Ultima noapte de dragoste este un film româno-vest german din 1980, regizat de Sergiu Nicolaescu după un scenariu inspirat din romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930) al scriitorului român Camil Petrescu. Rolurile principale sunt interpretate de Vladimir Găitan, Joanna Pacuła, Sergiu Nicolaescu și Sebastian Papaiani.
Filmul este alcătuit din două părți separate de inserturi; partea I-a (Ultima noapte de dragoste) are 47 de minute, iar partea a II-a (intitulată Întîia noapte de război) 53 de minute.
Rezumat
Începând din luna mai a anului 1916, locotenentul Tudor Gheorghiu (Vladimir Găitan) se afla concentrat pe frontiera româno-austro-ungară la Vama Giuvala, între Munții Piatra Craiului și Munții Bucegi. El își petrecea nopțile în „insomnii uscate și chinuitoare”. La 13 august 1916, invitat la o masă la popota ofițerilor, Tudor Gheorghiu are o ieșire nervoasă atunci când aude o discuție referitoare la o crimă săvârșită din gelozie, acuzându-și interlocutorii că nu cunosc nimic din psihologia dragostei. Prietenul său, lt. Petre Orghidan (Sebastian Papaiani), reușește să-l înduplece pe căpitanul Dimiu (Corneliu Gîrbea) să-i dea lui Tudor o permisie de o zi pentru a merge la Câmpulung Muscel și a-și vedea soția căreia îi scrisese două scrisori și de la care nu primise niciun răspuns.
Gheorghiu era căsătorit din dragoste de aproape doi ani cu Lena (Joanna Pacuła), o fostă colegă de la universitate, și bănuia că soția sa îl înșală. Amândoi erau săraci. Bunicul său, Luca Mavrodin (Ernest Maftei), își cheamă toate rudele pentru a-i obliga să accepte unele condiții preliminare pentru a intra în posesia moștenirii. Tudor este singurul care refuză moștenirea, iar soția sa îi aprobă decizia. După moartea bunicului, avocatul Andrei Nicolau (Sergiu Nicolaescu) deschide testamentul care fusese modificat cu o lună în urmă printr-un codicil și toate rudele află că cea mai mare parte din avere a fost lăsată nepotului său „favorit”, Tudor Gheorghiu. Restul averii se împarte între fiica sa Maria Gheorghiu, fiul său Constantin (Costache) Mavrodin (Gheorghe Dinică) și vărul său Aristide Grigore. Astfel, Tudor moștenește 4 milioane de lei aur, fabrica de pâine, acțiunile de la fabrica Oltul, casa din București și hotelul Calypso din Monte Carlo. Costache se teme că nepotul său va duce averea bunicului de râpă și amenință cu procese.
Costache îi introduce pe Tudor și pe Lena în societatea mondenă. În timp ce unchiul îi propune nepotului să intre într-o afacere și să cumpere cu banii moșteniți o fabrică metalurgică care să producă gloanțe și ghiulele, Lena devine atrasă de strălucirea vieții mondene, iar avocatul Nicolau începe să-i facă curte. Gelos, Tudor vrea să o ducă acasă pe Lena, dar ea îl refuză. Atunci, el pleacă singur de acolo și aduce acasă o prostituată (Aimée Iacobescu) luată de pe stradă. Lena vine acasă abia dimineață și părăsește casa când vede acolo pe prostituata adusă de soțul ei. Tudor a cumpărat fabrica metalurgică cu suma de 5,3 milioane de lei pentru ca aceasta să nu fie cumpărată de Nicolau.
În primăvara de dinainte de concentrare, Tudor a fost plecat la Sinaia și trebuia să se întoarcă abia a doua zi, dar a fost adus de un prieten cu mașina în aceeași seară. El nu-și găsește soția acasă, aceasta sosind abia dimineața. Crezând că ea a fost să se întâlnească cu Nicolau, Gheorghiu o dă afară din casă pe Lena. După două zile, Tudor a găsit un bilet prin care Lena era invitată de Petra (Enikõ Szilágyi) să doarmă la ea. El se duce și își aduce soția acasă, cerându-i scuze.
