Doctrina și credința în fecioria continuă a Mariei sau pururea feciorie a Mariei este o credință legată de nașterea miraculoasă a lui Iisus, fiind considerată la rândul ei un miracol. Doctrina exprimă „fecioria reală și continuă a Fecioarei Maria chiar și în timpul nașterii lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu făcut Om”.Mark Miravalle, 1993, Introduction to Mary, Queenship Publishing ISBN 978-1-882972-06-7, pages 56-64Mary in the New Testament edited by Raymond Edward Brown 1978 ISBN 0-8091-2168-9 page 273
Conform acestei credințe, Fecioara Maria a fost și a rămas întotdeauna fecioară (în greaca veche: ἀειπαρθένος aeiparthenos), pentru întreaga ei viață, Iisus fiind singurul ei fiu biologic, concepția și nașterea lui fiind considerate miraculoase. Dogma virginității eterne a Mariei este o dezvoltare teologică apărută conform lui Bromiley spre sfârșitul secolului II d.Hr., adică după ce scrierea cărților Bibliei se încheiase de câteva decenii, sau chiar mai târzie, conform lui Rampton.
Până în secolul al IV-lea, doctrina a avut susținerea Părinților bisericii, iar până în secolul al VII-lea fusese deja confirmată de mai multe sinoade ecumenice.The Blackwell Companion to Catholicism by James Buckley, Frederick Christian Bauerschmidt, Trent Pomplun 2010 ISBN 1-4443-3732-7 page 315Mary in the New Testament edited by Raymond Edward Brown 1978 ISBN 0-8091-2168-9 pages 278-281 Credința este inclusă în învățăturile bisericii catolice, anglo-catolice, ortodoxe, fiind exprimată în liturghiile lor, unde în mod repetat se folosește apelativul „pururea fecioară” în privința Mariei.Merriam-Webster's encyclopedia of world religions by Merriam-Webster, Inc. 1999 ISBN 0-87779-044-2 page 1134[http://www.vatican.va/archive/ENG0015/__P1K.HTM Catechism of the Catholic Church §499]Divine Liturgy of St John Chrysostom , Coptic Liturgy of St Basil, Liturgy of St Cyril , Liturgy of St James, Understanding the Orthodox Liturgy etc.
Anumiți inițiatori ai reformei protestante, cum ar fi Luther, au susținut această doctrină. Totuși, mai târziu a fost abandonată de anumite biserici protestante,What Every Catholic Should Know about Mary by Terrence J. McNally 2009 ISBN 1-4415-1051-6 page 170Christian confessions: a historical introduction by Ted Campbell, 1996 ISBN 0-664-25650-3 page 47 fiind menținută în prezent de către teologii anglicani și luterani.Jackson, Gregory Lee, Catholic, Lutheran, Protestant: a doctrinal comparison. 1993 ISBN 978-0-615-16635-3 page 254Bäumer, Remigius. Marienlexikon. Gesamtausgabe. Leo Scheffczyk, ed. Regensburg: Institutum Marianum, 1994. ISBN 3-88096-891-8, p. 190. In particular, it was the lifelong belief of Luther himself (Luther's Works. The American Edition. Jaroslav J. Pelikan & Helmut Lehmann, eds. 55 vols. St. Louis & Philadelphia: CPH & Fortress Press, 1955-1986. Vol. 22, pp. 214-215).B. Townsend Waddill III, "The Perpetual Virginity of Mary". Founding figures of Anglicanism such as Hugh Latimer and Thomas Cranmer "followed the tradition that they had inherited by accepting Mary as 'ever virgin'" (http://www.anglicancommunion.org/ministry/ecumenical/dialogues/catholic/arcic/docs/pdf/mary_commentary_Tim_Bradshaw.pdf Timothy Bradshaw, "Commentary and Study Guide on the Seattle Statement Mary: Hope and Grace in Christ of the Anglican – Roman Catholic International Commission").] Din lipsă de susținere de către Scriptură majoritatea protestanților au abandonat această dogmă. Conform surselor catolice, majoritatea bisericilor protestante de azi resping această dogmă.
Doctrina și reprezentări ale ei
Credința în fecioria eternă a Fecioarei Maria, care este considerată de fide (parte esențială a credinței catolice, spre exemplu), susține că Maria a fost fecioară înainte, în timpul și după ce l-a născut pe Iisus, pe durata întregii vieți. Se disting trei aspecte ale acestei doctrine (înainte, în timpul și după naștere) ce sunt incluse în credința nașterii mirculoase a lui Iisus, (fără ca Maria să își piardă virginitatea).
