Pléneuf-Val-André este o comună franceză situată în departamentul Côtes-d'Armor, în regiunea Bretania.
Este cunoscută ca stațiune balneară de familie, situată pe coasta de est a golfului Saint-Brieuc, numită „côte de Penthièvre”.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Localizare Pléneuf-Val-André se află la 25 km est de Saint-Brieuc și la 15 km nord de Lamballe.
Comune limitrofe
Geologie și relief Teritoriul Pléneuf-Val-André este foarte diversificat: fațada sa maritimă include două porturi de agrement (Dahouët și portul Piégu), mai multe plaje (plaja mare Val-André sau Grève de Saint-Symphorien) și coasta stâncoasă, care cuprinde: la vest, vârful La Guette, o coastă stâncoasă care adăpostește portul Dahouët și două plaje mici, la nord, Verdelet, o insulă de un hectar și 80 de ari, „piatra căzută din pantoful lui Gargantua” spune legenda, o insulă accesibilă la mareea joasă în timpul mareelor mari prin tombolo-ul său; pescuitul pe jos este posibil în stâncile de la baza stâncii principale, care formează rezervația ornitologică Edmond Tranin, interzisă accesului din septembrie până în martie, nu departe de acolo, spre nord-vest, micul arhipelag al platoului Jaunes (numit și Platières), care include două insule principale pe niște bancuri de nisip semnalizate de o baliză pe un recif din apropiere, mai la nord, cele două insule Comtesses, iar la nord-vest insula Rohein, unde se află un far, deoarece este înconjurată de recife semnalizate de turnuri-lanternă, vârful Pléneuf, cu faleza Château-Tanguy, care atinge 72 m în înălțime și se prelungește cu Verdelet; aceasta duce la un mic belvedere, cu vedere spre insula Verdelet, falezele de la Ville Pichard, traseul vameșilor care formează Promenade du Levant și leagă vârful Pléneuf de plaja Vallées, o plajă vastă se întinde până la Erquy și se descompune în mai multe golfuri: golful Nantois, numit plaja Vallées în partea sa estică, cea mai frecventată (cu post de salvare), golful Nantois în sens restrâns, unde uneori pot fi văzuți caii clubului hipic din apropiere, și golful Ville Berneuf; pe înălțimi, un teren de golf cu 18 găuri oferă un frumos punct de vedere. zona rurală din interior, compusă din terenuri agricole, în mijlocul cărora se află satul Pléneuf; drumul Vauclair leagă centrul satului de golful Nantois sau plaja Vallées, la vest, valea pârâului Flora, care se varsă în mare după ce iese din moara de maree a portului Dahouët.
Clima În 2010, clima comunei era de tip oceanic pur, conform unui studiu realizat de CNRS, bazat pe o serie de date care acopereau perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climei din Franța metropolitană, în care comuna este expusă unui climat oceanic și se află în regiunea climatică Finistère nord, caracterizată de precipitații ridicate, temperaturi blânde iarna (6 °C), răcoroase vara și vânturi puternice . În paralel, observatorul mediului din Bretania a publicat în 2020 un zonaj climatic al regiunii Bretania, bazat pe datele din 2009 de la Météo-France. Conform acestui zonaj, comuna se află în zona „Litoral blând”, expusă unui climat vântos, cu veri temperate .
Pentru perioada 1971-2000, temperatura medie anuală este de 11,4 °C, cu o amplitudine termică anuală de 12,8 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 710 mm, cu 12,5 zile de precipitații în ianuarie și 6,4 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică situată în comuna Quintenic la 12 km distanță în linie dreaptă , este de 11,6 °C, iar cantitatea medie anuală de precipitații este de 769,8 mm . Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022 .
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Pléneuf-Val-André este clasificată drept târg rural, conform noii grile comunale de densitate cu 7 niveluri definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Ea aparține unității urbane Pléneuf-Val-André, o unitate urbană monocomenală care constituie un oraș izolat . În plus, comuna face parte din zona metropolitană a orașului Saint-Brieuc, din care este o comună de coroană. Această zonă, care cuprinde 51 de comune, este clasificată în zonele cu 200.000 până la mai puțin de 700.000 de locuitori .
Comuna, mărginită de Canalul Mânecii, este, de asemenea, o comună litorală în sensul legii din 3 ianuarie 1986, cunoscută sub numele de legea litoralului . Dispoziții urbanistice specifice se aplică aici pentru a proteja spațiile naturale, siturile, peisajele și echilibrul ecologic al litoralului, cum ar fi, de exemplu, principiul interdicției de construire în afara zonelor urbanizate pe fâșia litorală de 100 de metri sau mai mult, dacă planul local de urbanism prevede acest lucru .
Utilizarea terenului Utilizarea terenurilor din comună, așa cum reiese din baza de date europeană Corine Land Cover (CLC) privind ocuparea biogeofizică a solurilor, este marcată de importanța terenurilor agricole (56,8 % în 2018), în scădere față de 1990 (66,3 %). Distribuția detaliată în 2018 este următoarea: zone agricole heterogene (30,1 %), terenuri arabile (24,7 %), zone urbanizate (23,2 %), spații verzi artificializate, neagricole (8,2 %), păduri (7,2 %), medii cu vegetație arbustivă și/sau ierboasă (3,5 %), pajiști (2 %), spații deschise, fără sau cu puțină vegetație (0,9 %), zone umede de coastă (0,2 %) . Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent) .
thumb|500px|centre|Harta infrastructurii și utilizării terenului a comunei în 2018 (CLC).
