Federația Revoluționară Armeană (FRA) (în limba armeană (vestică):Հայ Յեղափոխական Դաշնակցութիւն, Hai Heghapokhagan Tașnagțutiun, ՀՅԴ, HYD; (estică): Հայ Յեղափոխական Դաշնակցություն; Hai Heghapokhakan Dașnakțutiun HYD), cunoscută și ca Tașnagțoutioun (Դաշնակցութիւն) ori Dașnakțutiun (Դաշնակցություն), este un partid politic naționalist de stânga fondat în Tiflis, Imperiul Rus (acum Tbilisi, Georgia) în 1880 de către Christapor Mikaelian, Stepan Zorian și Simon Zavarian.. Partidul își desfășoară activitatea în Armenia, Nagorno-Karabah și în statele în care diaspora armenească este prezentă, de exemplu în Liban, unde este reprezentat în Parlamentul Libanului.
FRA este de orientare socialistă, fiind membru cu drepturi depline al Internaționala Socialistă din 2003, după ce a aderat la mișcare încă din 1907. FRA este partidul cu cei mai mulți membri din diaspora, având filiale în peste 20 de țări. Prin comparație cu alte partied armenești, care își concentrează activitatea în special în domeniile educației și proiectelor umanitare, FRA este puternic orientat politic și a fost în mod tradițional unul dintre cei mai importanți sprijinitori ai naționalismului armenesc. Partidul militează pentru recunoașterea genocidului armenilor și pentru dreptul la reparații. De asemenea, partidul militează pentru crearea Armeniei Mari, idee bazată pe prevederile tratatului de la Sèvres din 1920.
FRA a devenit activă din punct de vedere politic în Imperiul Otoman în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, având ca scop unificarea și efectuarea de reforme a diferitelor grupuri de armeni, precum și apărarea comunităților lor împotriva masacrelor. Membrii FRA au format grupuri de fedaini, care să apere cu arma comunitățile de civili. De asemenea, dașnakii au militat pentru scopul suprem al creării unei „Armenii libere, independente și unite”, având însă și o abordare pragmatică, care urmărea obținerea autonomiei.
În 1917, Federația Revoluționară Armeană a fost una dintre forțele politice care au proclamat Republica Democrată Armeană, un stat efemer, care a căzut sub dominația sovietică în 1920. După ce conducerea sa a fost exilată de comuniști, FRA s-a stabilit în rândul comunităților armene din diaspora, unde i-a ajutat pe armeni să își păstreze identitatea culturală. După prăbușirea Uniunii Sovietice, partidul și-a reluat activitatea legală în Armenia și a devenit un partid important de opoziție în parlament. Pentru o scurtă perioadă de timp, mai înainte de alegerea lui Serj Sargsyan în funcția de peședinte al Armeniei, FRA a participat la un guvern de coaliție.
Începuturile thumb|280px|Fondatorii FRA (de la stânga la dreapta): Stepan Zorian, Christapor Mikaelian și Simon Zavarian La sfârșitul secolului al XIX-lea, mici grupuri armenești au început să activeze în Europa Răsăriteană și Imperiul Rus în favoarea aplicării de reforme în regiunile populate de armeni din Imperiul Otoman. În 1890, Christapor Mikaelian, Simon Zavarian și Stepan Zorian au ajuns la concluzia că toate aceste grupuri trebuie unite și e nevoie de o un nou partid politic, pe care aveau să-l numească „Federația Revoluționarilor Armeni” (în armeană Հայ Յեղափոխականների Դաշնակցութիւն, Hay Heghapokhakanneri Dashnaktsutyun), care avea să se transforme în cele din urmă în „Federația Revoluționară Armeană” sau „Dashnaktsutiun”
Partidul Social Democrat Hunchakian a fost de acord la un moment dat să se alăture federației, a cărei orientare politică era socialistă. Până în acele din umră, PSDH a renunțat la aderare, motivând că linia politică a FRA nu este suficient de marxistă. Obiectivul inițial al FRA a fost obținerea autonomiei teritoriilor locuite de armeni în Imperiul Otoman. Partidul a început să-și organizeze filialele în Imperiul Otoman în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, iar prima întâlnire importantă a delegaților partidului a avut loc în Tiflis, Imperiul Rus, în 1892. În cadrul acestei întâlniri a fost adoptată o strategie a descentralizării acțiunii filialelor – acestea erau autorizate să își planifice și înfăptuiască propriile acțiuni politice, funcția de circumstanțele locale. Obiectivul declarat al partidului era formarea unei societăți bazate pe principiile democratice ale libertății de întrunire, a cuvântului, religioasă și pe înfăptuirea reformei agrare
Imperiul Rus FRA a câștigat treptat simpatia și sprijinul armenilor din Imperiul Rus. Datorită orientării antiotomane, FRA s-a bucurat și de sprijinul autorităților centrale ruse, dat fiind faptul că, cel puțin până în 1903, politica externă țaristă și cea a federației au fost foarte asemănătoare. Pe 12 iunie 1903, autoritățile de la Sankt Petersburg au emis un decret prin care toate proprietățile Bisericii Armenești erau trecute sub controlul imperial. FRA s-a opus cu hotărâre acestui decret, care amenința după părerea militanților partidului înșăși existența națională a armenilor. Ca urmare, FRA a reacționat prin plasarea membri ai milițiilor pentru paza bisericilor și organizarea unor demonstrații demasă.
