Parcul Național Pirin (în ), numit inițial Parcul Național Vihren, cuprinde cea mai mare parte a Munților Pirin din sud-vestul Bulgariei, și acoperă o suprafață de . Este unul dintre cele trei parcuri naționale din țară, celelalte fiind Parcul National Rila și Parcul Național Balcanii Centrali. Parcul a fost înființat în 1962 și teritoriul său a fost extins de mai multe ori de atunci. Parcul Național Pirin a fost declarat loc al Patrimoniului Mondial UNESCO în 1983. Altitudinea variază de la până la în vârful Vihren, al doilea ca altitudine maximă din Bulgaria și al treilea din Balcani.

Parcul este situat în regiunea Blagoevgrad, regiunea din colțul sud-estic al țării, pe teritoriul a șapte comune: Bansko, Goțe Delcev, Kresna, Razlog, Sandanski, Simitli și Strumeani. Nu sunt locuri populate pe teritoriul parcului. Două rezervații naturale sunt situate în limitele de Parcul Național Pirin: și . Bayubi Dupki–Djindjirița este printre cele mai vechi din Bulgaria, înființată în anul 1934 și inclusă în sub egida Programului Omul și Biosfera derulat de UNESCO. Întregul teritoriu face parte din rețeaua Natura 2000, a Uniunii Europene, de zone naturale protejate.

Pirin este renumit pentru cele 118 lacuri glaciare ale sale, dintre care cel mai mare și mai adânc este . Multe dintre ele sunt situate în . Există și câțiva mici ghețari, cum ar , situat în circul adânc pe piciorul nordic abrupt al Vihrenului, și . Ei sunt cei mai sudici ghețari din Europa.

Parcul Național Pirin se încadrează în ecoregiunea terestră a din cadrul palearctice. Pădurile acoperă 57,3% din suprafața parcului și aproape 95% dintre ele sunt păduri de conifere. Vârsta medie a pădurilor este de 85 de ani. Cel mai bătrân copac din Bulgaria, , se află în parc. Cu o vârstă aproximativă de circa 1.300 de ani, el este contemporan cu fondarea Primului Țarat Bulgar în 681 e.n. Fauna Parcului Național Pirin este diversă și cuprinde 45 de specii de mamifere, 159 de specii de păsări, 11 specii de reptile, 8 specii de amfibieni și 6 specii de pești.

Istoria și administrația parcului Parcul Național Pirin a fost înființat la pentru a conserva ecosistemele și peisajele naturale împreună cu comunitățile și habitatele lor de plante și animale. Denumită inițial Parcul Național Vihren, aria protejată avea la început . Teritoriul său a fost extins de mai multe ori până a ajuns la suprafața actuală, de în 1999. În 1983, Parcul Național Pirin a fost adăugat la lista UNESCO de locuri ale patrimoniului mondial ca zonă de importanță naturală deosebită. Conform , parcul este în proprietatea exclusivă a statului.

În conformitate cu clasificarea Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii, parcul se încadrează în de management (parc național), cu obiectiv principal protejarea ecosistemelor funcționale, permițându-se vizitarea de către oameni și infrastructura de sprijin. Întregul teritoriu al parcului este inclus rețeaua de zone naturale protejate Natura 2000 a Uniunii Europene. Parcul Național Pirin este listat ca arie importantă pentru biodiversitate și pentru păsări de către BirdLife International.

Parcul Național Pirin este administrat de o direcție din subordinea al Bulgariei, având sediul în orașul Bansko de la poalele nordice ale muntelui. În 2004, administrația parcului avea 92 de angajați. Există două centre de informare și de vizitare aflate în Bansko și Sandanski. Parcul este împărțit în șase sectoare: Baiuvi Dupki cu sediul în Razlog, Vihren cu sediul în Bansko, Bezbog cu sediul în Dobriniște, Trite Reki și Kamenița, ambele cu sediul în Sandanski, și Sinanița cu sediul în Kresna.

Geografie alt=Munte acoperit de păduri de conifere, cu vârf rotunjit și stâncos, cu puțină zăpadă|thumb|right|Dautov Vrăh, vara Parcul Național Pirin cuprinde mare parte din masivul muntos omonim din sud-vestul Bulgariei, care face parte din Munții Rila–Rodopi. La nord este separat de lanțul muntos Rila prin și trecătoarea aflată la 1140 m altitudine, la est se întinde până în valea râului Mesta, cuprinzând și , iar la sud (1170 m) formează limita cu lanțul , la vest ajungând până în valea râului Struma. Parcul este situat în întregime în provincia Blagoevgrad, în comunele Bansko (36,6% din teritoriul parcului), Goțe Delcev (4,9%), Kresna (14,9%), Razlog (10,2%), Sandanski (30,7%), Simitli (2,3%) și Strumeani (0,4%).

