Ciclul menstrual reprezintă o succesiune de modificări naturale ale secreției hormonale și ale structurilor uterului și ovarelor din cadrul aparatului reproducător feminin, care fac posibilă sarcina. Ciclul ovarian controlează producerea și eliberarea ovocitelor, precum și secreția ciclică de estrogen și progesteron. Ciclul uterin reglează pregătirea și menținerea mucoasei uterine pentru a permite implantarea unui embrion. Cele două cicluri se desfășoară concomitent și sunt coordonate; în mod normal durează între 21 și 35 de zile, cu o durată mediană de 28 de zile. Menarha (apariția primei menstruații) survine de obicei în jurul vârstei de 12 ani; ciclurile menstruale continuă timp de aproximativ 30–45 de ani.
Ciclurile sunt determinate de hormoni produși în mod natural; creșterea și scăderea ciclică a hormonului foliculostimulant stimulează dezvoltarea ovocitelor (celule germinale feminine imature). Estrogenul stimulează îngroșarea mucoasei uterine (endometrului) pentru a permite implantarea unui embrion în cazul în care are loc fecundația. Vascularizația endometrului îngroșat furnizează substanțe nutritive unui embrion implantat cu succes. Dacă implantarea nu are loc, endometrul se dezintegrează și este eliminat împreună cu sânge. Declanșată de scăderea nivelului de progesteron, menstruația reprezintă eliminarea ciclică a stratului funcțional al endometrului și constituie un semn că sarcina nu a survenit.
Fiecare ciclu este alcătuit din faze definite de evenimente care au loc fie în ovar (ciclul ovarian), fie în uter (ciclul uterin). Ciclul ovarian cuprinde faza foliculară, ovulația și faza luteală, iar ciclul uterin cuprinde fazele menstruală, proliferativă și secretorie. Prima zi a ciclului menstrual este prima zi a menstruației, care durează aproximativ 5 zile. În jurul zilei a paisprezecea are loc, de obicei, ovulația.
Ciclul menstrual poate determina apariția sindromului premenstrual la unele femei, cu simptome care pot include sensibilitate mamară și oboseală. Simptomele mai severe, care afectează activitățile cotidiene, sunt încadrate drept tulburare disforică premenstruală și apar la 3–8% dintre femei. În primele zile ale menstruației, unele femei prezintă dismenoree, cu dureri care pot iradia din abdomen spre regiunea lombară și partea superioară a coapselor. Ciclul menstrual poate fi modificat prin contracepție hormonală.
Cicluri și faze
Ciclul menstrual cuprinde ciclurile ovarian și uterin. Ciclul ovarian descrie modificările care au loc la nivelul foliculilor ovarieni, în timp ce ciclul uterin descrie modificările endometrului. Ambele cicluri pot fi împărțite în faze. Ciclul ovarian constă în alternanța fazelor foliculară și luteală, iar ciclul uterin cuprinde faza menstruală, faza proliferativă și faza secretorie. Ciclul menstrual este controlat de hipotalamus și de adenohipofiză. Hipotalamusul secretă hormonul eliberator de gonadotropine (GnRH), care stimulează adenohipofiza să secrete hormon foliculostimulant (FSH) și hormon luteinizant (LH). Înainte de pubertate, GnRH este secretat în cantități mici și relativ constante. După pubertate, GnRH este secretat pulsatil, iar frecvența și amplitudinea pulsațiilor determină cantitatea de FSH și LH secretată de hipofiză.
Măsurată de la prima zi a unei menstruații până la prima zi a menstruației următoare, durata ciclului menstrual variază, dar are o mediană de 28 de zile. Ciclul este adesea mai puțin regulat la începutul și la sfârșitul vieții reproductive a femeii. La pubertate, organismul copilului se maturizează, devenind capabil de reproducere sexuată; prima menstruație, denumită menarhă, apare în jurul vârstei de 12 ani, iar ciclurile menstruale continuă timp de aproximativ 30–45 de ani. Ciclurile menstruale încetează la menopauză, care apare de obicei între 45 și 55 de ani.
