Cântecele Mariei Tănase cuprinde lista și descrierea cântecelor, pe care cântăreața le-a interpretat de-a lungul întregii sale cariere, realizate de etnomuzicologii Harry Brauner și Tiberiu Alexandru pentru discurile postume Electrecord ale artistei.
Tiberiu Alexandru Prezentarea cântecelor Mariei Tănase realizată de Tiberiu Alexandru a fost editată pentru prima oară în setul de 5 LP-uri Din cîntecele Mariei Tănase (cote EPE 0135, EPE 0193, EPE 0221, EPE 0282, EPE 01282) editat de casa de discuri Electrecord în 1978. Descrierile cântecelor din această prezentare au fost reproduse ulterior și în bookleturile CD-urilor Electrecord Maria Tănase (cote ELCD 142, EDC 228, EDC 356). Melodie Descriere Lansare Aguridă, aguridă Vechi cântec orășenesc de stil oriental asemănător celor la modă pe vremea lui Anton Pann. Glasul expresiv al solistei este susținut de acompaniamentul „gonit” al orchestrei. Din contrastul dintre acest fel de acompaniament, alert și parcă nervos, și melodia de largă cantabilitate, rezultă un efetc pitoresc deosebit. — Am avut trei mândrulițe Cântec ardelenesc de largă circulație, cunoscut îndeobște cu textul „De s-ar afla cineva”. Maria Tănase a avut drept model varianta vestitului cântăreț Ion Luță-Ioviță, feciorul nu mai puțin vestitului rapsod al Banatului Luță Ioviță. — Am iubit și-am să iubesc Cântec lăutăresc „de mahala”, mult cântat în perioada interbelică. Interpretarea solistei, cu rărirea liniilor melodice, îndeosebi la început de frază, creează o vădită atmosferă de petrecere, de chef. — Aseară ți-am luat basma Cântec orășenesc de petrecere, probabil de creație lăutărească, larg răspândit te tarafurile argeșene. La începutul fiecărei „strofe melodice” Maria Tănase rărește însă mult melodia, ca să revină curând, treptat, la cursul ritmic obișnuit. Acest procedeu, destul de curent când asemenea cântece se cântă la chef, îl vom întâlni și în alte piese ritmate în repertoriul solistei. — Aseară vântul bătea Cântec transilvănean în mișcare și ritm de joc. După Harry Brauner, cântecul a fost popularizat de Maria Tănase cu prilejul Festivalului mondial al tineretului și studenților din anul 1953. Împletind părțile cântate, oarecum languroase, cu strigături voinicești, artista a înzestrat cântecul cu un fermecător contrast. 1953 Astă iarnă, era iarnă Cântec de stil nou din Muntenia, larg răspândit în perioada interbelică. Difuzat îndeobește de lăutari, îl caracterizează o melodică de largă respirație, cu unele inflexiuni cromatice, amintin muzica orientală. — Astă noapte te-am visatCântec bănățean învățat de la aceeași Magdalena Biriescu (de la care a învățat și cântecul de petrecere „Dodă, dodă”), după o înregistrare pe disc a Arhivei de folklore a Societății compozitorilor români din martie 1943. Melodia, deosebit de frumoasă, poartă un text de ,,dor greu”, nu mai puțin frumos. De aci larga popularitate pe care a dobândit-o cântecul. Aș ofta să-mi iasă focul Sârbă oltenească veselă și dinamică. Acompaniamentul deși cam „gros” îi subliniază caracterul. Maria Tănase a învățat-o de la Maria Lătărețu, care, după ce a făcut un prim lot de înregistrări pe discuri „Columbia” în septembrie 1937, sub supravegherea artistică a Arhivei de folclor a Societății compozitorilor români, a început să cânte în mai multe restaurante bucureștene. Aceasta a numit acest cântec de joc, pe care l-a înregistrat pe disc în 1937, „sârbă de mahala”, spre a deosebi de sârbele sătești. — Bade, din dragostea noastrăCântec bănățean. Harry Brauner afirmă că Maria Tănase l-ar fi învățat din culegerile Arhivei de folklore a Societății compozitorilor români, In colecțiile acesteia există într-adevăr o excepțională variantă, culeasă și înregistrată pe cilindru de Constantin Brăiloiu în vara anului 1935. de la Cătălina Zgăvârdea din Jupa, județul Caraș-Severin, imprimată mai târziu, în două rânduri, pe disc (in iunie 1935 și in aprilie 