Dinastia Piast sau a Piaștilor a fost prima dinastie care a condus Polonia. A fost întemeiată de semi-legendarul Piast Rotarul sau Piast Oracz. Primul domnitor istoric a fost Prințul Mieszko I (secolul al X-lea). Conducerea Poloniei de către această dinastie regală s-a încheiat în 1370 odată cu moartea regelui Cazimir cel Mare. Ramuri ale dinastiei Piast au continuat să conducă în Ducatul Mazovia până în 1526 și în ducatele din Silezia, din 1370, până la moartea ultimului reprezentant al dinastiei Piast din Silezia, în 1675. Membri ai familiei Piast s-au căsătorit cu membri ai mai multor familii nobiliare din Europa, având de asemenea și numeroase titluri, unele în cadrul Sfântului Imperiu Roman.
Originea numelui La început, ducii și regii Poloniei se considerau descendenți ai semi-legendarului Piast Kołodziej, menționat pentru prima dată în Cronicae et gesta ducum sive principum Polonorum („Cronicile și faptele ducilor și prinților polonezi”) scrisă în 1113 de Gallus Anonymus. Termenul de Dinastia Piast nu a fost aplicat până în secolul al XVII-lea, fiind introdus de istoricul polonez Adam Naruszewicz.
Istoria Primul membru al familiei Piast este posibil să fi fost un membru din tribul Polan, apărut în jurul anului 940, în Polonia Mare, la cetatea Giecy. La scurt timp după aceea, aceștia și-au mutat reședința în Gniezno, unde Prințul Mieszko I a domnit peste Civitas Schinesghe începând din anul 960. Dinastia Piast a domnit temporar peste regiunile Pomerania, Boemia și Luzacia, precum și în Rutenia și în regiunea maghiară Spiš aflată în Slovacia de astăzi. Domnitorul a purtat titlul de duce sau rege, în funcție de poziția lor de putere.
Mieszko I; adoptarea creștinismului (960–992)
thumb|right|Mieszko I al Poloniei, primul conducător creștin al Poloniei. Prezentat de Jan Matejko ca ținând un crucifix în mâini ca o aluzie la Botezarea Poloniei Tribul Polan a dat naștere statului polonez în prima parte a secolului al X-lea, când Polanii s-au așezat în zonele de câmpie din jurul cetăților în curs de dezvoltare din Giecz, Poznań, Gniezno și Ostrów Lednicki. Refacerea accelerată a vechilor așezări tribale, construcția unor cetăți noi și masive și expansiunea teritorială a avut loc în perioada 920 - 950. Procesul a continuat și statul polonez s-a dezvoltat în a doua jumătate a secolului. Protrivit cronicarului Gallus Anonymus, Polanii erau conduși de dinastia Piast. În sursele existente, Conducătorul Mieszko I Piast a fost menționat pentru prima dată de către Widukind de Corvey în Res, o cronică a secolului al X-lea din Germania. Widukind a relatat că forțele lui Mieszko au fost învinse de două ori în 963 de către triburile Veleti care acționau în colaborare cu saxonul aflat în exil, Wichmann cel Tânăr. Sub conducerea lui Mieszko (960 - 922) tribul a acceptat creștinismul și a devenit stat polonez.
Viabilitatea statului în curs de dezvoltare a fost asigurat de extinderea teritorială persistentă al primilor conducători Piast. Începând cu o suprafață foarte mică în jurul Gniezno, extinderea Piast a durat în cea mai mare parte a secolului al X-lea, transformându-se într-un teritoriu aproape la fel de mare ca Polonia de astăzi. Tribul Polan a cucerit și s-a unit cu alte triburi slave și a format o federație tribală, iar mai târziu, un stat centralizat. După adăugarea Poloniei Mici, regiunea Vistulans și Silezia (ambele luate de Mieszko de la Cehi în timpul ultimei părți a secolului al X-lea), statul lui Mieszko a ajuns la forma sa matură, incluzând principalele regiuni considerate etnic poloneze.
Terenurile Piaștilor erau în jur de 250.000 de km2 cu o populație de aproximativ un milion.
