250px|thumb|Hartă cerească în care este arătat radiantul ploii meteorice Perseide. 250px |thumb|Perseidele din 2010 deasupra telescopului VLT a Observatorului European de Sud

Perseide sunt o prolifică ploaie de meteori asociată cu cometa Swift-Tuttle. Originea numelui acestei „ploi” este datorită punctului de unde par să apară, numit radiant, aflat în constelația Perseu. Numele provine parțial și din cuvântul grecesc „Περσείδες” (Perseides), un termen care se găsește în mitologia greacă ce se referă la fiii eroului mitologic Perseu.

Descriere Fluxul de corpuri este numit Perseide și se întinde de-a lungul orbitei cometei Swift-Tuttle. Acest nor este constituit din particule lăsate în urmă de cometă în timpul călătoriei de-a lungul orbitei. Astăzi, majoritatea prafului din nor are mai mult de 1000 de ani. Chiar și așa există un filament relativ subțire de praf în flux care a fost eliminat de cometă în 1862. Rata meteorilor ce originează din acest filament este mai mare decât părțile mai vechi ale fluxului.

Această ploaie de meteori a fost observată regulat pe o perioadă de mai bine de 2000 de ani, cu primele informații despre acest fenomen originare din Estul Îndepărtat. Unii catolici fac referire la această ploaie de meteori ca „Lacrimile Sfântului Laurențiu”, această asociere având legătură cu mucenicia acestuia, comemorată pe 10 august.

Cometa care a dat naștere acestui roi este Swift-Tuttle, al cărui nucleu are diametrul de circa 10 km. Cea mai recentă trecere a sa la periheliu a avut loc în 1992, iar următoarea va avea loc în 2126. Meteorii pe care-i vedem acum sunt particule eliberate în timpul trecerilor cometei la periheliu.

Ploaia este vizibilă din mijlocul lunii iulie, în fiecare an, atingându-și apogeul între 9 și 14 august, și depinde de localizarea în particular a fluxului. La apogeu, rata meteorilor atinge 60 și chiar mai mulți pe oră. Ei pot fi urmăriți pe tot cuprinsul cerului, dar din cauza căii orbitei Swift-Tuttle, Perseidele sunt mai ales vizibile în emisfera nordică. Ca și celelalte ploi de meteori, rata ploii este mai mare în orele dinaintea zorilor, în condițiile în care partea Pământului aproape de a se roti la soare scade mai mulți meteori în timp ce Pâmântul se mișcă prin spațiu.

An Perseidele active între Apogeu202217 iulie - 24 august 12 - 13 august (Lună Plină pe 12 august)202016 iulie – 23 august12 - 13 august (ZHRmax 100) (Lună Plină pe 3 august)201917 iulie–24 august12 - 13 august (ZHRmax 80) (Lună Plină Aug 15)201817 iulie–24 august11 – 13 august (ZHRmax 60)201717 iulie–24 august12 august201617 iulie–24 august 11 - 12 august (ZHRmax 150) (Primul pătrar, 10 august)201517 iulie–24 august12-13 august (ZHRmax 95) (Lună nouă, 14 august)201417 iulie - 24 august12 - 13 august (ZHRmax 68) (Lună plină, 10 august)201317 iulie - 24 august12 august (ZHRmax 109)201223 iulie - 24 august11 - 12 august (ZHRmax 100) 201117 iulie - 24 august(ZHRmax 100) 201023 iulie – 24 august (ZHRmax 142) 200914 iulie – 24 august (ZHRmax 173)200825 iulie – 24 august (ZHRmax 116) 200719 iulie – 25 august (ZHRmax 93) 1972 12 august: cea mai activă ploaie de meteori din istorie

Cometa-mamă

thumb|Cometa Swift-Tuttle lăsând praf pe orbita Pământului. Giovanni Schiaparelli este primul astronom care a identificat cometa-mamă a Perseidelor, Swift-Tuttle. Numele acestei comete, descoperite la 15 iulie 1862, provine de la cei doi astronomi, Lewis Swift și Horace Parnell Tuttle, care au observat-o în același timp. Ea lasă o dâră de praf cometar pe orbita sa, care suferă atracția gravitațională terestră, și formează o „ploaie de stele căzătoare” care se consumă, cele mai multe, pătrunzând în atmosfera terestră. Majoritatea particulelor de praf întâlnite datează de vreo mie de ani, dar unele datează de la trecerea cometei în 1862.

Accidente cosmice La 12 august 1993, Agenția Spațială Europeană a pierdut satelitul de comunicații Olympus, ca urmare a coliziunii acestuia cu un meteor din Perseide. The meteoroid hazard for space navigation, p. 2 Risk Management of a Large Fleet Orbital Debris: A Chronology The Upcoming Leonid Meteoroid Storm and its Effect on Satellites .

Note

Bibliografie Philippe de la Cotardière, Dictionnaire de l'Astronomie, Paris, Larousse, 1988, p. 227 Pierre Kohler, « Traquez les Perséides et les satellites artificiels », Sciences et Avenir, août 1995, p. 100-101 John Charles Duncan, L'Astronomie, Parragon, 27 mars 2007 (1re éd. 2007), 25 5 cm × 32 cm, couverture couleur, relié, 256 p. (ISBN 978-1-4054-8914-0), p. 176-177 Yves Delaye, « Les Perséides », Science & Vie, Excelsior Publication S.A., no 851, août 1988, p. 131-132.

Legături externe

Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din București, Perseide Consultat la 12 august 2015.

Vezi și Radiant

Categorie:Ploi de meteori Categorie:Astronomie Categorie:Constelația Perseu