Olivet este o comună franceză, situată în suburbia de sud a orașului Orléans, în departamentul Loiret, în regiunea Centre-Val de Loire. Comuna Olivet este al doilea oraș ca importanță din cadrul metropolei Orléans .
Comuna este situată în perimetrul regiunii naturale Val de Loire, inclusă în patrimoniul mondial UNESCO.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Localizare Comuna Olivet se află în cadranul sud-vestic al departamentului Loiret, în regiunea agricolă Val de Loire și în zona urbană a orașului Orléans. În linie dreaptă, este situată la 4,5 km de Orléans, reședința departamentului.
Cele mai apropiate comune sunt: Saint-Pryvé-Saint-Mesmin (3,1 km), Saint-Jean-le-Blanc (3,4 km), Saint-Denis-en-Val (4,5 km), Orléans (4,5 km), Saint-Hilaire-Saint-Mesmin (5,2 km), La Chapelle-Saint-Mesmin (5,3 km), Saint-Jean-de-la-Ruelle (5,4 km), Saint-Cyr-en-Val (6,2 km), Saint-Jean-de-Braye (6,7 km) și Fleury-les-Aubrais (7,4 km).
Comune limitrofe
Geologie Regiunea Orléans se află în partea de sud a Bazinului parizian, o depresiune vastă formată dintr-o succesiune de straturi sedimentare de origine predominant detritică (provenite din eroziunea vechilor lanțuri muntoase) și carbonatică (precipitații de carbonat de calciu). Aceste depozite se întind din Triasic (- 250 milioane de ani) până în Pliocen (- 23 milioane de ani) și s-au format mai ales în contexte marine, dar și în medii lacustre.
Succesiunea perioadelor glaciare și interglaciare din Cuaternar a dus la configurarea geomorfologică actuală: alterarea mai mult sau mai puțin profundă a rocilor in situ, formarea teraselor aluviale vechi ridicate pe platouri și adâncirea văii actuale a Loarei .
Teritoriul comunei poate fi împărțit în două părți: platoul Solognot, situat la sud de Loiret, și câmpia aluvială a Loarei, la nord. Calcarele din Beauce, care formează baza teritoriului comunei, s-au format în perioada Aquitaniană (de acum 23 până la 20,5 milioane de ani). Partea lor superioară, calcarele din Pithiviers (m1CPi) și marnele și calcarele din Orléanais (m2MCO), ies la suprafață pe versanții platoului Solognot, pe malul stâng al râului Loiret. Această formațiune este alcătuită dintr-un calcar bej, crem, afectat de cariere, vacuolar, dur sau marnos.
Restul platoului este alcătuit din aluviuni a Loarei (Fw), datând din Pleistocen (Riss). Nordul teritoriului comunei, situat pe malul drept al râului Loiret, aparține câmpiei aluviale a Loiretului și este format din aluviuni recente (Fy și Fz), datând din Holocen.
Fragmentate și fisurate, calcarele pot fi afectate de fenomene carstice. Circulațiile preferențiale ale apelor subterane erodează aceste calcare în profunzime, ducând la formarea unor depresiuni, avene sau doline. Manifestările de la suprafață ale acestor fragilități nu sunt rare în regiunea Orléans. Pe teritoriul comunei au fost inventariate 14 cavități de către Serviciul Regional Centru al BRGM (Biroul de Cercetări Geologice și Miniere) în octombrie 2003.
Teritoriul comunei este relativ plat, având o diferență maximă de nivel de 20 de metri. Altitudinea teritoriului variază între 89 de metri și 109 metri.
Climă În 2010, clima comunei este de tip oceanic degradat specific câmpiilor din Centru și Nord, conform unui studiu realizat de Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS) bazat pe o serie de date din perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France publică o tipologie a climei din Franța metropolitană, în care comuna este expusă unui climat oceanic alterat și se află în regiunea climatică Valea medie a Loarei, caracterizată printr-o bună insolație (1.850 ore/an) și veri puțin ploioase .
Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 11,1 °C, cu o amplitudine termică anuală de 15,5 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 690 mm, cu 10,7 zile de precipitații în ianuarie și 7,1 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France cea mai apropiată, situată în comuna Fleury-les-Aubrais la 8 km distanță , este de 11,7 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 728,8 mm .
Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022 .
Peisaje Comuna se întinde pe o suprafață de 2.339 hectare în zona urbană a orașului Orléans. Are o lungime de 6,5 kilometri de la est la vest și 5,5 kilometri de la nord la sud. Specificitatea localității Olivet se datorează râului Loiret, care are o lungime de 13 kilometri și reprezintă, de fapt, o resurgenta a râului Loara. Râul capătă pe rând aspect de pădure-galerie, lac și curs sălbatic, înainte de a se vărsa în Loara la Pointe de Courpin, pe teritoriul comunei Saint-Pryvé-Saint-Mesmin.
Anumite poteci de promenadă de-a lungul râului Loiret permit descoperirea unei specii rare de arbori, Taxodium sau chiparoși de Louisiana. O mare parte a teritoriului comunei Olivet este clasificată ca zonă inundabilă, chiar dacă ultima inundație care a afectat orașul datează din secolul al XIX-lea.
Mediu natural și biodiversitate Inventarul zonelor naturale de interes ecologic, faunistic și floristic (ZNIEFF) are ca scop identificarea celor mai valoroase zone din punct de vedere ecologic, în principal pentru a îmbunătăți cunoașterea patrimoniului natural național și pentru a oferi factorilor de decizie un instrument util în integrarea considerentelor de mediu în amenajarea teritoriului. Teritoriul comunei Olivet include o zonă ZNIEFF .
„Landes du bas des vallées” constituie o zonă ZNIEFF de tip 1 cu o suprafață de 54,45 hectare. Zona se întinde pe teritoriul a trei comune: Mézières-lez-Cléry, Olivet și Saint-Hilaire-Saint-Mesmin. Este situată la sud de comuna Saint-Hilaire-Saint-Mesmin și se află în apropierea drumului cunoscut sub numele de „chemin des Marnières”, care leagă Mézières-lez-Cléry de Pădurea Noras. Altitudinea zonei este de 100 m.
Această zonă se află la baza unei văi seci, unde calcarele marnoase (partea superioară a calcarelor din Beauce) sunt expuse, iar versanții sunt acoperiți de coluvii argilo-silicioase. Această configurație este unică în Sologne și a fost semnalată încă din secolul al XVIII-lea sub denumirea de „Vallée aux Moines”. Versantul nordic al văii era parțial plantat cu vii. Fundul văii a fost exploatat pentru marne până în anii 1930.
Zona de landă adăpostește o stație extinsă de Halimium umbellatum, o specie protejată în regiunea Centre.
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Olivet este clasificată drept un mare centru urban, conform noii grile comunale de densitate în șapte niveluri definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Comuna face parte din unitatea urbană Orléans, o aglomerație intra-departamentală care cuprinde 19 comune, dintre care Olivet este o comună de suburbie .
De asemenea, comuna aparține zonei metropolitane a orașului Orléans, unde este una dintre comunele din polul principal. Această zonă, care cuprinde 136 de comune, este clasificată în categoriile de zone cu 200.000 până la mai puțin de 700.000 de locuitori .
Utilizarea terenurilor Utilizarea terenurilor în comună, conform bazei de date europene privind utilizarea biogeofizică a terenurilor Corine Land Cover (CLC), este caracterizată de o pondere semnificativă a teritoriilor artificializate (50 % în 2018), în creștere față de 1990 (41,6 %). Distribuția detaliată în 2018 este următoarea: zone urbanizate (34,2 %), zone agricole eterogene (26,2 %), păduri (19,6 %), zone industriale sau comerciale și rețele de comunicație (11,7 %), spații verzi artificializate, neagricole (4,1 %), culturi permanente (2,4 %), terenuri arabile (1,8 %) .
