Filippi

Filippi (în greacă , Philippoi) a fost un oraș-cetate (polis) antic din Macedonia orientală, situat în apropierea Mării Egee.

Ruinele sale se află pe teritoriul actualei comune Krinides, care face parte din municipalitatea Kavala (până la sfârșitul anului 2010, din fosta municipalitate Filippi)Εγκυκλοπαίδεια ΔΟΜΗ (Enciclopedia DOMI), Editura DOMI A.E., Atena, ediția 2002-2005 [s.a.], vol. 30, pp. 37-43, s.v. „Φίλιπποι”., din Grecia.

Orașul a fost fondat, sub acest nume, de către Filip al II-lea al Macedoniei, în anul 356 î.Hr. După o lungă existență, el a fost abandonat în secolul al XIV-lea (după cucerirea otomană).

Orașul este renumit, printre altele, deoarece câmpia din proximitate a fost teatrul Bătăliei de la Filippi, încheiată cu victoria urmașilor lui Cezar, Octavian și Antonius, asupra opozanților lor, Brutus și Cassius, precum și pentru faptul că a fost primul oraș din Europa evanghelizat de Apostolul Pavel în anii 49 - 50 d.Hr. (motiv pentru care continuă să fie și în prezent un important loc de pelerinaj).

Istoric Origini Cele mai vechi dovezi de locuire aparțin perioadei neolitice (6.500-4.000 î.Hr.) și au fost identificate în așezarea preistorică de la Dikili Tash (cca. 2 km la est de amplasamentul orașului antic). Între 3.300-1.200 î.Hr, pe același loc este atestată arheologic o nouă fază de locuire, aparținând epocii bronzului.Koukouli-Chryssanthaki H., Treuil R. (ed.), Dikili Tash, village préhistorique de Macédoine orientale. Recherches franco-helléniques dirigées par la Société Archéologique d’Athènes et l’école française d’Athènes (1986-2001), Bibliothèque de la Société Archéologique d’Athènes no. 254, Athènes, 2008.

După abandonarea definitivă a vechii așezări, un nou nucleu de locuire și-a făcut apariția, în jurul anului 700 î.Hr., pe colina fortificată din apropiere (viitoarea acropolă a orașului Filippi). Cercetările arheologice susțin concluzia că această nouă așezare, datând din epoca timpurie a fierului, era locuită cel mai probabil de traci, care au fost și primii locuitori ai regiunii menționați în izvoarele scrise.Koukouli-Chrysanthaki H., Treuil R., Malamidou D., „Προϊστορικός οικισμός Φιλίππων Ντικιλί Τας : δέκα χρόνια ανασκαφικής έρευνας”, în Το Αρχαιολογικό Έργο στη Μακεδονία και Θράκη, 10Β (1996), p. 683.

De origine tracă s-ar putea să fie și cel mai vechi nume cunoscutHerodot, Istorii, IX, 75. al regiunii (sau poate chiar al acestei prime așezări întărite?)Collart P., Philippes, ville de Macédoine depuis ses origines jusqu’à la fin de l’époque romaine, Paris, 1937, pp. 42-44. Identificarea sitului de la Krinides cu toponimicul Daton este controversată.: Daton (Δάτον) sau Datos (Δάτος). În perioada clasică, acest nume străvechi a devenit proverbial și era folosit ca simbol al opulenței inepuizabileStrabon, Geografia, VII, fr. 35, 36., cu o aluzie evidentă la zăcămintele de metale prețioase ale muntelui Pangeu, din apropiere.

thumb|left|200px|Stelă funerară romană din Philippi, cu imaginea Cavalerului Trac (Heros), dovadă a influențelor durabile pe care le-au exercitat în această regiune triburile tracice.

Grecii și-au făcut apariția în această regiune relativ târziu. Primii sosiți au fost coloniștii din insula Paros. Ei au întemeiat, mai întâi, o colonie în insula Thasos (680 î.Hr.), situată în imediata vecinătate. În scurt timp, ei au trecut și pe zona de coastă a Traciei, unde au întemeiat mai multe centre comerciale (emporia) destinate schimburilor cu populația locală. Această fâșie litorală îngustă, care se întindea de la gurile râului Strymon (la vest) și până la gurile râului Nestos (la est), era cunoscută în perioada arhaică sub numele de Thasion Peraia sau Thasion Epeiron (zona continentală a thasienilor) și a fost una din sursele principale ale bunăstării deosebite de care s-au bucurat, foarte curând, locuitorii din Thasos.Michalis Tiverios, „Greek Colonisation of the Northern Aegean”, în Gocha R. Tsetskhladze (ed.), Greek colonization: an account of Greek colonies and other settlements overseas, Koninklijke Brill NV, Leiden, 2008, vol. 2, pp. 79-91.

