Frații Jderi este un film istoric românesc în două părți din 1974, regizat de Mircea Drăgan. Scenariul filmului a fost realizat după Ucenicia lui Ionuț (1935), primul volum al trilogiei istorice Frații Jderi de Mihail Sadoveanu. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Gheorghe Cozorici, Sebastian Papaiani, George Calboreanu, Toma Dimitriu, Geo Barton, Sandina Stan, Iurie Darie, Emanoil Petruț și Florin Piersic.

El se află pe locul 20 în topul celor mai vizionate film românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România.Sebastian S. Eduard, „Top - Nea Mărin miliardar, cel mai vizionat film”, în Jurnalul Național, 22 noiembrie 2006.

Rezumat

Partea I În secvențele de început ale filmului se specifică următoarele: „La 21 mai, de Sfânta Înălțare, hramul Mănăstirii Neamțu, mulțimile adunate acolo așteptau sosirea Măriei Sale Ștefan. De la urcarea în scaunul Moldovei a lui Ștefan Vodă Mușat trecuseră 12 ani. În acest timp, Măria Sa trudise fără hodină la rânduirea țării, la întărirea hotarelor și la întocmirea oștilor sale. După aproape un sfert de veac de tăieri, pustiiri și pojaruri pe care le săvârșiseră în lupta lor pentru domnie feciorii lui Alexandru cel Bun, pământenii cunoșteau iarăși belșugul și pacea.”.

Comisul Manole Păr Negru (Geo Barton), omul de încredere al lui Ștefan cel Mare (Gheorghe Cozorici), și jupâneasa Ilisafta (Sandina Stan) au cinci feciori: Nicoară, care se călugărise cu numele de Nicodim (Emanoil Petruț), Damian, negustor la Liov (George Motoi), Simion, comis al II-lea (Iurie Darie), vistiernicul Cristea (Florin Piersic) și tânărul Ionuț (Sebastian Papaiani). Comisul are în grijă Herghelia domnească de la Timiș, unde se afla și calul Catalan, adus din Spania de la împăratul harapilor și pe care încăleca voievodul atunci când pleca la luptă.

Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei (1457-1504), sosește la 21 mai 1469 la hramul Mănăstirii Neamțu. La prânzul organizat la stăreție, după slujba religioasă, tânărul Ionuț Jder i se prezintă domnitorului. Voievodul îi poruncește tânărului să meargă la Curtea Domnească din Suceava, împreună cu fratele său, vistiernicul Cristea, și cu soția acestuia din urmă, Candachia (Ioana Drăgan).

În drum spre Suceava, domnitorul trece și pe la Herghelia domnească de la Timiș. După plecarea sa, comisul Manole judecă o iscoadă care fusese prinsă în timp ce întreba de herghelie și de calul Catalan. Prinsul afirmă este Iosif de la Nimirceni și că aduce un mesaj de la Liov. Negustorul Damian îi aducea tatălui său la cunoștință că boierii Mihu și Agapie, fugari în Polonia, l-au tocmit pe vestitul lotru Grigore Gogolea (Colea Răutu) pentru a-l fura pe Catalan. Fiul comisului urma să ajungă și el curând în Moldova.

Ajuns la curtea domnească, Ionuț intră în slujba lui Alexăndrel (Ștefan Velniciuc), fiul voievodului. Tânărul fiu de domn i se confesează lui Ionuț că este îndrăgostit de jupânița Nasta (Valeria Marian), fiica jupânesei Tudosia (Carmen Stănescu) de la Rădășeni. Cei doi merg împreună la conacul de la Rădășeni, iar jupânița se îndrăgostește cu această ocazie de Ionuț, căruia îi mărturisește dragostea sa.

O solie tătărască de la Mengli Ghirai, hanul Crimeii, îl anunță pe Ștefan cel Mare că războinicul tătar Mamac, care-și are sălașul dincolo de Volga, a pornit cu oaste spre Lehia. Știind că Mamac acționează la porunca sultanului Mahomed Cuceritorul, domnitorul își dă seama că turcii urmează să atace Moldova. El trimite două solii: boierii Stanciu și Pascu merg să-l vestească pe craiul Cazimir al IV-lea al Poloniei (1447-1492) de atacul tătarilor, iar vistiernicul Cristea este trimis în solie la Veneția pentru a solicita sprijin în oști, arme și bani.

Ștefan cel Mare dăruiește pribegilor din „cealaltă țară românească” un lot de pământ pentru a-și face sat. El botează un prunc născut cu 40 de zile în urmă, la hramul Mănăstirii Neamțu. După o veche datină strămoșească, el-însuși îl bate cu toiagul pe „coconul domnesc” pentru a-și aduce aminte mai târziu de hotărârea luată.

