Carol Benisch (n. Karl Franz Böhnisch, la 9 ianuarie 1822, Jägerndorf, Imperiul Austriac, azi Krnov, Cehia – d. 30 octombrie 1896, București) a fost un arhitect silezian de orientare istoristă și eclectică stabilit în Regatul României. A fost și arhitectul șef al orașului București (din 1865).
A fost parte a mai multor construcții importante din epoca sa, inclusiv a celor proiectate în puternicul stil neo-românesc, fie în calitate de arhitect asociat, fie ca diriginte general de șantier.
A fost tatăl lui Oscar Beniș (1866-1925), arhitect șef al orașului Bârlad.
În decursul timpului, numele său apare și în diverse alte grafii: Carl Benesch, Carl Benisch, Scarlat Benisch, în forma românească Carol Beneș, Carl Beneș, Carol Beniș(u), Carl Beniș, dar în toate semnăturile sale apare drept Carol Benisch.Carol Benesch - architect (*1822 †1896)
Biografie Carol Benisch a făcut studii de arhitectură la Viena. La scurt timp după terminarea studiilor a fost adus în Țara Românească de principele Nicolae Bibescu, devenind un arhitect renumit în București.
Carol Benisch a fost membru fondator și primul vicepreședinte al Societății Arhitecților din România (1891-1892).Elitele și arhitectură rezidențială
Arhitect șef al orașului București Este numit arhitect șef al orașului București în 1865.
Lucrări semnificative Castelul Peleș - Sinaia Capela Elisabeta Doamna din București 1870 Catedrala Sfântul Iosif din București 1873-1884 Biserica Domnița Bălașa - București 1895 Spitalul Brâncovenesc - București 1881-1885 Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Constanța 1883-1885 Azilul Elena Doamna - București 1862-1870Azilul Elena Doamna Reconstrucția Mănăstirii Tismana - Județul Gorj - 1855 Reconstrucția Mănăstirii Bistrița - Județul Vâlcea - 1855 Reconstrucția Mănăstirii Arnota - Județul Vâlcea. În 1851, la cererea egumenului Chesarie și cu suportul domnitorului, mănăstirea Arnota a început să fie reconstruită după proiectul „arhitectului mănăstiresc“ Johann Schlatter și al colaboratorului său Carol Benisch, cu intenția explicită de transformare în închisoare politică.
Distincții și onoruri Primește cetățenia română în 1876 printr-un decret al Domnitorului Carol I al României cu dispensă de stagiu. Pentru remarcabilele lucrări executate în regie proprie la Catedrala Sfântul Iosif din București, în 1881, este decorat de Vatican, papa Leon XIII cu Ordinul Ecvestru al Sfântului Grigore cel MareOrdinul Ecvestru al Sfântului Grigore cel Mare, gradul „Cavaler Comandor”, cea mai înaltă distincție acordată de Sfântul Scaun unui laic, fiind numit cu aceasta ocazie „Carol Vallaquiensi” (Carol din Valahia).
Deces Carol Benisch a decedat la 30 octombrie 1896. Mormântul lui se află la Cimitirul Bellu catolic din București.
Note
Bibliografie Paul Constantin, Dicționar Universal al Arhitecților, București, Editura Stiințifică si Enciclopedică, 1986 p. 39.
Legături externe Monumentele vechiului București. Biserica Domnița Bălașa.
Categorie:Nașteri în 1822 Categorie:Nașteri pe 9 ianuarie Categorie:Decese în 1896 Categorie:Decese pe 30 octombrie Categorie:Arhitectura neoromânească Categorie:Arhitecți din secolul al XIX-lea Categorie:Arhitecți români Categorie:Arhitecți șefi ai Bucureștiului Categorie:Decese în București Categorie:Înmormântări în Cimitirul Bellu Categorie:Planificatori urbani români Categorie:Restauratori români Categorie:Români de origine austriacă Categorie:Români romano-catolici Categorie:Arhitecți istoriști