Ciclul ovarian Între menarhă și menopauză, în cadrul ciclului menstrual lunar, ovarele trec în mod regulat prin fazele foliculară și luteală. Sub acțiunea nivelurilor progresiv crescute de estrogen din faza foliculară, sângerarea menstruală încetează, iar endometrul se îngroașă. Foliculii ovarieni încep să se dezvolte sub influența interacțiunii complexe dintre mai mulți hormoni și, după câteva zile, unul sau, ocazional, doi foliculi devin dominanți, în timp ce foliculii nedominanți involuează și dispar. Aproximativ la jumătatea ciclului, la circa 10–12 ore după creșterea bruscă a concentrației hormonului luteinizant, cunoscută drept vârful preovulator de LH, foliculul dominant eliberează un ovocit, în cadrul procesului numit ovulație.
După ovulație, ovocitul rămâne viabil cel mult 24 de ore în absența fecundației, iar resturile foliculului dominant din ovar se transformă în corpul galben (corpus luteum), structură endocrină a cărei funcție principală este secreția unor cantități mari de progesteron. Sub acțiunea progesteronului, endometrul suferă modificări care îl pregătesc pentru eventuala implantare a unui embrion și instalarea sarcinii. Grosimea endometrului continuă să crească sub influența nivelurilor crescânde de estrogen, secretat în circulația sanguină de foliculul antral matur. Nivelul estrogenului atinge valoarea maximă în jurul zilei a treisprezecea a ciclului, în apropierea ovulației. Dacă implantarea nu are loc în aproximativ două săptămâni, corpul galben degenerează și se transformă în corpul albicans (corpus albicans), lipsit de activitate endocrină, ceea ce determină o scădere bruscă a nivelurilor de progesteron și estrogen. Această scădere determină descuamarea endometrului în timpul menstruației; aproximativ în aceeași perioadă sunt atinse și cele mai scăzute niveluri de estrogen.
Într-un ciclu menstrual ovulator, ciclurile ovarian și uterin se desfășoară concomitent și coordonat și durează între 21 și 35 de zile, media populațională fiind de 27–29 de zile. Durata medie a ciclului menstrual uman este similară cu cea a ciclului lunar. Unele studii au sugerat existența unei sincronizări între ciclul menstrual și ciclul lunar, deși opinia predominantă este că acestea nu sunt corelate.
Faza foliculară Ovarele conțin un număr finit de ovogonii, celule granuloase și celule tecale, care alcătuiesc împreună foliculii primordiali. În jurul săptămânii a 20-a de gestație, s-au format deja aproximativ 7 milioane de celule germinale feminine imature. Numărul acestora scade la aproximativ 2 milioane la naștere și la aproximativ 300.000 până la apariția primei menstruații. În medie, după menarhă, un ovocit ajunge la maturitate și este eliberat prin ovulație în fiecare lună. Începând de la pubertate, foliculii primordiali se dezvoltă în foliculi primari independent de ciclul menstrual. Procesul de formare și maturare a gameților feminini se numește ovogeneză, iar dintre celulele rezultate în urma diviziunilor meiotice, numai una devine gametul feminin funcțional. Celelalte formează corpi polari, care nu pot fi fecundați. Faza foliculară reprezintă prima parte a ciclului ovarian și se încheie odată cu maturarea foliculului antral. Meioza rămâne incompletă în ovocite până la formarea foliculului antral. În această fază, de regulă un singur folicul ovarian ajunge la maturitate deplină și devine pregătit pentru ovulație. Durata fazei foliculare se scurtează semnificativ odată cu înaintarea în vârstă, fiind de aproximativ 14 zile la femeile cu vârste între 18 și 24 de ani, comparativ cu aproximativ 10 zile la cele cu vârste între 40 și 44 de ani.
