mini|Julieta Szönyi Felix și Otilia este un film românesc din 1972, regizat de Iulian Mihu, realizat după romanul Enigma Otiliei scris în 1938 de George Călinescu. Scenariul filmului a fost scris de cineastul Ioan Grigorescu. Rolurile principale sunt interpretate de Radu Boruzescu, Julieta Szönyi, Sergiu Nicolaescu, Clody Bertola și Gheorghe Dinică.
În acest film a fost folosit pentru prima dată procedeul Graphys Color,Călin Căliman, Cinci artiști ai imaginii cinematografice, Ed. Reu Studio, București, 2009, p. 36. o metodă de prelucrare a peliculei color cu efecte artistice deosebite, care fusese inventată de operatorii Alexandru Întorsureanu și Gheorghe Fischer, cu aportul tehnicienilor Gheorghe Palivăț și Dumitru Morozan.Călin Căliman, op. cit., p. 28.
Rezumat
După moartea tatălui său, tânărul Felix Sima (Radu Boruzescu) vine la București pentru a studia la Facultatea de Medicină, el urmând a fi găzduit pe perioada studiilor în casa unchiului său, Costache Giurgiuveanu (Hermann Chrodower), care-i devenise tutore. Acolo face cunoștință cu rudele sale îndepărtate, care nu manifestă față de el niciun fel de afecțiune. Singura persoană de care se atașează tânărul student este verișoara sa, Otilia Mărculescu (Julieta Szönyi), fiica vitregă a lui moș Costache. Aceasta cochetează cu un moșier bogat pe nume Leonida Pascalopol (Sergiu Nicolaescu). Felix se îndrăgostește de Otilia și este gelos pe moșier.
Unchiul lui Felix, Costache Giurgiuveanu, este un bătrân avar, a cărui avere este pândită de sora sa, Aglae Tulea (Clody Bertola). Familia acesteia este formată din soțul Aglaei, Simion (Árpád Kemény), și din copiii lor, Olimpia (Gina Patrichi), Aurica (Elena Dacian) și Titi (Ovidiu Schumacher). Toți copiii Aglaei nu sunt realizați pe plan social și sentimental: Olimpia s-a măritat cu Stănică Rațiu (Gheorghe Dinică), „avocat fără procese” și vânător de avere, cu care are un copil care moare la vârsta de două luni din cauza lipsei de grijă din partea părinților, Aurica este o fată bătrână care visează să se mărite cu orice bărbat care-i iese în cale, iar Titi este un molâu cu înclinații artistice.
Acțiunea se desfășoară pe două planuri: dragostea lui Felix pentru Otilia și încercările familiei Tulea și a avocatului Stănică Rațiu, soțul Olimpiei și ginerele Aglaei, de a pune mâna pe averea lui moș Costache. Vrând să construiască o casă pentru Otilia, bătrânul suferă un atac de apoplexie, iar familia Tulea, crezând că moș Costache va muri, intră în casă și pune temporar stăpânire pe ea. Bătrânul își revine însă și începe să vândă o parte din proprietățile imobiliare pe care le deținea.
În lipsa Otiliei, plecată pentru o perioadă la Paris cu Pascalopol, Felix o frecventează pe Georgeta (Violeta Andrei), o damă de companie întreținută de un general, pe care i-o prezentase Stănică. Avocatul i-o prezintă tânărului student și pe Lili, fata verișorului său, Toader (Jean Lorin Florescu), dar Felix nu se arată interesat de ea. Între timp, în casa familiei Tulea se petrec o serie de evenimente: bătrânul Simion înnebunește, iar Aurica reușește să-l convingă pe studentul medicinist evreu Weissmann (Șerban Sturdza) să-i accepte avansurile erotice.
Felix îi declară Otiliei că o iubește și o cere în căsătorie, dar fata, deși recunoaște că-l iubește, îl refuză pe motiv că tânărul student și-ar distruge astfel cariera promițătoare pe care o avea în față. Cei doi tineri sunt invitați în vacanță la moșia lui Pascalopol. Relațiile moșierului cu Otilia îi provoacă gelozia lui Felix, iar acesta din urmă pleacă la București, nu înainte de a avea o discuție cu Pascalopol.
Moș Costache este pândit cu o insistență diabolică de rudele sale și de Stănică, interesați să afle unde își ascunsese banii. În cele din urmă, bătrânul suferă un al doilea atac de apoplexie, iar Stănică Rațiu îi fură teancul de bani ascuns sub haină, provocându-i moartea. În lipsa unui testament, averea bătrânului este moștenită de Aglae care se face stăpână pe casă și pe bunurile fratelui ei. Conștientă de faptul că ar putea fi un obstacol în viitoarea carieră a lui Felix, Otilia fuge la Paris cu Pascalopol, căsătorindu-se acolo. Devenit un om bogat, arivistul Stănică divorțează de Olimpia, se căsătorește cu Georgeta și intră în politică. Aurica rămâne însărcinată cu Weissmann.