În 1905-1906 au izbucnit confruntări violente armeano-azere, în timpul cărora FRA s-a implicat pentru prima oară în activități armate. Unele surse pretend că guvernul rus a incitat la violențe interetnice pentru a-și întări autoritatea în timpul crizei revoluționare din 1905. Pentru prima oară, violențele interetnice au izbucnit în Baku în februarie 1905. FRA au considerat că autoritățile ruse au fost responsabile prin lipsa de reacție, sau de-a dreptul au instigat la atacuri împotriva comunităților de armeni. Pe 11 mai 1905, dașnakul Drastamat Kanayan l-a asasinat pe guvernatorul general Mihail Nakașidze, care fusese considerat de către armeni principalul instigator la confruntarea armeano-azeră. Burghezia armeană, care se simțea neprotejată din punct de vedere politic și economic de forțele guvernamentale, s-a orientat spre FRA pentru protecție. Liderii dașnaki afirmau că, dată fiind discriminarea angajaților armeni în cadrul întreprinderilor nearmene, burghezia națională era esențială pentru asigurarea locurilor de muncă pentru lucrătorii de etnie armeană. Reprezentantul special al împăratului Rusiei în Caucaz, Illarion Voronțov-Dașkov, afirma în rapoartele sale că FRA este unul dintre responsabilii principali pentru pierderile de vieți omenenști în confruntările interetnice«Всеподданейшая записка по управлению кавказским краем генерала адьютанта графа Воронцова-Дашкова», СПб.: Государственная Тип., 1907, с.12. Pe de altă parte, liderii FRA declarau că ei sunt responsabili pentru organizarea autoapărării populației armene împotriva atacurilor musulmanilor. În același timp, loviturile primite din partea milițiilor dașnake a reperzentat un catalizatori al întăririi comunităților musulmane din Caucaz. În acea perioadă istorică, FRA a privit activitatea militară, inculusiv terorismul, ca fiind necesară pentru atingerea scopurilor ei politice..
159 de membri ai FRA – juriști, bancheri, negustori, intelectuali – au fost puși sub acuzare în fața Senatului Rusiei în ianurie 1912 pentru apartenența la Federație. Ei au fost apărați de avocatul Alexandr Kerenski, (viitorul premier al guvernului provizoriu din 1917). Acesta a pus la îndoială cele mai multe dintre dovezile aduse în process, afirmând că „investigatorii originali au fost încurajați de către administrația locală să folosească orice mijloace posibile” pentru condamnarea acuzaților. Kerenski a reușit să obțină reexaminarea dovezilor aduse împotriva unora dintre acuzați. Împreună cu alți câțiva colegi avocați, el a făcut o serie de declarații presei, care nu avusese acces în sălile de judecată, iar senatorii au fost puși într-o situație foarte neplăcută. În cele din urmă, Senatul a deschis o anchetă împotriva magistratului care i-a pus sub acuzație pe cei 159 și a ajuns la concluzia că el este lipsit de discernământ. 94 dintre acuzați au fost achitați, iar restul au fost închiși sau exilați pentru diferite perioade de timp, cea mai severă pedeapsă fiind de șase aniAbraham. Alexander Kerensky, p. 54.
