Continența sexuală, cunoscută în cultura occidentală și sub numele de coitus reservatus (coitus – „uniune sexuală”, reservatus - „salvat, prezervat”)Cassell's Compact Latin Dictionary, Dell Publishing Co. Inc., 1963, este o practică orientală străveche menționată în tantrism și în taoism și este cunoscută ca o formă de uniune sexuală în care cuplul își controlează ejacularea, fie amânând această fază și rămând în faza de platou a contactului amoros cât de mult este posibil și evitând ejacularea, fie reușind să aibă orgasmul fără ejaculare, așa numita separare a orgasmului de ejaculare. Un alt termen folosit pentru acest fel de uniune sexuală este cuvântul karezza.

Cuvântul karezza se presupune că este derivat din italianul "carezza" care înseamnă "mângâiere, dezmierdare". Există și alte opinii, Alan W. Watts susținând că este un cuvânt persan. Alice Bunker Stockham a inventat cuvântul karezza și este considerat un sinonim pentru maithuna din Tantra hindusă.

Rozicrucienii practicau “coitus reservatus” sau “karezza” ca o practică ezoterică.

În Orient - Maithuna

Practicile sexuale inițiatice sau ritualice au în Orient rădăcini foarte vechi, unii ceretători susținând ca vechiul cult al Zeiței și cultul simbolurilor falice sau ale yoniului(în fapt shiva-linga este un lingam în interiorul yoniului , reprezentând uniunea amoroasă) au origini prevedice, respectiv în culturile Mohenjo Darro și Harrapa .Cf. Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, 1991, vol I, cap V, 38 si 39,p.129-133. “În pofida scepticismului anumitor autori, viața religioasă de la Mohenjo-daro și de la Harappa ne este accesibiă, cel puțin în liniile sale mari. Astfel, de exemplu, marele număr de figurine și de desene înscrise pe sigilii indică culte ale unei Zeițe-Mamă. În plus, așa cum Sir John Marshal recunoscuse deja, o figură ityfalică așezată într-o poziție <<yogică>>, și inconjurată de animale sălbatice reprezintă un Mare Zeu, probabil un prototip al lui Shiva."

Această teorie este susținută și de prezența unui corpus de texte erotice inițiatice mare, chiar și cele vulgare păstrând în China o amprentă inițiatică, spre deosebire de celelalte literaturi erotice, cum ar fi cele occidentale, romane, grecești sau medievale. Acest tip de texte în India este reunit sub sintagma Kamashastra și conține anumite tratate despre erotism de asemenea unice, cum ar fi Kama Sutra. Aceasta literatură erotică inițiatică este susținută de răspândirea acestei viziuni în artă și cultură, cum ar fi în India aceste temple uriașe împodobite cu nenumărate statui ce abordează această temă a sexualității sacre:Khajuraho, Konark dar și altele. În ciuda acestei aparente dezinhibiții sexuale, societatea hindusă tradițională a ultimelor secole este chiar mai puritană decât cea creștină occidentală.

Despărțite doar de culmile Himalayei,cele două mari culturi, India și China, au schimburi și influențe culturale și religioase ușor de observat, și în acest sens, despre legătura dintre tantrism și taoism, Eliade spune: "Se poate decela, în practicile sexuale daoiste, o anumită influență indiană, în special aceea a tantrismului de <<mâna stangă>>, care elaborase o metodă yogină de a obține oprirea atât a respirației, cât și a emisiei seminale. Ca și în tantrism, terminologia sexuală daoistă se referă atât la operații mentale, cât și la experiențe mistice, deopotrivă."Eliade, Istoria credintelor,1991, vol II, p37

Tantrism

Așa cum în creștinism există cele două căi prin care se consideră că se poate obține mântuirea, cea monastică și cea familială, la fel Tantra spune că există două căi prin care se poate obține moksha sau eliberarea finală. Calea mâinii stângi (Vamachara), ce implică sexualitatea, și calea mâinii drepte (Dakshinachara), cea a abstinenței (brahmacharya).