Cu toate acestea, prezența redutabilă a tracilor nu le-a permis noilor veniți să înainteze înspre interiorul teritoriului, timp de mai multe secole. Astfel, după cum relatează Herodot în Istoriile sale, la data trecerii pe acolo a regelui Xerxes al Persiei (la începutul campaniei împotriva grecilor din 480 î.Hr.), minele de aur și argint de pe muntele Pangeu erau încă exploatate de tracii din triburile pierilor, odomanților și satrilor.Herodot, Istorii, VII, 112.

La sfârșitul războaielor medice, atenienii s-au arătat din ce în ce mai interesați de bogățiile acestui teritoriu și de poziția strategică privilegiată pe care o deținea. Profitând de puterea dobândită în cadrul Ligii de la Delos, Atena a organizat două expediții militare în Tracia, sub conducerea generalului și politicianului Cimon (476-475 și 465 î.Hr.). În a doua expediție, atenienii și aliații lor au reușit să cucerească orașul Amfipolis (Ennea Hodoi) de pe malul stâng al râului Strymon, dar atunci când s-au încumetat să pătrundă în interiorul teritoriilor controlate de traci, au suferit o distrugere totală din partea acestora, pierzând 10.000 de ostași în bătălia de la Drebiscos.Tucidide, Istoria războiului peloponeziac, I, 98-100.

Abia odată cu ascensiunea Regatului macedonean (către mijlocul sec. al IV-lea î.Hr.) și destrămarea Regatului odris, raporturile de forțe din regiune s-au modificat, în defavoarea tracilor. Încurajați de această schimbare, locuitorii din Thasos s-au hotărât să facă pasul decisiv și să întemeieze propria lor colonie, Crenides, pe locul viitorului oraș Filippi (360-359 î.Hr.).Benjamin Isaac, The Greek Settlements in Thrace Until the Macedonian Conquest, Brill, Leiden, 1986, pp. 49-50.

Conducătorul coloniștilor din Thasos și organizatorul noii cetăți a fost generalul, oratorul și omul politic atenian Kallistratos. Acesta a deținut funcțiile de strateg și arhonte eponim al Atenei în perioada conflictului cu Teba, dar a fost acuzat de trădare și condamnat la moarte în patria sa (361 î.Hr.). Ca urmare, el s-a refugiat, mai întâi, la curtea regelui macedonean Perdiccas al III-lea, care i-a apreciat priceperea în chestiunile financiare. După moartea acestuia din urmă, Kallistratos a părăsit Macedonia și s-a dedicat întemeierii noii așezări Crenides.Barbara Hochschulz, Kallistratos von Aphidnai. Untersuchungen zu seiner politischen Biographie, Herbert Utz Verlag, München, 2007.

right|thumb|400px|Insula Thasos și Thasion Peraia („zona continentală a thasienilor”) situată între râurile Strymon și Nestos. Așezări și centre de minerit din regiunea munților Pangaion (Pangeu), Symbolon (Symvolon) și Orbelos (Lekanis).

Inițiativa lui Kallistratos și a coloniștilor din Thasos a depășit, prin sfera sa de implicații, dimensiunile unui simplu eveniment local. Ea a stârnit numeroase neliniști, atât în rândul regatelor trace din vecinătate, cât și în Regatul macedonean aflat în plină expansiune și chiar în îndepărtata Atena.

S-a argumentat, de pildă, că însuși Platon s-ar fi referit, în Scrisoarea a XI-a, la organizarea și legislația noii colonii CrenidesFr. Salviat, „La lettre XI de Platon, Laodamas de Thasos, Kallistratos d’Athènes et la fondation de Krenides”, în Etudes Classiques II, Annales de la Faculté des Lettres et Sciences Humaines d’Aix-en-Provence, 43 (1957), pp. 43-56.. Dacă se acceptă autenticitatea (disputată de unii) a acestei scrisori, atunci se pare că filosoful, recent reîntors la Atena din Siracuza, a fost invitat de prietenul și discipolul său Laodamas (matematician din Thasos) să participe la constituirea instituțiilor și legislației noului oraș. Platon declină invitația și răspunde că legislația nu poate asigura, prin sine, buna funcționare a unei cetăți și că mult mai important este să se asigure autoritatea conducătorilor ei.G. J. D. Aalders, „Political Thought and Political Programs in the Platonic Epistles”, in Olivier Reverdin (ed.), Pseudepigrapha I, Entretiens sur l’antiquité classique, vol. 18, Geneva, 1972, pp. 172-173.

