miniatura|Václav Havel, dramaturg și fost disident. Liderul Revoluției de Catifea, ultimul președinte al Cehoslovaciei și primul președinte al Republicii Cehe. Un disident (din , prin ) este o persoană care contestă în mod activ un sistem politic sau religios, o doctrină, o credință, o politică sau o instituție stabilită. Într-un context religios, cuvântul a fost folosit încă din secolul al XVIII-lea, iar în sens politic încă din secolul al XX-lea, coincizând cu ascensiunea guvernelor autoritare în țări precum Italia fascistă, Germania nazistă, Japonia imperială, Spania francistă, Uniunea Sovietică (și mai târziu Rusia), Coreea de Nord, China, Turkmenistan și Orientul Mijlociu.Online Etymology Dictionary
În lumea occidentală, există exemple istorice de oameni care au fost considerați și s-au considerat disidenți, cum ar fi filosoful olandez Baruch Spinoza. Disidenții din statele democratice sau semi-democratice s-au confruntat adesea cu procese pentru defăimare, legi antiteroriste și „represiune deghizată” (folosind acuzații nepolitice) pentru a reduce la tăcere, a induce autocenzură sau a submina sprijinul public pentru disidenți. În țările totalitare, disidenții sunt adesea încarcerați sau executați fără acuzații politice explicite sau din cauza încălcării acelorași legi cărora li se opun sau pentru că susțin libertăți civile, cum ar fi libertatea de exprimare. Sociologul Norman Goodman consideră că una din principalele șapte coordonate ale unui stat democratic este și toleranța față de o disidență rezonabilă. În acest caz, există dreptul la opinie iar cei care nu sunt în consens cu majoritatea, nu sunt stigmatizați și nu sunt considerați distructivi.
Etimologie Noțiunea de „disident” are străvechi rădăcini atât în latinescul „dissidentia”, care înseamnă „dezacord” / „opoziție” între lucruri împrejur stătătoare, cât și în verbul „dissideo”, care înseamnă „a fi în dezacord”, „a nu se înțelege”, „a se revolta”, „a se deosebi”, „a diferi (de)”.Dictionnaire Gaffiot latin-français (1934)
Atitudinea și manifestările unui disident se numesc disidență. Aceeași denumire se dă și unui grup de persoane cu opinii diferite de acelea ale majorității, precum și sciziunii formate prin acțiunea unui astfel de grup. Unele dintre consecințele disidenței într-o societate nedemocratică sunt: marginalizare, ostracizare,Human Rights and Cultural Values: A Literature Review arestare și detenție,Vietnam dissident jailed for political leaflets exil forțat,World Report 2012: Cuba internare forțată într-un spital de psihiatrie,On Dissidents and Madness: From the Soviet Union of Leonid Brezhnev to the ... lichidarea.
Disidenți din România comunistă În viziunea redactorilor de la secția română a postului de radio Europa Liberă, în timpul regimului comunist din România, următorii cetățeni români corespundeau definiției de "disident":Cine sunt disidenții români din evidențele Europei Libere?, 13 octombrie 2009, Jurnalul Național, accesat la 15 februarie 2014
P. Alexandrescu, Gabriel Andreescu, Dan Badea, F. Balint, Ferenc Barabas, Petre Mihai Băcanu, Ana Blandiana, Geo Bogza, Mihai Botez, I.C. Brătianu, T. Brișcan, Silviu Brucan, Ion Bugan, Cristian Butușina, Liviu Cangeopol, Alexandru Călinescu, Liviu Cană, Mariana Celac-Botez, Doina Cornea, Mihai Creangă, Cs. Gyimesi Eva, Dan Deșliu, Mircea Dinescu, Radu Enescu, Iuliu Filip, Radu Filipescu, Ion Fistioc, V. Hanu, Gheorghe Huțanu, Florentin Scalețchi, Lucian Iancu, Mircea Iorgulescu, Dumitru Iuga, Leontin Iuhas, S. Kanyadi, Karoly Kiraly, Mariana Marin, Alexandru Mateescu, Dumitru Mazilu, Corneliu Mănescu, M. Mesmer, Teohar Mihadaș, Dumitru Mircescu, Aurel Dragoș Munteanu, Gheorghe Năstăsescu, Adrian Niculescu, V. Opriș, Bodor Pal, M. Pavelescu, Nelu Prodan, Vasile Paraschiv, Constantin Pârvulescu, Dan Petrescu, Andrei Pleșu, N.C. Popescu, Ion Puiu, Lucian Raicu, Nicu Stăncescu, Mihai Stănescu, N. Stoia, D. Streza, I. Suciu, András Sütő, I. Tempfli, Sorin Toma, László Tőkés, G. Tărlescu, E. Ujvarossy, P.V.M. Ungureanu, Gheorghe Ursu, I. Vistea, Gheorghe Vasilescu.