Fiind inițial un păgân, Mieszko I a fost primul domnitor al tribului Polan care a s-a unit cu alte triburi. O prezentare detaliată asupra aspectelor domniei lui Mieszko a fost scrisă de Ibrahim ibn Ya`qûb, un călător evreu, conform căruia Mieszko a fost unul dintre cei patru regi slavi care s-au stabilit în Europa Centrală și de Sud în anul 960. În 965, Mieszko, care se aliase cu Boleslav I al Boemiei, Duce de Boemia, s-a căsătorit cu fiica ducelui, Doubravka, o prințesă creștină. Convertirea lui Mieszko la creștinism a avut loc pe 14 aprilie 966 și este considerată a fi evenimentul fondator al statului polonez. În urma victoriei din 967 asupra Velunzianilor, conduși de Wichmann, a fost numit primul episcop misionar.
Statul lui Mieszko avea o relație politică complexă cu Sfântul Imperiu Roman, Mieszko fiind prieten, aliat și vasal al lui Otto I, plătindu-i tribut pentru partea de vest a teritoriilor sale. Acesta a purtat războaie cu slavii Polabian din Saxonia Răsăriteană (Gero în 963-964 și Horo în 972) și cu cehii. Victoriile asupra lui Horo și Wichmann i-au permis lui Mieszko să-și extindă posesiunile sale din Pomerania de vest în imediata apropiere a râului Oder. După moartea lui Otto I, și apoi după moartea lui Otto II, Mieszko l-a sprijinit pe Henric al II-lea de Bavaria, un pretendent la coroana imperială. După moartea lui Dobrawa, Mieszko s-a căsătorit cu o fată de origine germană, Oda con Haldensleben, fiica lui Dietrich, Margraf al Marșului de Nord. Când s-a luptat cu cehii în 990, Mieszko a fost ajutat de Sfântul Imperiu Roman. În jurul anului 990, când Mieszko I și-a prezentat oficial țara sa Sfântului Scaun, a transformat Polonia într-una din cele mai puternice puteri din Europa Centrală și de Est.
Boleslav I; provincia bisericii, cuceriri, Regatul Poloniei (992-1025)
În anul 992, Mieszko I a murit. Contrar intenției primului domnitor al Poloniei, când soția lui Mieszko, Osa, împreună cu fiii săi minori au pierdut lupta pentru putere, Boleslav, fiul cel mai mare a lui Mieszko, a devenit singurul domnitor al Poloniei. Un om cu o ambiție mare și cu o personalitate puternică, Boleslav s-a angajat să extindă teritoriile spre vest (regiunea Luzacia), spre sud și spre est. Campaniile câștigate s-au dovedit a fi doar o importanță trecătoare care a tensionat resursele tinerei națiuni. Boleslav a pierdut importantul punct economic Pomerania Posterioară, împreună cu noua sa episcopie din Kołobrzeg; regiunea fusese anterior cucerită cu mare efort de Mieszko.
Boleslav Chrobry (a domnit între 992 și 1025) și-a început domnia lăsată moștenire de tatăl său, continuând politica de alianță cu Sfântul Imperiu Roman. Boleslav l-a primit și l-a ajutat pe Wojciech din familia Slavnik, un episcop ceh bine conectat în exil și un misionar care a fost ucis în 997, în timpul unei misiuni în Prusia. Boleslav a profitat cu pricepere de moartea lui Wojciech: chinurile lui Wojciech a oferit Poloniei un patron sfânt, St. Adalbert, și a dus la crearea unei provincii poloneze independentă a Bisericii cu un arhiepiscop în Gniezno. În anul 1000, tânărul Împărat Otto al II-lea a venit ca pelerin să viziteze mormântul St. Adalbert și i-a acordat sprijinul său lui Boleslav în timpul Congresului de la Gniezno; Arhiepiscopia Gniezno și alte câteva dioceze subordonate au fost stabilite cu aceasta ocazie. Provincia ecleziastică poloneză a servit, în mod eficient, ca o speranță esențială și ca instituție care să apere proprietățile Piaștilor, ajutându-l să supraviețuiască în secolele problematice ce aveau să vină.