Filmul se încheie cu o secvență din timpul Primului Război Mondial, în care medicul militar Felix Sima îl întâlnește pe ofițerul Pascalopol, care fusese grav rănit pe front. Acesta din urmă îi înmânează o fotografie a Otiliei, dar Felix nu o recunoaște în poză pe fata de care fusese îndrăgostit cândva. Pascalopol moare în trenul sanitar înainte ca Felix să afle ce se întâmplă cu Otilia.
Distribuție
Radu Boruzescu — Felix Sima, student medicinist, nepotul lui Costache Giurgiuveanu Julieta Szönyi — Otilia Mărculescu, studentă la Conservator, fiica vitregă a lui Costache Giurgiuveanu Sergiu Nicolaescu — Leonida Pascalopol, moșier bogat Clody Bertola — Aglae Tulea, sora lui Costache Giurgiuveanu Gheorghe Dinică — Stănică Rațiu, „avocat fără procese”, soțul Olimpiei Gina Patrichi — Olimpia Rațiu, fiica Aglaei și soția lui Stănică Elena Dacian — Aurica Tulea, fiica Aglaei Violeta Andrei — Georgeta, damă de companie Eliza Petrăchescu — Marina, servitoare în casa familiei Giurgiuveanu Ovidiu Schumacher — Titi Tulea, pictor amator, fiul Aglaei Șerban Sturdza — Weissmann, student medicinist evreu Hermann Chrodower — Costache Giurgiuveanu, unchiul și tutorele lui Felix Árpád Kemény — Simion Tulea, soțul Aglaei Aristide Teică — dr. Vasiliad, medicul adus de Stănică Florin Scărlătescu — Popa Țuică, preot bătrân Jean Lorin Florescu — Toader Rațiu, industriaș și senator, verișorul lui Stănică Ileana State Monica Meteș Valeria Crainic Costin Prișcoveanu Nicolae Praida — majordomul lui Pascalopol Doina Ionescu — Lili, fiica lui Toader Rațiu Paul Fister Nicu Iordache Maria Dombrovschi Ștefan Gudju
Dublaj de voce
Șerban Cantacuzino — Felix Sima Florina Luican — Otilia Mărculescu Marin Moraru — Costache Giurgiuveanu Mihai Pălădescu — Simion Tulea Cornel Coman — Leonida Pascalopol Rodica Mandache — Aurica Tulea
Pregătiri thumb|right|350px|Scenă din film: Felix și Otilia
Scenaristul Ioan Grigorescu și regizorul Iulian Mihu au purtat „lungi și fructuoase discuții” cu George Călinescu cu privire la realizarea unui film după romanul Enigma Otiliei. Scriitorul a spus că el dorea ca ecranizarea să fie făcută în stilul filmului Umbrelele din Cherbourg (1964), un film cântat în întregime. El a fredonat o melodie pe care scenaristul i-a dat-o compozitorului Anatol Vieru și care a devenit apoi cântecul: „Ce este această viață / Otilia să-mi spui...”. Acest cântec a fost interpretat de Aurelian Andreescu și precede genericul filmului.Ioana Popescu, De vorbă cu Ioan Grigorescu, Ed. Artprint, București, 2010, pp. 43-44. Credibilitatea acestei relatări este însă serios pusă la îndoială de faptul că Anatol Vieru a folosit același mod muzical în Concertul de violoncel, în Simfonia de cameră și în Lupta cu inerția, compuse toate la începutul anilor 1960. Ioan Grigorescu a afirmat că scriitorul a notat pe scenariul regizoral propriile însemnări și observații.Ioana Popescu, op. cit., p. 47.
Prima versiune a scenariului a purtat titlul „Interzis minorilor”Călin Stănculescu, „Scriitorii și filmul. Anii 1971-1975”, în Viața Românească, nr. 7-8, 2011. și a fost anunțată în presă în anul 1968.Felix și Otilia pe secvente.ro, accesat la 31 iulie 2012. Într-un articol publicat în România literară nr. 2 (24) din 12 iunie 1969, Iulian Mihu îi împărtășea jurnalistului Al. Racoviceanu opinia sa cu privire la ecranizarea romanului: „Pentru mine acest film va fi rezultatul unei îndelungate munci de cercetare și studiu cinematografic. Dacă nu mi s-ar părea exagerat, l-aș numi „filmul vieții mele”. De la „Viața nu iartă”, pe care l-am realizat în 1956 împreună cu Manole Marcus, n-am mai avut curajul și certitudinea artistică pe care o am acum, în fața scenariului pe care l-am scris împreună cu Ioan Grigorescu”.Ioana Popescu, op. cit., p. 44.