Partea a II-a Damian Jder se întoarce de la Liov și aduce cu el 40 de care cu pulbere pentru înzestrarea oastei Moldovei. El îl anunță pe domnitor că regele Poloniei nu-i va trimite sprijin împotriva turcilor, crezând că oastea otomană va veni numai asupra Moldovei. Damian se duce la Timiș unde-și anunță tatăl că banda de tâlhari a lui Gogolea a încerca să-l înjunghie pe Catalan, considerat calul norocos al voievodului. Lotrul este prins de comisul Manole, de fiii și de slujitorii săi. Pentru a scăpa liber, Gogolea îi spune comisului că boierul Mihu l-a tocmit pentru două treburi: pe lângă înjunghierea calului, tâlharii urmează să-l răpească pe Alexăndrel Vodă, pentru ca domnitorul să-i dea în schimb averile poprite din Moldova.

În același timp, jupânița Nasta îi mărturisește lui Ionuț că-l iubește pe el și nu pe stăpânul lui. Fata îi spune că niște trimiși de la rudele lor din Lehia printre care se aflau și fugari din timpul lui Aron Vodă au început să o viziteze pe mama sa. În ultimele zile au trecut pe la Ionășeni hangiul Iohan Roșu care pleca în Lehia, precum și trei neguțători de ceară de la Liov, care au ținut sfat cu jupâneasa Tudosia. Ionuț îi silește pe Iohan Roșu și pe pana Mina să mărturisească și află că în acea noapte s-a pus la cale o capcană la Ionășeni pentru prinderea lui Alexăndrel. Tânărul oștean pleacă în grabă acolo și-l ia de la conac pe fiul domnitorului. Ei sunt urmăriți de o ceată mare de tâlhari, iar medelnicerul Crivăț este ucis în timp ce-și apăra stăpânul. Ionuț și Alexăndrel sunt salvați de ceilalți frați Jderi care sosesc cu Gogolea legat. Șeful lotrilor își fugărește oamenii peste hotar, fiind eliberat și el mai târziu pentru a pleca după ei.

Năvălirea tătarilor se petrece la scurtă vreme după acele evenimente. Ștefan cel Mare poruncește ca femeile, copiii și vitele să se refugieze în pădurile de la hotar, iar bărbații să se ducă în taberele de oști. Tătarii îi ucid pe oamenii din satele pe unde trec și dau foc caselor; ei fură vitele și oile și-i duc pe oamenii supraviețuitori în robie. Țăranii răzeși se alătură oștii domnești. Tătarii sunt încolțiți de oastea moldovenească într-o vale. Înainte de luptă, domnitorul îl acuză pe Ionuț Jder că a pus în primejdie viața lui Alexăndrel și consideră că ar trebui să i se taie capul, dar îl iartă în semn de prețuire a vredniciei tatălui și fraților săi. El cere ca jupâneasa Tudosia și jupânița Nasta să fie aduse după luptă pentru a fi judecate, dar află că tătarii au ars conacul de la Ionășeni și le-au dus pe cele două femei în robie.

Lupta dintre moldoveni și tătari este înverșunată, dar oastea lui Ștefan cel Mare obține biruința. Ionuț l-a capturat pe fiul hanului Mamac; el pleacă după luptă în urmărirea tătarilor care doreau să o ducă pe jupânița Nasta la târgul de robi de la Oceacov. Tătarii supraviețuitori sunt aduși în fața voievodului care dispune omorârea lor ca osândă pentru moldovenii uciși sau luați în robie. Fiul hanului este ucis ca jertfă pentru pruncii uciși de tătari, iar fratele hanului este lăsat liber pentru a povesti tuturor cum îi vor primi moldovenii pe cei care vor invada Moldova. Comisul Manole și fiii lui îi cer voievodului să-i lase să plece după Ionuț despre care credeau că se află în mare primejdie. Ștefan cel Mare încuviințează și anunță că-l va ierta pe tânărul și nesăbuitul oștean.

În 1474, după trecerea a cinci ani de la lupta cu tătarii, frații Jderi se bucurau tot mai mult de încrederea domnitorului. Ionuț intrase în rândul slujitorilor domnești, iertat fiind de acea nebunie a tinereții. El nu-și mai găsise dragostea, după ce Nasta se prăpădise. Țara trecea printr-o perioadă de pace și de prosperitate, dar o cumplită primejdie amenința iarăși Moldova. La curtea domnească sosește o solie a sultanului Mahomed al II-lea. Domnitorului i se cerea să aducă personal la Înalta Poartă tributul din ultimii doi ani, să cedeze turcilor cetățile Chilia și Cetatea Albă de pe țărmul Mării Negre și să renunțe la alianțele cu vecinii săi, cu Papa de la Roma și cu venețienii. Ștefan cel Mare le răspunde solilor că Moldova vrea să trăiască în pace cu toți vecinii săi, dar că se va apăra în cazul în care țara va fi în primejdie pentru că neamul românesc a prins rădăcini în acest pământ ca și codrii de stejar. În sfatul său cu boierii, domnitorul poruncește ridicarea întregii țări la luptă împotriva năvălitorilor și formarea Oastei cele mari din țărani răzeși, târgoveți și boieri.