Otto a murit în 1002 și relația lui Boleslav cu succesorul Imperiului Roman, Henric al II-lea s-a dovedit a fi mult mai dificilă, rezultând într-un șir de războaie (1002–1005, 1007–1013, 1015–1018). Din 1003-1004, Boleslav a intervenit cu armata în conflictele dinastice ale cehilor. După ce forțele sale au fost scoase din Boemia în 1018, Boleslav a păstrat Moravia. În 1013, a avut loc căsătoria dintre fiul său, Mieszko și Richeza de Lotharingia, nepoata împăratului Otto al III-lea și mama lui Cazimir I Restauratorul. Conflictul cu Germania, s-a încheiat în 1018 cu Pacea de la Bautzen, în condiții avantajoase pentru Boleslav. În 1018, în timpul expansiunii Kievului, Boleslav a preluat partea de vest a Ruteniei Roșie. În 1025, la scurt timp după moartea sa, Boleslav I cel Viteaz a reușit în cele din urmă să obțină permisiunea papală de a se încorona, și astfel a devenit primul Rege al Poloniei.
Mieszko al II-lea; prăbușirea domniei (1025–1039)
Regele Mieszko al II-lea (990-1034) a încercat să continue politicile tatălui său, folosind împărăția lui Boleslav ca o mare putere intervenționistă. Acțiunile lui Mieszko au consolidat vechile resentimente și ostilități din partea vecinilor din Polonia, iar cei doi frați deposedați au profitat de asta, aranjând invazii germane și ruse în 1031. Mieszko fusese învins și forțat să părăsească țara. Mai târziu, frații săi, Bezprym și Otto, au fost uciși de Mieszko, care se recuperase parțial. Prima monarhie Piast s-a prăbușit odată cu moartea lui Mieszko în 1034. Lipsită de un guvern, Polonia a fost devastată de o revoltă anti-feudală și păgână, iar în 1039, de către forțele conduse de Bretislaus I al Boemiei. Țara a suferit pierderi teritoriale, iar modul de funcționare a Arhidiecezei Gniezno fusese tulburat.
Restaurarea sub Cazimir I (1039–1058)
Națiunea s-a refăcut sub domnia fiului lui Mieszko, Ducele Cazimir (1016-1058), cunoscut ca Restauratorul. După întoarcerea sa din exil în 1039, Cazimir a reconstruit monarhia poloneză și integritatea teritorială a țării, prin mai multe campanii militare: în 1047, Mazovia a fost recuperată de la Miecław iar în 1050, Silezia a fost recuperată de la Cehi. Cazimir a fost ajutat de oponenții din Polonia, Sfântul Imperiu Roman și Rusia Kieveană, ambele puteri cărora nu le plăceau haosul din Polonia. Cazimir a introdus o formă mai matură a feudalismului și a ușurat povara de finanțare a unităților militare de mari dimensiuni din trezoreria ducelui, amplasând războinicii lui pe moșiile feudale. Confruntându-se cu distrugerea Poloniei Mari, după expediția Cehă, Cazimir a mutat curtea sa la Cracovia, înlocuind vechile capitale Piast din Poznań și Gniezno; Cracovia a funcționat ca și capitală a națiunii pentru mai multe secole.
Boleslav al II-lea; conflictul cu Episcopul Stanislav (1058–1079) Fiul lui Cazimir, Boleslav al II-lea cel Crud (a domnit între 1059 și 1079), a dezvoltat puterea militară poloneză și a purtat multe campanii de extindere între 1058 și 1077. Ca un susținător activ al părții papale care se afla în conflict cu Împăratul german, Boleslav s-a încoronat rege în anul 1076, cu binecuvântarea papei Grigore al VII-lea. În 1079 a existat o conspirație anti-Boleslav sau un conflict, care l-a implicat pe episcopul de Cracovia. Boleslav a poruncit executarea episcopului Stanislav de Szczepanów. Ulterior Boleslav a fost forțat să abdice de la tronul polonez, din cauza presiunii Bisericii Catolice și a grupului pro-imperial al nobilimii. Stanislav avea să devină al doilea martir și sfânt al Poloniei, canonizat în anul 1253.
Vladislav I Herman (1079-1102) După exilul lui Boleslav, țara se afla sub conducerea instabilă a fratelui său mai mic, Vladislav I Herman (a domnit între 1079 și 1102). Vladislav a fost puternic dependent de Palatinul Sieciech. Când cei doi fii ai lui Vladislav, Zbigniew și Boleslav, l-au forțat în cele din urmă pe Vladislav să-l elimine pe protejatul său, iar Polonia a fost împărțită între cei trei. După moartea tatălui lor, Polonia a fost împărțită între cei doi frați.
Boleslav al III-lea (1102-1138)