriul are o structură geologică extrem de complexă, rocile sedimentare întâlnite la suprafață acoperind o istorie ce începe acum mai bine de 70 de milioane de ani, călăuză pentru evoluția lanțului carpatic.
Biodiversitatea: Zona este situată la confluența a trei zone biogeografice: continentală stepică și alpină. Partea nordică și nord-estică se află în zona pădurilor montane de fag și molid, în timp ce în zona central-sudică - în arealul vulcanilor - există elemente de tip stepic. Cea mai mare parte a teritoriului este însă un mozaic haotic de petice de pădure, tufișuri, pajiști și terenuri arabile, rezultat al activității omului. Rămășițele de pădure matură sau fânețele, sunt fiecare în parte zone de refugiu pentru floră și faună
Diversitatea culturală: Este un spațiu aflat la interferența a trei provincii - Ardealul, Moldova și Țara Românească - Ținutul Buzăului având câte ceva din toate, dar in același timp și propria identitate. Predomină spațiul rural pe fondul așezării satelor în lungul văilor, ce asociază existența unor puternice și vechi centre religioase și monahale, cu existența unor cătune izolate unde vechile tradiții au fost mult timp transmise din generație in generație.
Date geografice Delimitare Administrativă: Este situat in Regiunea de dezvoltare Sud-Est, in partea de nord a județului Buzău. Actual cuprinde arealul comunelor: Beceni, Berca, Bozioru, Bisoca, Brăești, Chiliile, Cănești, Colți, Cozieni, Lopătari, Mânzălești, Odăile, Pârscov„Ținutul Buzăului”, o nouă atracție turistică. Județul se va mândri în 2015 cu un geoparc întins pe 100.000 ha, Adevărul, 30 octombrie 2010 accesat 2012.06.28, Pănătau, Scorțoasa, Sărulești, Valea Salciei, Vintilă Vodă. Însumat, are o suprafață de 109826 ha și o populație de 52500 locuitori. Centrul Geoparcului va fi în comuna Berca.
Geografică: În cea mai mare parte a sa este situat în arealul Subcarpaților - subdiviziunea Subcarpaților Curburii - în zona centrală a acestora numită Subcarpații Buzăului. Pe o arie mai restrânsă, în partea nord-estică este o zonă de contact cu Munții Buzăului. Zona este străbătută de văi tributare Buzăului: Valea Slănicului, cu localitățile Beceni, Vintilă Vodă, Mânzălești, Lopătari, Sărulești și Bisoca Valea Sărățelului, cu localitățile: Berca, Scorțoasa, Cănești și Chiliile Valea Bălănesei, cu localitățile Cozieni, Bozioru, Brăești, Odăile Comuna Colți este situata pe Valea Sibiciului și afluenții acestuia, Colți, Aluniș și Muscelu. Comuna Valea Salciei este situată pe Valea Câlnăului, afluent al Buzăului, acesta la rândul, lui afluent al Dunării. Se află la intersecția unor drumuri istorice ce leagă Muntenia, Transilvania și Moldova.
Punctul sudic de intrare în geoparc este la 130 km de București, iar cel nordic la 80 km de Brașov, acesta fiind și zonă de trecere pentru cei care tranzitează Transilvania în drum spre DeltăBuzau Geopark targets UNESCO membership and transforming region into top ecotourism spot in Romania, Romania Business Insider, Thorsten Kirschner, 17 aprilie 2012 accesat 2012.06.28.
Căi de acces Accesul este asigurat în primul rând rutier, pe structura de suport aAtlas rutier România, Furtună Constantin, Ed. All, 2010, ISBN: 978-973-724-101-6: DN10 (Brașov – Buzău) aflat la sud pe valea Buzăului. Din aceasta în lungul văilor Slănicului, Sărățelului și Bălănesei se desprind drumuri județene. Drumul de pe valea Sibiciului are statut de drum comunal. DN2 (sau Drumul European E85) dinspre București - Suceava, în partea de est. Din acesta se desprind drumuri județene pe valea Câlnăului și Râmnicului.