Cert este faptul, atestat de inscripții ulterioare, că în noua colonie era folosit un calendar bazat pe numele celor doisprezece zei olimpieni, ceea ce sugerează o posibilă influență a doctrinei politice din Legile lui Platon. Aceasta nu înseamnă neapărat că filosoful s-a implicat personal în organizarea cetății, ci se poate datora fie culturii politice a lui Kallistratos, fie altor adepți din Thasos sau Atena ai ideilor platoniciene (dacă nu cumva este vorba, după cum s-a susținut de asemenea, de o intervenție mai târzie a lui Filip al II-lea al Macedoniei, la reorganizarea cetății, după modelul fostei colonii ateniene Amfipolis)M. B. Hatzopoulos, Macedonian Institutions under the Kings, Atena, 1966, vol. I, pp. 158-159.. Cu siguranță, aportul atenienilor la constituirea noii colonii nu s-a redus doar la contribuția fostului ei strateg exilat. Studiul antroponimicelor menționate în inscripții dovedește că, alături de locuitorii proveniți din insula Thasos și din coloniile mai vechi ale acesteia de pe coasta Traciei, mulți dintre coloniștii stabiliți la Crenides proveneau din Atena și din regiunile controlate de ea.Koukouli-Chrysanthaki H., „Philippi”, în Robin J. Lane Fox (ed.), Brill’s Companion to Ancient Macedon, Studies in the Archaeology and History of Macedon, 650 BC-300 AD, Brill, Leiden, 2011, pp. 438-440.

Întemeierea noii colonii a reprezentat materializarea unui vis de secole al thasienilor. Ea era situată în interiorul teritoriului controlat de traci, în spatele șirului de munți de pe coastă, pe câmpia fertilă dintre masivele Pangeu și Orbelos (Lekanis). Regiunea era bogată în produse agricole, lemn necesar construcțiilor navale și mai ales zăcăminte de aur și argint. Străjuită de munți, pe de o parte și de o mlaștină, de cealaltă parte, cetatea era așezată pe fâșia îngustă care permitea trecerea printre acestea. Ea controla, astfel, drumul comercial care conducea de la portul Neapolis la Marea Egee către interiorul Traciei.

thumb|left|250px|Monedă de bronz din Crenides (360-356 î.Hr.) reprezentând capul lui Heracle acoperit cu blana leului din Nemeea și armele eroului (măciucă și arc). Inscripție: ΘΑΣΙΟΝ ΗΠΕΙΡΟ.

Încă din primii ani ai existenței sale, colonia Crenides a bătut monedă proprie (la început, monede de bronz și ulterior, monede de aur). Simbolistica utilizată a rămas aceeași, cu mici modificări. Pe aversul monedelor din Crenides era reprezentat capul imberb al eroului Heracle, acoperit cu blana leului din Nemeea, iar pe revers, armele acestuia (măciucă și arc), sau imaginea unui tripod.G. Le Rider, „Trésor de monnaies trouvé à Thasos”, Bulletin de Correspondance Hellénique, 80 (1956), pp. 1-19.

Toate monedele poartă inscripția ΘΑΣΙΟΝ ΗΠΕΙΡΟ („zona continentală a thasienilor”) și nu numele cetății, Crenides, fapt neobișnuit pentru uzanțele din epocă. Această particularitate a fost interpretată fie ca o dovadă a dependenței strânse față de metropolă, care își reafirma astfel pretențiile asupra teritoriilor din zonă, fie ca o dovadă a faptului că numele noii cetăți nu era încă definitivat.A. J. Graham, Colony and Mother City in Ancient Greece, New York, 1964, p. 88 (autorul discută și posibilitatea ca primele monede de bronz să fi fost bătute pe insula Thasos și nu în Crenides). Ea poate fi văzută, totodată, ca o expresie a ambiției coloniei nou înființate de a deveni centrul întregii regiuni colonizate de thasieni.