Ajuns la Câmpulung, Tudor se întâlnește cu Lena, iar cei doi merg împreună la restaurant, apoi el o trimite acasă ca să-l aștepte. Ea îl roagă să-i treacă o parte din avere pe numele ei pentru a nu exista probleme cu rudele în cazul morții sale pe front. Pe drumul spre casă, Gheorghiu se întâlnește cu colonelul Constantinescu (Ion Besoiu) care îl ia cu trăsura pentru a-l duce la regiment unde fusese chemat de urgență. Colonelul îi spune pe drum că la Câmpulung se afla și avocatul Nicolau care fusese mobilizat ca maior la conducerea diviziei. Tudor Gheorghiu află de la colonel că avocatul pleca deseori în permisie la Câmpulung probabil pentru a se întâlni cu o femeie. Constantinescu îi spune că avocatul ticluise o scrisoare prin care amanta sa era chemată la o prietenă pentru a dormi într-o noapte și pusă dinadins pentru a fi găsită de soțul înșelat, iar Gheorghiu se gândește că amanta maiorului era chiar Lena.
Ajunși la regiment, ofițerii află că în Consiliul de Coroană s-a hotărât intrarea României în război. Tânărul locotenent încearcă să-l convingă pe birjar să se întoarcă la Câmpulung, dar acesta refuză. Compania a 9-a condusă de Gheorghiu este desemnată a fi vârful avangardei. Orghidan îi cere să-și facă datoria. În luptele ce au loc, Gheorghiu dovedește un curaj nebun, fiind decorat și citat pe ordinul de zi al regelui. Într-un atac dezlănțuit, maiorul Nicolau îi salvează viața tânărului locotenent, iar sfâșierii sufletești cauzate de teama că Lena îl înșală i se adaugă umilința că Nicolau i-a salvat viața. Mai târziu, Gheorghiu este rănit la un braț.
În noaptea de 13 septembrie, colonelul Constantinescu îl anunță pe Gheorghiu că soția sa mai este încă în Câmpulung și că îl roagă să treacă pe acolo. El îl trimite pe locotenent să ducă plicurile cu ordinele de acțiune ale regimentelor conduse de maiorii Dimiu și Nicolau. În loc să ducă plicurile, Tudor se duce la Câmpulung pentru a-i surprinde împreună pe Nicolau și Lena, dar își găsește soția singură. În acea noapte, austriecii declanșează un contraatac în forță și se dau lupte grele. Din cauza faptului că Tudor nu a dus ordinele de retragere, două batalioane românești au fost decimate. Maiorul Nicolau este grav rănit la plămâni în atac și moare, vegheat de locotenentul Gheorghiu.
Chinuit de remușcări pentru că a cauzat moartea camarazilor săi, Tudor Gheorghiu se prezintă în luna noiembrie în fața generalului comandant al diviziei (Alexandru Dobrescu) și se declară vinovat de distrugerea celor două batalioane, prezentând ca probă cele două plicuri cu ordinele de retragere. Generalul îl crede nebun și îl trimite pe colonelul Constantinescu să stea de vorbă cu el pentru a-l face să se răzgândească. Lena vine să-l vadă și îl roagă să renunțe la intenția lui de a se declara vinovat de dezertare. În acea noapte Gheorghiu a înțeles că nu se poate realiza într-o iubire absolută în lumea asta muritoare și că soția sa era pentru el o străină. Judecat în procesul organizat a doua zi, Gheorghiu își recunoaște vina, este condamnat la moarte pentru dezertare și este împușcat de plutonul de execuție.
Distribuție
Vladimir Găitan — lt. Tudor Gheorghiu Joanna Pacuła — Lena Gheorghiu, soția lt. Gheorghiu (menționată Ioana Pacula) Sergiu Nicolaescu — maiorul avocat Andrei Nicolau Sebastian Papaiani — lt. ing. Petre Orghidan Ion Besoiu — col. Constantinescu Gheorghe Dinică — deputatul Constantin (Costache) Mavrodin, fiul lui Luca Colea Răutu — căpitanul medic Floroiu Ernest Maftei — Luca Mavrodin, bunicul lui Tudor George Mihăiță — sergentul Zamfir Corneliu Gîrbea — maiorul Dimiu Enikõ Szilágyi — Petra, verișoara lui Costache (menționată Enikö Szilagy) Valeria Gagialov — Maria Gheorghiu, fiica lui Luca Aimée Iacobescu — prostituată (menționată Aimee Iacobescu) Viorel Comănici Mircea Anghelescu Virgil Popovici Nucu Păunescu — Aristide Grigore, vărul lui Luca Mavrodin (menționat N. Păunescu) Ion Niciu — lt. colonel Alexandru Dobrescu — generalul Ileana Focșa Aristide Teică — industriașul Zafiu Mircea Crețu Gheorghe Mendel (menționat Gh. Mendel) Cornel Lungu Petre Tanasievici Ion Pascu — președintele Tribunalului Silviu Lambrino Constantin Bălășoiu Paul Coman Vasile Popa — soldat Adrian Ștefănescu Ion Budișan Doru Dumitrescu Ionel Rusu George Alexandru (menționat Gheorghe Alexandru) Ion Polizache Nicolae Dolea Mihai Adrian Dumitru Ghiuzelea Dumitru Crăciun — soldat Dorin Ionescu Mircea Șeptilici — ministrul Florescu (nemenționat) Andrei Magheru — licitatorul (nemenționat) Maria Bănică — domnișoara Dimitrie, însoțitoarea lui Nicolau de la bal (nemenționată)
Dublaje de voce Florian Pittiș — Tudor Gheorghiu Adina Popescu — Lena Gheorghiu
Diferențe față de roman Romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război publicat în 1930 de scriitorul Camil Petrescu a avut parte de un mare succes de critică, fiind considerat un caz de conștiință în contextul Primului Război Mondial.Roxana Pană, „«Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război». «O noapte» care a făcut epocă în literatură, într-o nouă viziune a lui Sergiu Nicolaescu”, în Cinema, octombrie 1979.