Distribuție

Gheorghe Cozorici — domnitorul Ștefan cel Mare Sebastian Papaiani — Ionuț Jder, fiul comisului Manole George Calboreanu — starostele Nechifor Căliman Toma Dimitriu — arhimandritul Amfilohie Șendrea Geo Barton — comisul Manole „Păr Negru” Jder Sandina Stan — comisoaia Ilisafta, soția lui Manole Iurie Darie — comisul al II-lea Simion Jder, fratele lui Ionuț Emanoil Petruț — ieromonahul Nicodim / Nicoară Jder, fratele lui Ionuț Florin Piersic — vistiernicul Cristea Jder, fratele lui Ionuț Ioana Drăgan — Candachia, soția vistiernicului Cristea George Motoi — Damian Jder din Liov, fratele lui Ionuț Ștefan Velniciuc — Alexăndrel Vodă, fiul lui Ștefan cel Mare Carmen Stănescu — jupâneasa Tudosia Valeria Marian — jupânița Nasta Draga Olteanu-Matei — țiganca ghicitoare Raruca Jean Constantin — țiganul Zailic Colea Răutu — lotrul Grigore Gogolea Gheorghe Dinică — medelnicerul Dumitru Crivăț Puiu Călinescu — părintele Stratonic Lucia Rîpeanu — pana Mina, hangiță Marcel Anghelescu — hangiul Iohan Roșu Iulian Necșulescu — pârcălabul Șendrea, cumnatul lui Ștefan Aurel Rogalski — logofătul Toma Petre Simionescu George Carabin — pârcălabul Vlaicu, unchiul lui Ștefan Mihai Soroțchi Hans Pomarius Traian Dănceanu Sabin Făgărășanu Andrei Bursaci Mircea Cosma Valentin Plătăreanu Cornel Poenaru Vasile Hașiganu Ernest Maftei — Lazăr, slujitor la Herghelia domnească Nicolae Veniaș — iscoada bătrână a lui Gogolea, pretins negustor de ceară Eliza Petrăchescu — țiganca Chira, slujitoarea comisoaiei Ilisafta Șerban Cantacuzino Gheorghe Șimonca — Iosif de la Nimirceni, trimisul lui Damian Jder Ada D’Albon Azimioară — țăranca moldoveană care-i bleastămă pe tătari Vasile Manta Cornel Ispas Mihai Vasile Boghiță — pârcălabul Mârza George Calboreanu Jr. Nicu Antoniu Maria Ploae — soția țăranului Tudoruț Gheorghe Nigai Ionel Rusu Aurelia Nițulescu Scarlat Ratcu (menționat Ratcu Scarlat) Baiazid Bectemir Geangaitar Muctat Nicolae Brancomir (nemenționat) — Iusuf Ceauș Ion Henter (nemenționat) — jupânul Iațco Hudici

Producție Ca urmare a faptului că în ianuarie 1975 se împlineau 500 de ani de la Bătălia de la Podu Înalt, s-a dorit să se aniverseze acest eveniment prin realizarea unui film despre personalitatea domnitorului moldovean Ștefan cel Mare (1457-1504). Au fost realizate astfel două filme: Frații Jderi și Ștefan cel Mare - Vaslui 1475. Călin Căliman - „Istoria filmului românesc (1897-2000)” (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), p. 240.

Scenariul filmului a fost realizat după Ucenicia lui Ionuț (1935), primul volum al trilogiei Frații Jderi de Mihail Sadoveanu.Călin Stănculescu, Cartea și filmul, Editura Biblioteca Bucureștilor, București, 2011, p. 115. Scenariștii filmului au fost Profira Sadoveanu (fiica lui Mihail Sadoveanu, ea-însăși scriitoare), Constantin Mitru și Mircea Drăgan. În faza de început a lucrului la proiect a colaborat și Valeria Sadoveanu, care nu a fost menționată pe generic.Bujor T. Râpeanu, Filmat în România, Ed. Fundației Pro, București, 2005Frații Jderi pe secvente.ro, accesat la 28 octombrie 2012. Filmul a fost prezentat pe generic „O povestire cinematografică de Mircea Drăgan după romanul «Ucenicia lui Ionuț» de Mihail Sadoveanu”.