thumb|Țipătul uliului porumbar thumb|220px|Capul unui exemplar din specia Accipiter gentilis Uliul porumbar (Astur gentilis) este o pasăre răpitoare de talie mijlocie (50–65 cm) din familia accipitridelor (Accipitridae), ordinul falconiformelor (Falconiformes), cu un penaj cafeniu-cenușiu pe spate, pieptul albicios cu dungi transversale întunecate, mai rare pe coadă, care are pene albe la rădăcină. Are coadă lungă, aripi scurte, late și cu vârful rotunjit. Tinerii prezintă pete lunguiețe pe abdomen. Adulții au deasupra ochiului o sprânceană de culoare deschisă. Are un zbor rapid și foarte abil printre copaci, cu planări întrerupte de câteva bătăi dese din aripi, atacând și prăzi mai mari decât el. Atacă păsări și mamifere mici, mai ales din mediul împădurit. Cuibărește prin copacii din mijlocul pădurilor, în arbori la șes ori în regiunea de deal, mai rar la munte în Europa, nordul și centrul Asiei, nord-vestul Africii, America de Nord și Mexic. Cuibărește în România și Republica Moldova, unde rămâne și în sezonul rece. În Dicționarul limbii române, tom XVII, elaborat de Academia RomânăAcademia Română, Dicționarul limbii române, tom XVII: Ț-U. București, Editura Academiei Române, 2010, ISBN978-973-27-1994-7 se menționează că pentru uliul porumbar mai există variantele: uli porumbac, uli mare, uli cenușiu.
Taxonomie Uliul porumbar a fost descris oficial în 1758 de naturalistul suedez Carl Linnaeus în a zecea ediție a lucrării sale Systema Naturae sub denumirea binomială Falco gentilis. Anterior, a fost inclus în genul Accipiter. Când studiile filogenetice moleculare au descoperit că Accipiter era polifiletic, genul a fost divizat pentru a crea genuri monofiletice. Genul Astur a fost reintrodus pentru a cuprinde uliul porumbar și alte opt specii care fuseseră anterior incluse în Accipiter. Genul reintrodus fusese introdus inițial în 1799 de naturalistul francez Bernard Germain de Lacépède. Denumirea științifică este latină; astur înseamnă „uliu”, iar gentilis este „nobil” sau „blând”, deoarece în Evul Mediu doar nobilimea avea voie să înalțe uliu porumbar pentru falconerie.
Habitat Uliul porumbar populează pădurile (în special cele de conifere) cu poieni mari și spații deschise adiacente, biotopuri în care aceasta vânează de preferință. Activitatea sa de pasăre de pradă se extinde în câmpii, pajiști mărginite de garduri vii, mlaștini și lacuri cu malurile împădurite. În general, evită totuși spațiile deschise de mari dimensiuni.
În unele țări, uliul s-a adaptat la mediul urban: în Rusia (în apropiere de Moscova, în timpul iernii, în Olanda (Amsterdam), în Letonia (Riga) și în Germania (Köln).Rutz, C., Raum-zeitliche Habitatnutzung des Habichts - Accipiter gentilis - in einem urbanen Lebensraum, Diplom-Arbeit, Univ. Hamburg 2001: S. 22ff
Subspecii și distribuția lor Conform lui , această specie este alcătuită din următoarele subspecii: Accipiter gentilis gentilis (Linnaeus, 1758) – Europa și nord-vestul Africii. Accipiter gentilis gallinarum (Ch. L. Brehm, 1831) – Europa Centrală; este inclusă în prezent în subspecia Accipiter gentilis gentilis. Accipiter gentilis albidus (Menzbir, 1882) – nord-estul Asiei (Siberia și Kamceatka); Accipiter gentilis apache (van Rossem, 1938) – sud-vestul Statelor Unite ale Americii; Accipiter gentilis arrigonii (Kleinschmidt, 1903) – Corsica și Sardinia; Accipiter gentilis atricapillus (Wilson, 1812) –America de Nord; Accipiter gentilis buteoides (Menzbir, 1882) – nordul Eurasiei, din Suedia până la râul Lena, iernează la sud în Europa Centrală și Asia Centrală. Accipiter gentilis fujiyamae (Swann & Hartert, 1923) – estul Asiei și Japonia. Accipiter gentilis laingi (Taverner, 1940) – insulele Vancouver, Columbia Britanică, arhipelagul Haida Gwaii; Accipiter gentilis marginatus (Piller & Mitterpacher, 1783) – Balcani; Accipiter gentilis schvedowi (Menzbir, 1882) – estul Asiei de la Urali până în Priamurie și la sud până în centrul Chinei, iernează la sud de Himalaya și Indochina.
Accipiter gentilis striatulus nu mai este recunoscută de către majoritatea clasificărilor taxonomice.
Note
Lectură suplimentară Mihai C. Băcescu, Păsările în nomenclatura și viața poporului român. București, Editura Academiei R.P.R., 1961, 441 p.
Vezi și Păsări răpitoare Accipitridae Uliu Listă de păsări din România
Legături externe
Uliu porumbar, Accipiter gentilis. Societatea Ornitologica Romana (SOR) Uliul porumbar: cea mai urâtă pasăre din România, 9 aprilie 2013, Nicu Pârlog, Descoperă Accipiter gentilis. The IUCN Red List of Threatened Species Northern Goshawk Accipiter gentilis. BirdLife International Northern Goshawk, Accipiter gentilis. Birds of North America (BNA) Autour des palombes, Accipiter gentilis. Oiseaux.net Accipiter gentilis (Linnaeus, 1758) - Тетеревятник. Институт проблем экологии и эволюции им. А.Н. Северцова Российской академии наук Northern goshawk (Accipiter gentilis). ARKive Video
Categorie:Accipitridae Categorie:Păsări din România Categorie:Păsări din Republica Moldova Categorie:Păsări descrise în 1758 Categorie:Taxoni clasificați de Carl Linnaeus