După cum este înscris pe genericul de început al filmului, „scenariul este inspirat din romanul lui Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război”. Sergiu Nicolaescu a precizat că el a făcut „multe și importante schimbări, mai ales în ceea ce privește structura dramaturgică a poveștii”, filmul nefiind o ecranizare fidelă a romanului, ci doar inspirat de opera literară din care a împrumutat dialoguri și scene. El s-a axat pe analiza sentimentelor pe fundalul unei drame sociale care este războiul.
Mai multe nume sunt schimbate față de cele din roman: Ștefan Gheorghidiu a devenit Tudor GheorghiuCristian Luis Vasilescu - „Până la capăt! Contribuții ale lui Sergiu Nicolaescu la cinematografia națională” (Ed. Universitară, București, 2011), p. 70., unchiul Tache Gheorghidiu - bunicul Luca Mavrodin, unchiul Nae Gheorghidiu - Costache Mavrodin, Ela - Lena, avocatul Grigoriade - Andrei Nicolau, Orișan - Orghidan, Tănase Vasilescu Lumânăraru - Zafiu.Călin Căliman - „Cinci artiști ai imaginii cinematografice” (Ed. Reu Studio, București, 2009), p. 79. Chiar și biografiile personajelor sunt uneori schimbate, avocatul Nicolau fiind transformat într-un playboy cu un comportament eroic pe front.Călin Căliman - „Istoria filmului românesc (1897-2000)” (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), p. 288.
În urma realizării acestor modificări, Sergiu Nicolaescu a fost dat în judecată de Uniunea Scriitorilor, unde fusese reclamat de fiul lui Camil Petrescu. Acesta din urmă a discutat cu regizorul și au ajuns la o înțelegere.*** - „Sergiu Nicolaescu: «Am fost dat în judecată de Uniunea Scriitorilor»”, în „Adevărul”, 17 aprilie 2010.
Producție Pregătiri Sergiu Nicolaescu a declarat că a fost chemat în 1963 (în alte articole regizorul spune că era vorba de anul 1965)Ultima noapte de dragoste pe situl personal al regizorului Sergiu Nicolaescu, accesat la 15 septembrie 2012. de profesorul Paul Cornea, directorul general al Studioului Cinematografic București, pe care cineastul l-a descris ca un „intelectual și politruc de profesie” trecut de partea comuniștilor din „convingere”,Dacii pe situl personal al regizorului Sergiu Nicolaescu, accesat la 16 august 2012 și întrebat dacă ar dori să regizeze un film de ficțiune. Până atunci, el realizase doar scurtmetraje documentare pentru Studioul „Alexandru Sahia”. Nicolaescu a răspuns că ar dori să realizeze ecranizarea romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu, care-l impresionase, dar directorul studioului l-a refuzat, propunându-i să adapteze mai bine romanul Patul lui Procust al aceluiași scriitor.
În perioada următoare, conducerea cinematografiei românești a luat în calcul realizarea unei adaptări a romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, aceasta figurând în planul tematic al cinematografiei încă din anul 1972, dar fără a avea vreun regizor desemnat. Scriitorul Dumitru Carabăț a înaintat în 1976 un scenariu intitulat „Ca pământul și ca piatra”. În paralel, la 1 septembrie 1976, regizorul Sergiu Nicolaescu a predat Casei de Filme 3 un scenariu inspirat din romanul lui Camil Petrescu; autorii acestui scenariu erau Nicolaescu și Anușavan Salamanian.