Căi de comunicație Olivet este traversată de axe majore, atât la nivel departamental, cât și la nivelul aglomerației: autostrada A71 (ieșirea 2) și drumurile departamentale RD 2020 (20.092 vehicule/zi în 2014) și RD 2271 (16.543 vehicule/zi în 2014). Axele secundare includ RD 14, 15, 168 și 920. Bulevardul Victor Hugo a fost creat pentru a descongestiona traficul de pe RD 14.
Riscuri naturale și tehnologice majore Comuna Olivet este vulnerabilă la diferite riscuri naturale: inundații (cauzate de revărsarea Loarei sau a pâraielor), fenomene climatice extreme (ierni excepționale sau valuri de căldură), alunecări de teren sau seisme. De asemenea, este expusă unui risc tehnologic: transportul de materiale periculoase.
Între 1985 și 2021, au fost emise 18 ordine ministeriale pentru recunoașterea stării de dezastru natural pe teritoriul comunei Olivet, dintre care cinci pentru inundații și torente de noroi, iar treisprezece pentru alunecări de teren .
Risc de inundație
Râul Loara este sursa principală a celor mai grave daune în comună în cazul unei viituri majore. Viiturile istorice semnificative au avut loc în anii 1846, 1856, 1866 și 1907. De la 1907, nicio viitură nu a atins nivelurile înregistrate în timpul acestor evenimente catastrofale.
Zona inundabilă din comuna Olivet acoperă o suprafață de 424 de hectare, reprezentând 18 % din teritoriul comunei. Aceasta este distribuită astfel: 81 ha de spații agricole, 57 ha de ape, 92 ha de spații naturale, 5 ha de sere și 189 ha de suprafețe urbanizate. În această zonă locuiesc 5.829 de persoane.
Zona face parte din val d’Orléans, care se întinde pe 33 km lungime, de la cătunul Bouteille, în amonte, până la confluența Loiretului, în aval, acoperind o parte din teritoriul comunei. Această vale este protejată de un dig de pământ, levée d’Orléans, cu o lungime de 45 km, întrerupt pe o porțiune de aproximativ 3,5 km în amonte de confluența Loiretului. Valea este inundată de refulările Loarei la confluența cu râul Loiret încă de la primele viituri simulate.
Acest dig a fost întărit pe toată lungimea sa. Nivelul istoric de protecție corespunde construcției deversorului din Jargeau, realizat la sfârșitul secolului al XIX-lea, în locurile în care au apărut breșe în 1846, 1856 și 1866. Inițial, acesta a fost proiectat să funcționeze la cote ale Loarei apropiate de 6 m, conform scării de măsurare de la Orléans (nivel atins în viitura din 1825, care nu a provocat breșe).
Totuși, liniile de apă în caz de viitură s-au modificat semnificativ de-a lungul timpului din cauza evoluției morfologice a albiei Loarei, rezultat al lucrărilor de navigație realizate în secolul al XIX-lea și al extracțiilor masive de materiale din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Din acest motiv, deversorul nu mai îndeplinește funcția de protecție a digului Orléans împotriva revărsărilor și nu mai poate defini obiectivul de protecție al sistemului de îndiguire.
Analiza realizată în cadrul studiului de risc al digurilor arată că, în prezent, nivelul aparent de protecție al digului este asociat cu o viitură cu o perioadă de revenire de aproximativ 200 de ani, corespunzând unei înălțimi a apei de 5,75 m pe scara de măsurare de la Orléans. Zonele probabile de revărsare identificate sunt situate, de la amonte spre aval, la Guilly, Tigy și Saint-Denis-en-Val (în locul numit Château Lumina).
De asemenea, studiile indică faptul că există o probabilitate semnificativă de defectare a digurilor înainte de depășirea acestora, în special în zonele Guilly, Tigy și Saint-Pryvé-Saint-Mesmin. Pentru sectorul Guilly, probabilitatea de rupere devine semnificativă chiar și la o viitură cu o perioadă de revenire de 70 de ani, adică la un nivel de aproximativ 4,60 m pe scara de la Orléans.
Acest nivel definește gradul actual de siguranță al digului Orléans și corespunde pragului de declanșare a planului de evacuare în masă a aglomerației Orléans în caz de viitură.