Tzfat sau Safed (în ebraică צפת; Tzfat, în ebraică biblică Ṣ'fath, în arabă صفد; Safed) este un oraș din nordul Israelului, unul din cele 4 orașe sfinte pentru evrei, împreunǎ cu Ierusalim, Tiberias și Hebron. Se aflǎ în partea de nord-est a Galileei, pe vârfurile munților Tzfat și Canaan la o altitudine de 850-900 metri deasupra nivelului mǎrii, privind spre Marea Galileei la sud-est, și spre lanțul muntilor Meiron la vest. Distanța pînǎ la Haifa este de 75 km, pînǎ la Tel Aviv 160 km, pînǎ la Ierusalim 200 km. Tzfat este considerat capitala Galileei Superioare. În aprilie 2018 număra circa 40.000 de locuitori.
Istorie Legende de inspirație biblică După o legendă evreiască Tzfat a fost întemeiat de un fiu al lui Noe, după Potop. Z.Vilnai. Potrivit cu Cartea Judecatori (1,17) din Biblia ebraică (sau Vechiul Testament) aria unde se afla astăzi orașul era o parte din moștenirea tribului israelit Naftalihttps://archive.is/20120804185810/http://www.hadassah.org/news/content/per_hadassah/archive/2004/04_DEC/traveler.asp Hadassah Magzaine 2009] S-a sugerat că afirmația lui Isus „Nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă” (Matei, 5,14) s-ar fi referit la Tzfat.Ellicott's Commentary for Modern ReadersMeyer's NT Commentary Antichitate În perimetrul cetății Safed s-au găsit peșteri tombale din Epoca Bronzului, mijlociu și târziu, din mileniul al II-lea î.Hr, cu vestigii care dovedesc o continuitate a ingroparilor vreme de 800 ani Hagay Amitzur - Retrospectivă generală in Eli Schiller și Gavriel Barkayi Tzfat și obiectivele sale, Editura Ariel, Ierusalim 2002 S-au găsit dovezi ale prezenței unei așezări din Epoca fierului și până în Epoca Primului Templu și cea a Dominației persane Ahemenide. După distrugerea orașelor galileene de către regele Asiriei în anul 732 î.Hr., au pătruns în regiune numeroși fenicieni. S-au găsit monede care dovedesc existența unei asezări la Tzfat în vremea regelui Alexandru Ianai din secolele al II-lea - I î.H.
Numele Tzfat apare o singură dată în Biblia ebraică în contextul cuceririi unui oraș al tribului Iuda (Yehuda): Apoi a mers Iuda cu Simeon, fratele său, și a lovit pe Canaaneii care locuiau în Țefat și i-au dat pieirii: de aceea s-a numit cetatea aceea Horma. Acest Țfat era în teritoriul atribuit tribului Iuda în sudul Țării Israel și nu în nord. (Cartea Judecători 1, 17)
În timpul celui de-Al Doilea Templu din Ierusalim (516 î.Hr - 70 d. Hr), Tzfat s-a numǎrat printre orașele-cetǎți apǎrate de cǎtre zeloți. În cartea sa, „Războiul iudeilor” vol.2, Josephus Flavius (Yosef ben Matityahu) a descris pregătirile pe care le-a facut în calitatea de comandant al Galileei în preajma Marii revolte a evreilor împotriva romanilor. El se aștepta ca armata romană chemată să reprime revolta, să vină dinspre Siria și că va încerca mai întâi să cucerească Galileea. El a decis sa fortifice mai multe locuri din Galileea Superioară: Sela Akhbara și Tzfat (aminitit sub numele Sepph) și Yamnit (cunoscut mai târziu ca Avnit) și Muntele Meiron. Nevoia de a fortifica Tzfatul este explicabilă prin poziția înaltă a locului care domina toate pasurile din munții dimprejur. Pe muntele Canaan (Kenaan) lângă Biriye (astăzi parte din orașul Tzfat) se afla așezarea Yavnit, cunoscută în zilele noastre ca Ruinele Abnit (Khirbet Abnit) . La Yavnit se afla de asemenea una din fortificațiile zidite de Yosef ben Matityahu în perioada Marii Revolte și care este pomenită intr-una din poeziile liturgice ale lui Elazar Hakalir ca fiind un sediu al gărzii preoțești - Eimar. După distrugerea celui de-al Doilea Templu, familiile preoților (Kohanim) care au supraviețuit au fugit din Ierusalim si s-au mutat în Galileea, unde au trăit în mici comunități care conservau cu strictețe obiceiuri ale preoților și de purificare. Între cele 24 gărzi preoțești din acea vreme s-a aflat garda 12 - numită garda Yakim sau pashhur Tzfat.
Pe timpul Cruciadelor, în scopul obținerii controlului asupra acestor înălțimi strategice, cruciații au construit aici o cetate mare, cu ziduri duble, a căror înălțime ajungea pînǎ la 28 de metri, zidurile exterioare având șapte turnuri. În jurul acestei cetǎți s-a și dezvoltat orașul. În vremea conflictelor dintre cruciați și mameluci Safed era deja un important centru regional. La Tzfat se află cele mai vechi moschei mameluce din Galileea.
Orașul a câștigat faimă în secolele XVI - XVII, când o pleiadǎ întreagă de rabini-mistici de renume, care au fugit de prigoana regilor catolici din Spania și Portugalia, s-au mutat aici. Printre aceștia a fost și Yosef Karo, care a creat codul fundamental al legii iudaice medievale "Shulhan Aruh", valabil până astăzi pentru iudaismul ortodox. De asemenea cabaliști renumiți, precum rabinul Itzhak Luria Ashkenazi, zis Ha'ari, și Moshe Cordovero.