Val-André thumb|Capela Notre-Dame (care încă există) și clădirea Comunității (aflată în stânga capelei, a fost demolată în 2008). Val-André este stațiunea balneară propriu-zisă, creată la sfârșitul secolului al XIX-lea prin construcția treptată de vile de-a lungul unei plaje de 2,5 km. Strada principală, de aceeași lungime, se întinde la aproximativ cincizeci de metri în spatele digului-promenadă și găzduiește în partea sa centrală numeroase magazine, un cazinou care oferă jocuri, baruri și restaurant, un teatru și un cinematograf, o mare capelă (capela Notre-Dame creată de călugărițele din Saint-Quay în 1890), precum și numeroase terenuri de tenis în parcul Amirauté (2 hectare).
Conform lui Jules Herbert (op. cit.), zona de coastă era în 1860 complet lipsită de locuințe. Amiralul Charner tocmai cumpărase un prim teren în 1853, dar crearea stațiunii Val-André este atribuită lui Charles Cotard, care, pe 16 mai 1880, a achiziționat o mare parte din dune și terenuri umede de pe malul mării cu acest scop. O primă stradă paralelă a fost deschisă în dune. Construcția vilelor a fost încurajată mult timp prin prețuri foarte accesibile; în 1896, prețul era de trei franci pe metru pătrat.
Această primă operațiune a fost limitată spre sud, terenurile achiziționate oprindu-se la nivelul actualei străzi des Mouettes. Dezvoltarea unei a doua faze a continuat inițiativa lui Charles Cotard, extinzând-o armonios până la terenurile mai accidentate de la nivelul zonei Murs Blancs. Construcția Grand Hôtel în 1894-1895 a fost elementul notabil al acestei a doua etape.
Domnul de Nantois, primarul din Pléneuf, a aprobat dezvoltarea stațiunii balneare și a contribuit activ la acest proces .
Toponimie Numele localității este atestat sub diverse forme de-a lungul timpului: Pluenot în 1167, Pluenneut în jurul anului 1330, Pleneuc în 1356, Ploeneuc în 1428, Plenent în 1444, Plenneuc în 1477, Pleunent în 1480, Pleneuc în 1510, Pleneuet în 1536, Pleneuc în 1569, Pleneult în secolul al XVI-lea și Pleneuf în 1679 și 1793 .
Numele localității provine din bretona veche „ploe”, care înseamnă parohie, și de la sfântul Enoc, menționat într-un document al abației Redon în 1181-1182. Este probabil vorba despre sfântul Henwg (Henog) din Caerleon-sur-Usk, născut în secolul al V-lea, fiul lui Umbrafel și Afrelia, nepotul sfântului Budoc de Dol și fratele sfântului Magloire. De asemenea, este văr și însoțitor al sfântului Samson . Mabinogion spune despre el că este tatăl bardului Taliesin, care a construit o biserică în memoria sa la Llanhenwg. Totodată, se spune că Henwg a mers la Roma pentru a cere ajutor împotriva ereziei pelagiene, care se răspândea pe insula Bretania. Cei care vor deveni sfinții Germain din Auxerre și Loup din Troyes au fost desemnați la un conciliu să se ocupe de această problemă.
Comuna poartă numele Pléneuf-Val-André în urma decretului din 5 ianuarie 1965.
Istorie Preistorie Pe plaja Vallées, în jurul anului 1925, au fost descoperite în rămășițe ale faunei din perioada cuaternară, inclusiv mamut, precum și așchii de silex.
Săpături preventive au fost efectuate în 1987 pe un sit locuit în perioada paleolitică, în apropierea portului Piégu, în urma monitorizării arheologice și geologice realizate în cadrul unor lucrări mari de apărare împotriva mării și înainte ca faleza să fie consolidată în jurul anului 2005. Acest sit, situat la baza falezei, pe marginea drumului (cheiul Célestin Bouglé) și între două locuințe, reprezintă doar o mică parte a unui vast depozit, ale cărui urme au fost găsite și pe țărm. Terenul prezenta un complex de strate, cu o înclinare accentuată; solul ocupat de om a fost descoperit la doi metri sub nivelul cheiului. Depozitul constă într-o serie de formațiuni de origine periglaciară (trei sau patru cicluri), amestecate cu depuneri litorale și de dune (nisip calcaros).
Cel mai vechi instrument, atestă că prezența umană datează de peste 200.000 de ani. Această prezență a fost identificată în două locuri: unul la baza falezei, unde a fost găsit unelte abundente din silex cioplit; al doilea aproape de vârf, unde au fost descoperite doar câteva silexuri de calitate slabă printre un număr mare de oase de animale. Spre deosebire de ceea ce a fost anunțat în presă, nu a fost găsit niciun element uman.
Cairn-ul de la Ville-Pichard este o mărturie a prezenței umane pe teritoriul comunei în perioada Neoliticului mijlociu armorican. Acest monument funerar de tip tumul reflectă activitățile și ritualurile oamenilor din acea perioadă, confirmând o ocupație umană străveche în această regiune.
Antichitatea galo-romană În apropierea zonei Galimennes, un sit galo-roman a fost identificat prin prezența unor tegulae și fragmente de ceramică sigillată, împreună cu bucăți de sticlă și amfore. Aceste amfore, după ce au fost expertizate, au fost datate din secolul al III-lea. Lângă Croix des Landes, a fost descoperit un alt sit cu tegulae, la fel și în apropierea zonei Ville Bricault și a Forges de Trégo. Lângă Bois, un alt sit galo-roman a oferit tegulae, fragmente de ceramică sigillată și un fragment de amforă. În zona Cloître, situl galo-roman a fost marcat de tegulae, numeroase fragmente de ceramică comună și sigillată, precum și fragmente de ceramică databile la sfârșitul Epocii Fierului. Ceramica sigillată expertizată a fost datată din secolul al IV-lea. În apropiere de Trégo, a fost identificat un sit cu tegulae, asociat cu alte situri din perioade diferite.