Rinocerizare este un neologism cu referință la piesa de teatru Rinocerii, inventat de Eugen Ionescu pentru a desemna procesul molipsitor de aderare a oamenilor la nazism.Scopul piesei a fost tocmai acela de a descrie procesul de nazificare a unei ţări, ca şi zăpăceala celui care, în chip firesc alergic faţă de contagiune, asistă la metamorfoza mentală a colectivităţii sale. - Note și contranote, Eugen Ionescu, p. 215
Eugen Ionescu a trăit între 1925-1938 în România, perioadă în care asistă la înființarea grupului mistic și naționalist legionar, și la procesul prin care Legiunea Arhanghelului Mihail (și mai târziu Garda de Fier) a devenit o mișcare politică (partid) de masă. În aceeași perioadă Germania, Spania și Italia treceau prin procese similare de alunecare în fascism. Ionescu compară astfel cetățeanul care aderă la fascism cu un rinocer, animal stupid, violent, coleric și pe jumătate orb care se năpustește sălbatic înainte fără să-l intereseze ce se află acolo.Mi-a venit ideea de a descrie acești oameni decăzuți în animalitate apelând la trăsăturile unui animal. […] Taurul? Nu: acesta este prea nobil. Hipopotamul? Nu: acesta este prea moale. Bivolul? Nu: acesta este un simbol american, deci fără aluzii politice… Rinocerul! În fine vedeam ideea pe care voiam s-o exprim materializându-se în el, căpătând realitate, concretizându-se. – Le Figaro Littéraire, 23 ianuarie 1960.
Rinocerita rezumă ceea ce Eugen Ionescu percepe a fi în epocă două mari maladii ideologice, anume totalitarismul (sub forma lui istorică de nazism și fascism) și conformismulRinocerii este fără dubii o piesă antinazistă, însă ea este de asemenea mai ales o piesă contra isteriilor colective și epidemiilor care se ascund sub camuflajul raționalității și ideilor, dar care nu-s deloc niște maladii colective mai puțin grave. - Notes et Contre-Notes: „Trebuie să urmăm spiritul epocii”, declară în piesă un personaj (învățătorul pensionar Botard). Eugen Ionescu denunță astfel linia minimei rezistențe aplicată sistematic de omul tipic al majorității, oricare ar fi ea, căci este infinit mai dificil să ne asumăm responsabilitatea propriilor opinii și gesturi decât să consumăm ideologiile la modă la un moment dat.
În 1961 Eugen Ionescu spunea „Personal, nu am încredere în intelectualii care, de vreo treizeci de ani încoace, nu fac decît să propage rinoceritele și care nu fac decît să susțină filozoficește isteriile colective a căror pradă devin, periodic, popoare întregi. Nu intelectualii sînt inventatorii nazismului ? Dacă aș opune o ideologie gata făcută altor ideologii gata făcute, care încurcă creierele, n-aș face decît să opun un sistem de lozinci rinocerești altui sistem de lozinci rinocerești. A fost o vreme cînd, la pronunțarea cuvîntului „evreu" sau „bolșevic", oamenii se năpusteau cu capetele plecate ca să-l omloare pe evreu, pe bolșevic și pe toți cei ce erau acuzați că pactizează cu evreul ori cu bolșevicul. Dacă rostești astăzi cuvîntul „brughez" sau, în orice colț al pămîntului, „capitalist imperialist", toată lumea se năpustește să-l omoare pe acel burghez sau pe acel capitalist cu aceeași prostie și aceeași orbire, fără să știe nici ce se află în spatele acestui cuvînt injurios, nici de ce acest cuvînt injurios a fost lansat, și fără să cunoască, de asemenea, persoanele și motivele secrete ale acestor persoane care vor să facă din ceilalți instrumentele monstruoasei lor furii.”
Note
Categorie:Neologisme