Astfel, în Vamachara, maithuna este actul sexual propriuzis, ritualic, adus ca ofrandă(consacrat), fiind o componentă a ritualului numit Panchatattva (ritualul celor cinci elemente). Practic acest fel de ofrandă (Puja) nu diferă de celelalte feluri de puja decât prin introducerea maithuna (uniunii sexuale), care este adusă ca ofrandă alături de celelalte elemente. În acest sens am putea spune că celelalte elemente au mai degrabă rolul de a sugera transformarea actului sexual în sine în ofrandă, prin asociere, altfel, aducerea hranei ca ofrandă este un element comun tuturor religiilor.

Mai ales tantrismul mâinii stângiJ. Evola, Yoga Puterilor, 1995,cap V, p 67: Există o diferență semnificativă între cele două căi tantrice, cea a mâinii drepte și cea a mâinii stângi (care se află sub tutela lui Shiva). În cea dintâi adeptul are intodeauna experiența "cuiva aflat deasupra sa", chiar și la cel mai înalt nivel de realizare. În cea de a doua "el devine Suveranul ultim"(cakravartin = conducătorul lumii). Aceasta înseamnă că a fost trancensă dualitatea dintre persoana integrată și dimensiunea transcendenței, dintre om si Dumnezeu. este o cale destul de controversată în raport cu hinduismul ortodox, și pentru că implică uneori invocarea unor divinități al căror cult este mai puțin răspândit - putem vorbi fie de tantrizarea anumitor divinități ale panteonului hindus (cum ar fi Kali, Ganesha, etc), fie de promovarea anumitor forme specifice ale acestor divinități(cum ar fi Sadhashiva pentru Shiva) - și implicarea inițiatului în ritualuri uneori în totală opoziție cu prescripțiile cultului religios clasic hindus, cum ar fi meditația în cimitire sau terenuri de incinerare, permisiunea de a te angaja în acțiuni și activități prohibite sau considerate a fi păcate în tradiția ortodoxă, cum ar fi adulterul, consumul de carne într-o societate declarat vegetariană, orgii sexuale, și chiar și altele și mai "scandaloase" după cum și Mircea Eliade arată: Calea pe care o propovăduiește tantrismul este, cel puțin în aparenta, o "cale ușoară". Unul din primele tratate buddhiste, Guhyasamaja Tantra, afirmă hotărât că: "nimeni nu reușește să dobîndească perfecțiunea prin operații grele și plictisitoare; dar perfecțiunea poate fi dobândită cu ușurință prin satisfacerea tuturor dorințelor (ed Bhatacharyya, Gaekwad's Oriental Series, vol 53, Baroda, 1931, p. 27. Același text precizează că excesul, desfrâul sunt permise (de exemplu să mănânci orice fel de carne, inclusiv carnea de om, p.26 etc.), că tantricul poate ucide orice animal, că poate minți, poate fura, poate comite adulter etc. (p.120).M. Eliade, Tehnici de Yoga, 2000, cap. IV, tantrismul, p 147

Explicația filozofică a unui astfel de comportament ține de identitatea contrariilor care sunt dizolvate fie în substratul cosmologic care este considerat a fi Vidul (Sunya), fie în sursa unică supremă, Brahman sau Dumnezeu.Julius Evola, Yoga Puterilor, 1995, capIV, p 69 : "Tantra-ele aduc pur și simplu doctrina unitară a nondualității (advaita vada) la o concluzie logică. Ele afirmă că Vedanta și alte școli speculative abundă în dizertații metafizice despre nondualitate. Dar cum se pot ele împăca cu interdicțiile și restricțiile pe care le conțin? Dacă brahman din tradiția sacră (shruti) este cu adevărat "unul fără al doliea", atunci ce rost are distincția dintre bine și rău, pur si impur, dintre ceea ce trebuie făcut și ceea ce trebuie evitat? Acest contrast valoric există doar pentru cei care sunt dominați de catre maya-shakti, în loc să o domine ei pe aceasta. Din moment ce nu există un altul (în Brahman, celălalt fiind doar puterea de manifestare de care el este inseparabil) pe un plan mai degrabă metafizic decât etic, nu există nici un lucru care să nu fie pur, bun și drept. Doctrina jocului cosmic (lila) sau a libertății lui Parashakti, care nu are nimic deasupra ei și care nu este supusă nici unei legi, ne ajută să ânțelegem aceste aspecte."Mircea Eliade, Yoga - Nemurire și libertate, 1993, capitolul "Unirea contrariilor", pg. 228