Relief și geologie Tectonica Pirinului este în primul rând rezultatul evenimentelor și mișcărilor tectonice alpine precambriene și hercinice. Relieful actual al Pirinului a fost modelat în Pleistocen (de acum de ani până acum de ani), când muntele a fost supus glaciațiunii alpine legate de răcirea globală. Această glaciațiune s-a desfășurat în paralel cu cea din Alpi. Limitele ghețarilor au ajuns la . Toate formele glaciare din lanțul muntos se află în limitele Parcului Național Pirin.

Munții Pirin sunt împărțiți în trei secțiuni: nordică, centrală și sudică, cea nordică fiind cea mai înaltă și conținând toate formațiunile și lacurile glaciare. Parcul acoperă secțiunea de nord, ea însăși împărțită în două zone. Zona de nord este formată din creasta Vihren, abruptă, din marmură, cu cele mai înalte trei vârfuri montane: Vihren (), () și (), precum și creasta (). Zona de sud constă din creste de granit creste și cuprinde al patrulea vârf montan ca altitudine al Pirinului, , la . Mai sunt alte 60 de vârfuri cu o altitudine de peste .

alt=Lanț de culmi muntoase, cu vârfurile acoperite de zăpadă și păduri de conifere la poale|thumb|right|Peisaj de iarnă cu cel mai înalt vârf, Vihren Relieful Parcului Național Pirin este alpin și extrem de fragmentat și se caracterizează prin pante abrupte, creste înalte și văi adânci. Punctul cel mai inalt este Vihren, la o altitudine de , al doilea cel mai mare vârf din Bulgaria și al treilea din Peninsula Balcanică, în timp ce cea mai mică altitudine din parc este de , în apropiere de Bansko. Aproape 60% din suprafața parcului este situată peste . Distribuția pe altitudine a teritoriului parcului este după cum urmează: până la — (0,4%), — (12,7%); — (30%); — (49,1%); peste – (7.8%). Înclinația teritoriului parcului este abruptă — peste 90% din suprafața totală este clasificată ca abruptă (21–30°) sau foarte abruptă (peste 31°).

Din punct de vedere geologic, Pirinul este un masiv anticlinal format din roci metamorfice — gnais, biotit și șisturi cristaline, , cuarțit și marmură. Roci paleozoice se găsesc în zonele restricționate de la marginea Parcului Național Pirin. Rocile granitoide din cretacicul superior formează doi plutoni: Pirinul de Nord și Bezbog. Plutonul Prinul Central ajunge și el la marginile sudice ale parcului și datează din . Rocile granitoide acoperă 55% din teritoriul parcului.

Clima alt=Lac glaciar înconjurat de munți într-o lumină crepusculară de un roșu intens|thumb|left|Apus de soare peste Lacul Tevno Vasilașko, cel mai mare și mai adânc din Pirin se încadrează în zona de climă temperat-continentală și, datorită altitudinii mari, cele mai înalte sectoare au un climat alpin. Clima este influențată de cicloanele mediteraneene în principal toamna târziu și iarna, aducând precipitații frecvente și abundente, și de către pe timp de vară, ceea ce face ca lunile de vară să fie calde și uscate. Relieful are o influență crucială asupra climei. Pirinul are trei zone climatice pe altitudine — cea joasă între 600 și (16% din suprafața totală), cea mijlocie între 1000 și (40%) și înaltă, la peste (44%). Temperatura scade cu altitudinea, fapt care este cel mai vizibil în timpul verii. Temperatura medie anuală este în jurul valorii de 9–10 °C în partea inferioară, 5–7 °C în cea mijlocie și 2–3 °C în cea mai înaltă. Luna cea mai rece este ianuarie, cu p temperatură medie între -5 și -2 °C. Luna cea mai caldă este iulie, cu temperatura medie de 20 °C la și 15 °C la . Inversiunile de temperatură, adică creșterea temperaturii cu altitudinea în locul scăderii, sunt observate în 75% din zilele de iarnă.