Producție Felix și Otilia a fost filmat în perioada 1 iunie - septembrie 1971. Filmările au avut loc la București, Mogoșoaia și Sinaia. Filmul se afla la finisări în ianuarie 1972, copia standard fiind realizată probabil la sfârșitul lui februarie. Cheltuielile de producție s-au ridicat la 4.660.000 lei.
Scenograful Liviu Popa a început scenografia filmului, descoperind lângă clădirea Teatrului de Comedie o casă veche cu pereții scorojiți, „cu o înfățișare de decrepitudine tristă și sobră”, considerată sugestivă pentru retorica filmului.Elena Saulea, „Liviu Popa și bucuria spectacolului”, în vol. Maeștri scenografi ai filmului românesc: cinci scenografi la rampă, Ed. Reu Studio, București, 2009, p. 87. Potrivit profesoarei Elena Saulea, casa Giurgiuveanu este probabil „cel mai expresiv decor de film românesc”. Elena Saulea, op. cit., p. 88. Scenografia va fi încredințată în continuare arhitectului Radu Boruzescu, care a interpretat și rolul lui Felix Sima în acest film. Soția scenografului, Miruna Boruzescu, s-a ocupat de costumele din film. Muzica a fost interpretată de o orchestră dirijată de Paul Popescu.
Alături de actorii profesioniști au fost distribuiți și doi neprofesioniști: Hermann Chrodower în rolul lui Costache Giurgiuveanu și Árpád Kemény în rolul lui Simion Tulea. Vocile multor actori au fost dublate de alți actori. Este vorba de următoarele personaje: Felix Sima - Șerban Cantacuzino, Otilia Mărculescu - Florina Luican, Costache Giurgiuveanu - Marin Moraru, Simion Tulea - Mihai Pălădescu, Leonida Pascalopol - Cornel Coman, Aurica Tulea - Rodica Mandache.
La cererea Centralei Româniafilm, a fost realizată în 1972 și o variantă pentru televiziune de 3 episoade (I – „Moartea lui Relișor”, II – „Aniversarea” și III – „Crima”) pentru un eventual export.Bujor T. Râpeanu, Filmat în România, Ed. Fundației Pro, 2005
Casa familiei Giurgiuveanu
thumb|250 px|right|Casa Miclescu de pe Bulevardul Kiseleff nr. 35-37, unde s-a filmat Felix și Otilia.
Casa familiei Giurgiuveanu din filmul Felix și Otilia este o clădire impozantă construită în stil brâncovenesc construită la începutul secolului al XX-lea.Ciprian Plăiașu, „Ultima șansă a conacului în care s-a filmat «Enigma Otiliei»”, în Adevărul, 27 martie 2012. ICRAL-ul a închiriat imobilul Uniunii Artiștilor Plastici, care l-a împărțit în 7 apartamente. Printre cei care au locuit aici a fost familia pictorului maghiar Ștefan Szönyi. Fiica acestuia, Julieta, a jucat rolul Otiliei în filmul Felix și Otilia.
Recepție Filmul Felix și Otilia a avut parte de un mare succes la public, fiind vizionat de 3.312.855 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei.
Premii Filmul a obținut Placheta (ex-aequo) „Premio de selezione” la Festivalul Internațional de Film la Veneția (1972) și Premiul de Excelență pentru sistemul „Graphis color” la concursul UNIATEC de la Salerno (1974).
Asociația Cineaștilor din România (ACIN) a distins acest film în 1972 cu șase premii: Premiul pentru regie (Iulian Mihu), Premiul pentru scenariu (Ioan Grigorescu - pentru filmele Explozia și Felix și Otilia), Premiul pentru imagine (Alexandru Întorsureanu și Gheorghe Fischer),Uniunea Cineaștilor din România (ed.), Premiile cineaștilor 1970-2000, Editura și Tipografia Intact, București, 2001, p. 10. Premiul pentru scenografie (Radu Boruzescu și Liviu Popa), Premiul pentru montaj (Lucia Anton - pentru filmele Puterea și adevărul și Felix și Otilia), iar actorul Gheorghe Dinică a primit Premiul pentru interpretare masculină pentru interpretarea rolurilor din filmele Explozia; Felix și Otilia; Atunci i-am condamnat pe toți la moarte și Cu mâinile curate.Uniunea Cineaștilor din România, op. cit., p. 11.