Totuși această cale tantrică nu este prescrisă tuturor ci doar anumitor ființe care au înclinație pentru ea, numite vira.Julius Evola, Yoga puterilor, 1995, cap V, p 66: "Vira este un termen cu aceeași rădăcina ca și in latina, vir, ce nu are înțelesul uni om obișnuit, ci al unui om eminent. Acest termen denotă o natură bărbătească și "eroică"(vira este folosit uneori ca substitut pentru "erou"), determinată în mod esențial de către rajas guna. Vira-șii, la rândul lor au fost adeseori împărțiți în mai multe categorii. După Kularnava-Tantra, exista vira-și de mâna dreaptă (Dakshinachara) și vira- și de mâna stângă (Vamachara). Aceștia din urmă sunt considerați superiori celor dintâi, fiind descriși ca niste luptători (kshatriya), pentru a sublinia virtuțile forței, curajului și neînfricării în fața pericolului. Pentru ceilalți și în afara ritualului, textele vedice interzic cu strictețe și consumarea vinului și uniunea sexuală mai des decât odată pe lună.Mahanirvana Tantra, Arthur Avalon, 1995, cap Panchatattva, p 118-121: "În sens literar, cele cinci elemente nu sunt valabile pentru toți în sadhana pe care o practică. Natura unui pashu solicită o strictă aderență la principiile vedantice în ceea ce privește funcțiile fiziologice chiar și în timpul adorării. Acest principiu interzice, de pildă, băutul vinului, lichid supus blestemului din partea lui Brahma, Kacha și Krishna în urmatorii termeni: "Vinul nu va trebui să fie băut, nici dat, nici luat". În viața de toate zilele felul în care se bea vinul - pentru a satisface apetitul senzual - constituie, de fapt, un păcat, implicând prayaschitta și cauzând, în conformitate cu Vishnu Purana, pedepse la fel de grele cu acelea la care este supus ucigașul unui brahman. În ceea ce privește carnea și peștele, castele superioare care se supun disciplinei smarta, nu consumă nici una din ele.[...] Vaidika Dharmma este foarte precisă în ceea ce privește contactul sexual. Maithuna cu o altă femeie decât soția stăpânului familiei era aspru condamnată.[...] Divinitatea din femeie pe care o cultivă în particular sistemul tantric, este recunoscută de asemenea și în învățăturile vedantice. Femeia nu trebuie să fie privită doar ca un obiect care oferă plăcere, ci ca o adevarată zeiță a casei(Griha Devata). [...] Brahmacharya, sau abținerea, castitatea, nu reprezintă ceea ce uneori se înțelege, adică doar o necesitate fiziologică pentru adeptul dintr-un ashram, ci ea constituie chiar o regula ce guvernează căsnicia unei familii (grihastha). După prescripțiile vedantice, unirea dintre bărbat și femeie trebuie să aibă loc o dată pe lună și anume, în a cincea zi după încetarea ciclului menstrual.[...] Regulile expuse mai sus sunt cu strictețe respectate de către toți oamenii. Singura excepție pe care o face tantra este cea în scopul sadhana-ei săvârșită de către cei ce sunt competenți (dhikari) pentru virachara (calea erorului spiritual). Aceasta excepție, însă, nu este strict o excepție în învățăturile vedantice și acest fapt duce de mai multe ori la concluzia eronată de a considera că tantrika-rahasya-puja este opusă Veda-elor. Astfel, în timp ce regula vedantică interzice folosirea vinului în viața obișnuită și în satisfacerea animalică a simțurilor ea, totuși, prescrie yajna (sacrificiul) religios cu vin. Acest ritual îl permite și tantra, cu mențiunea că sadhaka (aspirantul) să fie competent pentru sadhana (practica) respectivă, în care consumarea vinului constituie chiar o parte a ritualului și a metodei."

În Vamachara, continența sexuală este o componentă fundamentală, intrinsecă ritualului, după cum toate tratatele de specialitate arată. În fapt continența sexuală ia locul brahmachariei sau abstinenței din calea mâinii drepte sau din tradiția ortodoxă. Tocmai de aceea în calea mâinii stângi este o considerată o regulă foarte importantă reprezentând, tehnic și fiziologic, esența acestei căi ce implică sexualitatea.