Rata anuală a precipitațiilor este de în zonele de altitudine mai mică și de în cele superioare. Precipitațiile apar mai ales în timpul iernii și primăvara, în timp ce vara este cel mai secetos anotimp. Umiditatea aerului este de 60–75% în luna august și 80–85 % în decembrie. În timpul iernii, precipitațiile sunt mai ales sub formă de zăpadă, variind de la 70–90% la altitudini mai mici până la 100% la cele mai mari. Numărul mediu anual de zile cu strat de zăpadă variază de la 20–30 până la 120–160. Cea mai mare grosime a stratului de zăpadă ajunge la 40–60 cm la în februarie și mai sus de în martie (cu pe Vihren). În unele ierni, grosimea stratului de zăpadă poate ajunge la . Avalanșe se produc frecvent în timpul iernii.

Hidrologia alt=Lac glaciar și un vârf de munte|thumb|right|Lacul Muratovo și vârful alt=Lac glaciar și vârf de munte|thumb|right|Vârful Kamenița de pe malul lacului Tevnoto Teritoriul Parcului Național Pirin este aproape egal împărțit între bazinele râurilor Struma ( sau 51,1%) și Mesta ( sau 48,9%). Cumpăna apelor urmează creasta principală a muntelui, pe direcția nord-vest–sud-est. Din Pirin izvorăsc 10 afluenți ai Strumei, cel mai mare fiind Sandanska Bistrița, și alți 10 ai Mestei. Râurile sunt scurte, abrupte și cu debit mare. Ele formează numeroase cascade care, în general, nu sunt atât de mari ca cele din Rila sau din Munții Balcani. Cea mai mare este , de aproximativ . Debitul volumic de curgere mediu anual al râurilor parcului este , dintre care sunt drenați de Struma și de Mesta. În raport cu suprafața parcului, acest debit este de 2,3 ori mai mare decât media Munților Pirin și de 5,6 ori mai mare decât cea națională din Bulgaria.

Peisajul este presărat cu 118 lacuri glaciare permanente, convențional împărțite în 17 grupuri, între care se numără , , , , , , și . Cel mai mare dintre ele este lacul Popovo cu , al patrulea lac glaciar ca suprafață din Bulgaria. Cu o adâncime de , el este și cel mai adânc lac din Pirin și al doilea din Bulgaria. Situat la peste nivelul mării, lacul Polejan de Sus este lacul aflat la cea mai mare altitudine atât din Pirin, cât și din țară.

O altă rămășiță a ultimei Ere Glaciare sunt doi mici ghețari. este situat în circul adânc pe piciorul nordic, abrupt, al Vihrenului și este cel mai sudic ghețar din Europa. este mai mare și situat mai la nord, sub creasta Konceto.

Biologia

Ecosistemele și pădurile alt=segmentul median al unui brad înalt pe fundalul unei văi văzute de pe un munte|miniatura| în Pirin Parcul Național Pirin se încadrează în ecoregiunea terestră a din cadrul palearctice. Comunitățile de plante din parc pot fi clasificate în mai multe grupe principale: comunitățile găsite în jurul întinderilor de apă; comunitățile de arbuști din zona subalpină; pajiștile, inclusiv pajiștile subalpine și pășunile alpine; comunitățile forestiere; comunitățile de stâncă; și comunitățile cu caracter secundar, care sunt un rezultat al activității umane.

Pădurile acoperă , sau 57,3% din suprafața totală a parcului. Dintre acestea, 95% sunt păduri de conifere și 5% sunt păduri de foioase. Vârsta medie a pădurilor este de 85 de ani. În jur de 34,3% din teritoriul împădurit este acoperit cu copaci de peste 140 de ani. Cel mai bătrân copac din Bulgaria, , de 1300 de ani din specia pin bosniac (Pin bosniac), se găsește în parc și a fost contemporan cu fondarea Primului Țarat Bulgar în 681 e.n.

Există 16 de specii de arbori; dintre ele, trei sunt taxoni endemici ai Balcanilor, cu areal limitat — bradul bulgăresc (), pinul macedonean () și pinul bosniac (Pinus heldreichii). Cea mai mare suprafață este ocupată de jneapăn (Pinus mugo) – , pin macedonean (Pinus peuce) – , molid (Picea abies) – , fag european (Fagus sylvatica) – și pin bosniac – . Speciile de pin macedonean și bosniac din Parcul Național Pirin constituie 42% și, respectiv, 52% din suprafața totală ocupată de ele în Bulgaria.

Flora