Imperiul Persan
thumb|150px|Armeanul Yeprem Khan, lider revolutionar și erou national al Iranului Delegații FRA s-au întâlnit în ceea ce a fost considerat al Patrulea Congres Genral pe 26 aprilie 1907. Delagați precum Aram Manukian, Hamo Ohanjanyan și Stepan Stepanian au adus în discuție implicarea lor în Revoluția Constituțională Persană . Delegații au ajuns la concluzia că mișcarea este una care are componente politice, ideologice și economice, care urmărește întărirea legii și ordinei, apărarea drepturilor omului și este în interesul oamenilor muncitori. Revoluția apăra astfel și interesele armenilor din Iran.
Între 1907 și 1908, în perioada în care Junii Turci ajungeau la putere în Imperiul Otoman, armenii din Caucaz, Armenia Occidentală și Iran au început să coloaboreze cu revoluționarii și constituționaliștii iranieni. Partidele politice, printre acestea și Dashnaktsutiun, doreau să înfluențeze revoluția spre o democrație mai profundă și pentru apărarea drepturilor deja câștigate. Contribuția FRA a fost în primul rând militară. Federația a trimis o serie de fedaini renumiți în Iran, după ce campania de gherilă din Imperiul Otoman s-a închiat cu venirea la putere a Junilor Turci. Yeprem Khan, un armean originar din Iran, a fost unul dintre membrii de frunte ai FRA, el înființând o filială locală a Federației în Iran. Yeprem Khan a fost un actor principal în Revoluția Constituțională din Iran. După ce parlamentul iranian a fost bombardat de ruși, Yeprem Khan s-a aliat cu Sattar Khan și alți conducători revoluționari împotriva lui Mohammad Ali Shah Qajar.. Realțiile dintre Sattar Khan și FRA au variat foarte mult, de la colaborare la relații încordate. În ciuda acestor fapte, FRA a colaborat cu el și, împreună, au câștigat o serie de victorii importante, printre acestea aflânduse cucerirea orașului Rasht în februarie 1909. La sfârșitul lunii iunie 1909, revoluționarii au ajuns la Teheran și, după mai multe lupte, au preluat controlul asupra Parlamentului și a moscheii Sepahsalar. Yeprem Khan a fost numit mai apoi comandantul poliției capitalei. Numirea a provocat apariția unor tensiuni între Khan și FRA. `
Imperiul Otoman Perioada Abdul Hamid (1894-1908)
FRA a devenit una dintre cele mai importante forte politice din cadrul comunității armenești. Federația a fost activă în mod special în Imperiul Otoman, unde a avut filiale bine organizate, care s-au implicat în numeroase activități revoluționare. În 1894, FRA a luat parte la mișcarea de rezistență din regiunea Sasun, oferind arme populației locale pentru a se autoapăra împotriva epurărilor din timpul domniei lui Abdul-Hamid al II-lea . În iunie 1896, Partidul Liberal Democrat Armean (Armenakan) a organizat apărarea orașului Van, pe care soldații trupelor neregulate „hamidiye” (cavaleriști kurzi, turci, turkmeni și iuruci) se pregăteau să îl atace. Armenakan și aliații lor Hunchakian, (care erau cu toții membri ai FRA), au trimis în zonă toți luptătorii înarmați pe care i-au putut mobiliza, pentru a-i apăra pe civili de posibilile masacreMinistère des affaires étrangères, op. cit., no. 212. M. P. Cambon, Ambassadeur de la Republique française à Constantinople, ŕ M. Hanotaux, Ministre des affaires étrangères, p. 239; et no. 215 p. 240..
thumb|300px|right|Grup de fedaini luptând sub drapelul FRA. Textul în limba armeană este „Libertate sau moarte”
Pentru a face cunoscute masacrele armenilor din 1895–1896, membrii Dashnaktsutiun conduși de Papken Siuni, au ocupat clădirea Băncii Otomane pe 26 august 1896. Scopul acestui raid a fost să facă publice cererile FRA pentru întreprinderea de reforme în regiunile locuite de armeni în Imperiul Otoman și să atragă atenția opiniei publice Europene asupra cauzei lor, dat fiind faptul că europenii erau în relații de afaceri foarte strânse cu această instituție financiară. Operațiunea a captat atenția europenilor, dar a provocat noi masacre comandate sau aprobate tacit de sulganul Abdul Hamid al II-lea.