1938). Compozitorul Constantin Palade a folosit melodia acestui cântec pentru proclamația revoluționarului ardelean Gheorghe Doja, din cantata sa pentru bariton, cor mixt și orchestră Baladă despre Gheorghe Doja (1951). Credem însă că Maria Tănase a învățat cântecul din altă sursă, poate cu ocazia peregrinărilor sale pe meleagurile Banatului. Ar pleda în acest sens faptul că poezia cântecului este alta decât cea a variantei din arhiva bucureșteană, cântată pe o frumoasă poezie de dragoste : „Frumos bade, trandafir”. Într-adevăr, nu era nici un motiv ca solista să cânte melodia cu altă poezie, mai puțin realizată din punct de vedere artistic. Bătrânețe, haine grele Cunoscută romanță populară, răspândită în toată țara. Vizibil emoționantă, Maria Tănase se identifică parcă cu înțelesul cântării căreia îi dă viață. — Bun îi vinul ghiurghiuliu Cântec de pahar moldovenesc înregistrat în anul 1932 la Arhiva de folclor a Societății Compozitorilor Români de la Spiridon Șepteboi, a fost răspândit de către cântăreață în 1936, trecând mult peste hotarele dialectului local și devenind foarte cunoscut astăzi în toată țara. Melodia este în ritm de geampara (trei timpi cu cel din urmă ușor mai lung). Prima linie melodică este mult lărgită la început, apoi cântăreața revine la ritmul obișnuit. 1938 Butelcuța mea „Cântec de pahar” moldovenesc într-o inspirată prelucrare a Mariei Tănase. 1957 Când toca la Radu-Vodă Vechi cântec orășenesc, poezie în metru popular. În articolul „Lăutarii și compozițiile lor”, publicat în ziarul „Buciumul” din 21 noiembrie/3 decembrie 1964, Nicolae Filimon afirmă că este o creație a lăutarilor bucureșteni, de pe vremea lui Ion Caragea, Alexandru Șuțu și Grigore Ghica Vodă, deci între anii 1812-1828. El găsește că în melosul „domină elementul muzicii orientale”. Nu știm care a fost înfățișarea melodiei în timpul lui Filimon - cea mai veche melodie publicată pe care o cunoaștem, culeasă în Buzău, a apărut în 1909 în culegerea lui P. Cioragariu, Cântece din popor - aceasta însă, ca și varianta Mariei Tănase, prezintă mai degrabă unele intonații de romanță, aidoma altei variante publicată nu demult (1955 și 1978) de G. Ciobanu. — Cântec de leagănMaria Tănase interpretează cu aleasă simțire acest vechi cântec de leagăn maramureșean. Sfătuită de Harry Brauner, l-a învățat în anul 1936 dintr-o culegere din 1930 a Arhivei de folklore. Ritmul iambic, molcom și legănat, este anume sorocit adormirii „coconilor”, cum sunt numiți pruncii în Maramureșul Voievodal. Versurile mărturisesc o aleasă și totodată gingașe măiestrie artistică. Din bogata lor imagistică trebuie neapărat reținută ideea creerii bătrânei doine : „Doina din ce s-o făcut ? / Dintr-o gură de mic prunc, / L-o lăsat, maica, dormind, / L-o găsit doina zicând” Cântec din Oaș Este de fapt o „țipuritură” orășenească, strigătură cântată într-o manieră specifică pe o formă simplificată a melodiei instrumentale, cu care se împletește într-o pitorească eterofonie. Textul de față reprezintă însăilarea a trei strigături - trei „țipurituri” - distincte. Și aici întâlnim, în interpretarea solistei, acea răcire temporară la început de frază. Orchestra de acompaniament întregește cu măiestrie cântarea: glas și instrumente se contopesc într-un tot artistic de înaltă valoare. — Cântecul buciumului (Tulnicul)În folclorul din Maramureș și din Țara Oașului viețuiește încă acest interesant cântec „al trâmbiții”, cum i se spune buciumului în partea locului. Tâlcul său este următorul : O tânără păstoriță este atacată de tâlhari. Înainte de a o lega și poate de a-i lua viața, ea cere căpeteniei îngăduința să mai sune din bucium. De trei ori a sunat copila din străvechea unealtă muzicală a păcurarilor noștri. Din viersul ei părinții și sătenii au deslușit aievea ce s-a întâmplat ; aleargă cu mic cu mare, prind hoții pe cale să plece cu turma de oi și o salvează pe tânăra eroină.