La data de 29 august 1929 în timpul pogromului din oraș, locuitori arabii au omorât 20 de evrei (inclusiv copii și femei) și au rănit alți 80. 200 de locuințe evreiești din centrul orașului au fost arse.
În timpul revoltei arabe din 1936-1939, orașul a fost apǎrat de Haganah și forțele de auto-apǎrare evreiești create din evrei localnici, spre protejarea a celor 2000 de evrei din localitate. La 13 august 1936, un grup de arabi a pǎtruns în oraș reușind să omoare 5 evrei, între care trei copii.
Până la începutul războiului arabo-israelian din 1947-1949. Populația orașului numǎra aproximativ 2.000 de evrei și 10.000 de arabi. Ca rezultat, în timpul luptelor din mai 1948 care au dus la trecerea orașului sub controlul evreilor, cea mai mare parte a populației arabe a părăsit localitatea, restul au fost izgoniți vezi secțiunea «Refugiații palestinieni» în articolul Războiul arabo-israelian din 1948. În prezent, populația orașului este aproape în întregime evreiască.
Demografie Populația istoricǎ a orașului Safed:
Obiective însemnate și atracții turistice 200px|miniatura|dreapta|Sinagoga Haari Ashkenazi din Safed Kikar hameghinim - (Piața apărătorilor) unde in 1948 s-a aflat comandamentul apărătorilor evrei din forțele Hagana Casa Abu - locul de pornire a procesiunii anuale a sulurilor Torei în ajunul sărbătorii Lag Baomer care se îndreaptă spre mormântul lui Rabbi Shimon bar Yohai pe Muntele Meron. Tradiția aceasta pleacă de la anul 1833. Parcursul „Livnot ulehibanot” - tuneluri subterane și ruine ale cartierului sefard din secolul al XVI_lea, incluzând relicvele unei brutării, a unei băi rituale, ale unor case și ale unor izvoare de apă. Vechiul cimitir evreiesc din Tzfat existent din secolul al XVI-lea, la vest de cartierul evreiesc, (intrarea din strada Ha'ari)Y.Elezri p/467 unde sunt înmormântați Rabinul Itzhak Luria Ashkenazi (Ha'arí Hakadosh), cel mai mare din cabaliștii din Tzfat, rabinul Yosef Karo, , autorul cărții „Shulhan arukh", cartea fundamentală a legislației iudaice Halahá, rabinii Moshe Cordovero, rabinul Moshe Alsheikh, Moshe Mitrani, Yaakov Berav și rabinul Shlomo Alkabetz, poet liturgic, autorul piyutului „Lekha Dodi”. Cimitirul este frecventat zilnic de pelerini, sute de mii anual, mai ales în ziua de 5 Av, aniversarea morții lui Rabbi Itzhak Luria. Aici nu se mai fac înmormântări din anii 60 ai secolului al -XX-lea. Parcul Cetății (Gan Hametzudá) - un parc municipal, pe vârful Muntelui Tzfat (la 834 m înălțime deasupra nivelului mării) între strada Palmakh la est și strada Hativat Iftakh la vest. Y.Elezri p/467 Cetatea Safed la est de Orașul Vechi, zidită de cruciați în 1102, întărită de regele Foulque al Ierusalimului (1131-1143) în 1140, pe locul unde, poate, a fost în epoca romană citadela ridicată de comandantul evreu antic Yosef ben Matityahu (Josephus Flavius) la începutul Marii Revolte antiromane a evreilor, Y.Elezri p/467și mai târziu, o cetățuie arabă. A fost cucerită de Saladin în 1187, distrusă prin 1230, și apoi recucerită și reconstruită de cruciați (Castrum Saphet) în 1240 Mamelucii conduși de Baibars au recucerit-o în 1266 și au reîntărit-o. După ce a fost distrusă în cutremurul din 1303, a fost reconstruită de sultanul mameluc Kaitbay în 1475. După o perioadă de degradare în primele veacuri ale dominației otomane, dommnitorul arab din Galileea Dahr al Omar a refăcut-o la mijlocul secolului al XVIII-lea. Soldați ai lui Napoleon au ocupat-o pentru scurt timp în 1799. Ea a fost distrusă în cutremurul de pământ din 1837, și de atunci nu a mai fost restaurată. A mai suferit daune suplimentare în cutremurul din 1931. Ruinele aflate pe vârful muntelui Tzfat, sunt înconjurate de grădini. De pe vechea cetate se poate vedea panorama Galileei Superioare. Alături de ruine se află un monument în memoria celor 42 luptători evrei căzuți in luptele de la Tzfat în Războiul pentru Independența Israelului.Y.Elezri p/467 Clădirea Poliției britanice - lângă strada Yerushalaim și colț cu Urcușul Moshe Pedetzur - pe povârnișul de vest al Muntelui Tzfat, sub ruinele cetății. Alături se afla o poziție a luptatorilor evrei și ziduri ciuruite de gloanțe din timpul luptelor din 1948. Nu departe este așezat mortierul improvizat „Davidka” care cu zgomotul produs în timp ce bombarda în 1948 partea arabă a orașului a contribuit la scăderea moralului de luptă al arabilor din Safed. Lângă Davidka se află un punct de observație panoramică a Tzfatului și a Galileei.Y.Elezri p/467 Muzeul Biblic (Fostul Muzeu Glicenstein), pe strada Hativat Iftah, în Parcul Cetății , în casa din scolul al XIX-lea a fostului guvernator otoman al orașului. Muzeul cuprinde 400 de creații ale artistului american Philip Ratner pe teme biblice.