Sub influența creșterii concentrației de FSH în primele zile ale ciclului, mai mulți foliculi ovarieni sunt stimulați să se dezvolte. Acești foliculi, care au evoluat timp de aproape un an printr-un proces denumit foliculogeneză, concurează pentru dominanță. Toți foliculii, cu excepția unuia, își încetează dezvoltarea, în timp ce foliculul dominant — cel care prezintă cel mai mare număr de receptori pentru FSH — continuă să se maturizeze. Foliculii rămași degenerează printr-un proces numit atrezie foliculară. Hormonul luteinizant (LH) stimulează dezvoltarea suplimentară a foliculului ovarian. Foliculul ajuns la maturitate este denumit folicul antral și conține ovocitul.
Celulele tecale dezvoltă receptori pentru LH și, ca răspuns la stimularea cu LH, secretă cantități mari de androstenedionă. În același timp, celulele granuloase care înconjoară foliculul în curs de maturare dezvoltă receptori pentru FSH și încep să transforme androgenii în estrogeni sub acțiunea enzimei aromatază. Estrogenul inhibă secreția suplimentară de FSH și LH de către hipofiză. Acest mecanism de feedback negativ reglează nivelurile de FSH și LH. Foliculul dominant continuă să secrete estrogen, iar creșterea concentrației de estrogen face adenohipofiza mai sensibilă la GnRH secretat de hipotalamus. Atunci când concentrația estrogenului devine suficient de mare, mecanismul se transformă într-un feedback pozitiv, care determină creșterea secreției de FSH și, în special, de LH. Creșterea preovulatorie a FSH și LH apare de obicei cu una până la două zile înainte de ovulație și stimulează ruptura foliculului antral și eliberarea ovocitului.
Ovulația
În jurul zilei a paisprezecea, ovocitul este eliberat din ovar. Acest proces, denumit ovulație, constă în eliberarea ovocitului matur din foliculul ovarian în cavitatea peritoneală pelvină, de unde acesta este captat de trompa uterină, la aproximativ 10–12 ore după atingerea valorii maxime a vârfului de LH. De regulă, numai unul dintre cei 15–20 de foliculi stimulați ajunge la maturitate deplină și este eliberat un singur ovocit. Ovulația apare numai în aproximativ 10% dintre cicluri în primii doi ani după menarhă, iar până la vârsta de 40–50 de ani rezerva de foliculi ovarieni este mult diminuată. LH declanșează ovulația în jurul zilei a 14-a și stimulează formarea corpului galben. Sub stimularea continuă a LH, corpul galben produce și secretă estrogen, progesteron, relaxină, care reduce contractilitatea miometrului, și inhibină, care inhibă secreția suplimentară de FSH.
Creșterea concentrației de LH determină maturarea ovocitului și slăbirea peretelui folicular, ceea ce permite foliculului matur să elibereze ovocitul. Dacă este fecundat de un spermatozoid, ovocitul își încheie maturarea și se transformă într-o ootidă, iar mecanismele de blocare a polispermiei împiedică pătrunderea altor spermatozoizi. Dacă nu este fecundat, ovocitul degenerează. Celula germinală feminină matură are un diametru de aproximativ , fiind cea mai mare celulă a organismului uman.
Care dintre cele două ovare — stâng sau drept — ovulează pare să fie aleatoriu; nu este cunoscut niciun mecanism de coordonare între cele două ovare. Ocazional, ambele ovare pot elibera câte un ovocit; dacă ambele sunt fecundate, rezultă gemeni dizigoți. După eliberarea din ovar, ovocitul este captat de trompa uterină cu ajutorul fimbriilor, prelungiri situate la extremitatea trompei. După aproximativ o zi, un ovocit nefecundat degenerează în trompa uterină, în timp ce un ovocit fecundat ajunge la uter în decurs de trei până la cinci zile.