Există o mare densitate de drumuri comunale și forestiere. Mai ales cele comunale dar uneori și cele județene au porțiuni greu practicabile din cauza alunecărilor de teren, inundațiilorComunicat 2011.08.02 Prefectura Buzău accesat 2012.07.05 și dificultăților de întreținere.
Alternativele de abordare ale Geoparcului implică în principiu drumuri axiale pe văile apelor. În general între axiale există posibilități de legătură peste creste, uzual cu statut de drumuri județene.
De-a lungul văii Buzăului, există acces pe calea ferată 504 Buzău – Nehoiașu (stații sau halte laMersul trenurilor de călători pe linia 504 - Trans Feroviar Călători accesat 2012.07.05: Buzău, Buzău Nord, Vernești, Cândești, Berca, Ojasca, Unguriu, Măgura, Pârscov, Bădila, Rușavăț, Viperești, Cislău, Gura Bâscei, Mărunțișu, Pătârlagele, Valea Sibiciului, Șețu, Păltineni, Nehoiu, Nehoiașu).
Geologie Relieful, cu altitudini cuprinse între 300 și 1400 m, este constituit pe roci sedimentare de vârsta Paleogen - CuaternarCălătorie în Ținutul Buzăului-Ghid neconvențional, Universitatea din București, I. Andraanu, Alexandru (coord.), Centrul Geomedia, București, Accent Print Suceava, 2007, ISBN 978-973-1772-09-7 accesat 2012.06.29.
Pintenii montani paleogeni provin din Carpații OrientaliPrezentarea Județului Buzău pe portalul www.buzaulive.ro accesat 2012.06.26.
Zona subcarpatică este constituită din formațiuni geologice neogene cutate. Dealurile înalte sunt modelate în depozite de fliș paleogen, predominant siliciclastic și uneori în depozite de molasă miocenă, formate din gresii cu intercalații de argile, tufuri, gipsuri și sare. Dealurile mijlocii și scunde cuprind numeroase intercalații de roci argiloase. În unele părți apar calcare sarmatice și conglomerate.
Geomorfologie Masivul Ivănețu Culmea Ivănețu orientata nord–est sud–vest, se află la sud de Bâsca Rozilei și se menține la circa 1000 m. Câteva vârfuri mai importante formate din gresie depășesc aceasta valoare (Ivănețu 1191 m, Arsenie 1115 m, Vârful Oii 1038 m, Zboiu 1114 m), iar în șeile dintre ele înălțimea oscilează între 800 si 950 mPortalul www.travelbuzau.com - Informații geografice accesat 2012.06.29. Altitudinea maximă - 1191 m - este în vârful IvănețuProiect al Consiliului Județean Buzău - Strategia de Dezvoltare și Promovare a Turismului și a Agroturismului în judeþul Buzãu 2010 - 2015 accesat 2012.06.26.
Pe versanții tuturor văilor datorită abundenței rocilor moi, plastice, alunecările au o desfășurare remarcabilă. Se impun în peisaj “limbile de alunecare” ce ocupă aproape în întregime albia văilor și sectorul de obârșie cu înfățișarea unor circuri largi. În locurile unde văile s-au adâncit în gresii ele prezintă cascade și chei.
La sud de vârful Ivănețu există un larg platou (Plaiul Nucului) la 850 – 950 m, martor dintr-o extinsă suprafață de nivelare. Pe el se află câteva suprafețe cu rol de microdepresiuni, mai reprezentativă fiind aceea în care se află cantonat Lacul Mocearu. Aceasta a rezultat prin dizolvarea sării din adânc urmată de procese de tasare.
La contactul dintre munte și Subcarpați în bazinul văii Jgheabului - afluent al Slănicului, există câteva platouri la 500 – 650 m unde sarea apare la zi. Dizolvarea a creat aici forme carstice de o frumusețe și complexitate deosebite.
Zona subcarpatică Arealul este localizat în Subcarpații de Curbură, orientarea întregului areal fiind în general SV- NE. Aria subcarpatică dintre Râmnicul Sărat și Slănic este inclusă Subcarpaților Vrancei, în timp ce arealul subcarpatic cuprins între Slănic și râul Buzău este inclus Subcarpaților BuzăuluiPosea și Badea, 1984.