Alți disidenți din România: Paul Goma, Gheorghe Calciu-Dumitreasa,Singurătatea disidentului de cursă lungă , Tudorel Urian, România literară - anul 2003, numărul 31, accesat la 15 februarie 2014 Dorin Tudoran,Un mare disident: Dorin Tudoran , Radu Călin Cristea, România literară - anul 2011, numărul 2, accesat la 15 februarie 2014 Liviu Babeș,Antikommunistischer Widerstand Silviu Brucan,Politics, Power and the Struggle for Democracy in South-East Europe Miron Radu Paraschivescu.Miron-Radu Paraschivescu inedit: Un disident autentic , Gabriel Dimisianu, România literară - anul 2001, numărul 40, accesat la 15 februarie 2014
Diverse mișcări disidente
Mișcarea crestină disidentă înainte și în timpul Reformei Protestante. Disidența sovietică Disidența chineză: Disidența în SUA: Macarthismo, Partidul Pantera Neagră, Programa de Contrainformații. Disidența cubaneză Disidența cehoslovacă: Carta 77
Disidenți celebri
Din țările din Blocul de Est
URSS
Anna Ahmatova (URSS) Andrei Amalrik (URSS) Vladimir Bukovski (URSS) Pável Florenski (URSS) Lev Kópelev (URSS) Nadejda Mandelshtam (URSS) Ósip Mandelshtam (URSS) Anatoli Pristavkin (URSS) Andrei Dimitrievici Saharov (URSS) Aleksandr Soljenițîn (URSS)
Republica Democrată Germană
Rudolf Bahro (RDA) Stefan Heym (RDA) Reiner Kunze (RDA)
Cehoslovacia
Carta 77 (Cehoslovacia) Václav Havel (Cehoslovacia) Jaroslav Seifert (Cehoslovacia)
Bulgaria
Georgi Markov (Bulgaria)
Polonia
Adam Michnik (Polonia) Lech Wałęsa (Polonia)
Ungaria
Tivadar Soros (Ungaría)
Din China
Chen Guanngcheng Chen Xiaoming Fang Lizhi Fu Xiancai Hu Jia Wei Jingsheng Harry Wu Ye Guozhu Yu Dongyue Zeng Jinyan Zhang Xueliang Mamele din Tiananmen Miscarea Democratică Chineză Carta 08
Din Africa de sud, sub apartheid
Nelson Mandela Winnie Mandela Desmond Tutu
Din țările islamice
Hashem Aghajari (Iran) Sa'ad Al-Faqih (Arabia Saudită) Chahla Chafiq-Beski (Iran) Akbar Ganji (Iran) Faradsch Sarkuhi (Iran) Zouhair Yahyaoui (Tunisia)
Din Cuba
Dictaturile Machado și Batista
Ruben Martinez Villena Julio Antonio Mella Antonio Guiteras Holmes Eduardo R. Chivas Frank Pais Jose A. Echeverria Jesus Menéndez Juan Marinello Fidel Castro Raul Castro
Revoluția și Statul Socialist cubanez (după 1959)
Gustavo Arcos Sebastián Arcos Reinaldo Arenas Reinaldo Escobar Sánchez Oscar Elías Biscet Francisco Chaviano Damas de Blanco Guillermo Fariñas Dr Juan Antonio Blanco Gil Oswaldo Payá Sardiñas Raúl Rivero Vladimiro Roca Armando Valladares
Din Rusia si Belarus
Larissa Arap Aleksandr Litvinenko Alexander Milinkevich (Belarus) Anna Politkóvskaya
Din alte țări
Xanana Gusmão (Timorul de Est) Gregoris Lambrakis (Grecia) Salih Mahmoud Mohammed Osman (Sudan) Aung San Suu Kyi (Myanmar) Carlos Felipe Ximenes Belo (Timorul de Est) Leyla Zana (Turcia)
Note
Vezi și Cronologia disidenței anticomuniste în România
Legături externe Dreptul de a spune NU , 27 ianuarie 2010, Revista Magazin Principiul bumerangului, 5 martie 2007, Lavinia Betea, Jurnalul Național
Categorie:Termeni politici