Doctrina pururei feciorii nu trebuie confundată cu cea a Imaculatei Concepții a Mariei, care se referă la conceperea miraculoasă a Fecioarei Maria fără să fie atinsă ( în latină) de păcatul originar.A history of the church in the Middle Ages by F. Donald Logan, 2002, ISBN 0-415-13289-4, p150
Termenul grecesc Aeiparthenos ("Pururea Fecioară") este atestat de Epifanie al Salamisei încă de la începutul secolului al IV-leaJoseph, Mary, Jesus by Lucien Deiss, Madeleine Beaumont 1996 ISBN 0-8146-2255-0 page 30 și este des folosit în liturghia bisericilor ortodoxe.The image of the Virgin Mary in the Akathistos hymn by Leena Mari Peltomaa 2001 ISBN 90-04-12088-2 page 127 Catehismul bisericii catolice, (punctul 499), include termenul Aeiparthenos și în ceea ce privește dogma (Hristos este) Lumina lumii, (punctul 57), declară: "Nașterea lui Hristos nu a afectat fecioria desăvârșită a mamei sale, ci dimpotrivă, a sanctificat-o."Catechism of the Catholic Church by the Vatican, 2002 ISBN 0-86012-324-3 page 112Vatican website: Catechism item 499Vatican website: Lumen Gentium item 57 Doctrina eternei feciorii este de asemenea susținută de către o parte a bisericilor anglicane și luterane. Rugăciunile din liturghia ortodoxiei răsăritene se termină de obicei cu următoarea formulă: "Preasfânta, Preacurata, Preabinecuvântata, slăvita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și Pururea Fecioară Maria."Eastern Orthodoxy through Western eyes by Donald Fairbairn 2002 ISBN 0-664-22497-0 page 100
Fecioria Mariei în timpul conceperii lui Iisus este un subiect fundamental în arta marianică a bisericii catolice, de obicei reprezentată prin Buna-Vestire a Mariei de către Arhanghelul Gabriel că va rămâne însărcinată prin puterea Duhului Sfânt și va naște pe Fiul lui Dumnezeu. Frescele ce conțin această scenă au în bisericile catolice închinate Fecioarei Maria o vechime seculară.Annunciation Art, Phaidon Press, 2004, ISBN 0-7148-4447-0 Cea mai veche astfel de frescă ce conține anunțarea Mariei de către Arhanghelul Gabriel datează din secolul IV și poate fi găsită în catacombele Priscilla din Roma.The Annunciation to Mary by Eugene Laverdiere 2007 ISBN 1-56854-557-6 page 29
Fecioria Mariei chiar și după nașterea lui Iisus este o prezență obișnuită în arta creștină în ambele biserici ortodoxe, răsăriteană și orientală, (ca și în arta occidentală religioasă de început), prin includerea în scena nașterii lui Iisus a Salomeei, despre care evanghelia lui Iacob (Protoevanghelia lui Iacob sau Evanghelia Copilăriei lui Iisus) spune că a verificat și descoperit personal păstrarea fecioriei Mariei chiar și după ce l-a născut pe Iisus.Encyclopedia of Comparative Iconography by Helene E. Roberts 1998 ISBN 1-57958-009-2 page 904Treasures from the Ark: 1700 Years of Armenian Christian Art by Vrej Nersessian 2001 ISBN 0-7123-4699-6 page 167 În multe icoane, fecioria eternă a Mariei este simbolizată prin trei stele ce apar la stânga ei, la dreapta ei și sub sau pe capul ei, ceea ce reprezintă fecioria ei înainte, în timpul și după ce a născut.Heroes of the icon: people, places, events by Steven Bigham 1998 ISBN 1-879038-91-9 page 47The icon handbook by David Coomler 1995 ISBN 0-87243-210-6 page 203
Virginitatea dinaintea nașterii
Virginitatea ante-partum a Mariei este atestată în Evanghelia după Matei și în Evanghelia după Luca, dar consensul istoricilor moderni este că informația se bazează pe fundamente istorice extrem de fragile. Ambele evanghelii folosesc nașterea de către o virgină pentru a proclama teze teologice, Matei că nașterea lui Iisus este împlinirea profeției și a promisiunii lui Dumnezeu dată de numele Emmanuel, „Dumnezeu este cu noi”, pentru Luca, aceea că istoria creațiunii lui începută în Cartea Genezei se îndreaptă către împlinirea ei, iar în ambele accentul cade pe acceptul Mariei de a naște în mod miraculos mai degrabă decât pe virginitatea ei. Ambele sunt datate în mod probabil în perioada 80–100 d.Hr., ambele sunt anonime (atribuirile către Matei și Luca au fost adăugate în secolul al II-lea d.Hr.), fiind aproape cert că niciuna dintre ele nu se bazează pe mărturiile martorilor oculari. (Raymond E. Brown a sugerat în 1973 că Iosif era sursa poveștii lui Matei, iar Maria celei a lui Luca, dar istoricii moderni consideră asta extrem de improbabil). Dogma fecioriei ei nu este menționată în alte dintre scrierile Noului Testament, iar ea este rezultatul narațiunilor create de cei doi autori de evanghelii bazându-se pe idei care circulau în cercurile creștine în jur de 65 d.Hr.
Dezvoltarea doctrinei Biserica timpurie
Începând din secolul al doilea această temă a conceperii lui Iisus și a fecioriei Mariei începe să se dezvolte în biserica timpurie."The Theme of Mary's Virginity", in Mary in the New Testament edited by Raymond Edward Brown 1978 ISBN 0-8091-2168-9 pages 267-277 Majoritatea scriitorilor creștinismului timpuriu au acceptat conceperea virginală a lui Iisus bazându-se pe mărturiile evangheliilor lui Luca și Matei, deși subiectul central al acestor discuții timpurii era virginitatea Mariei înainte de a naște, nu în timpul nașterii sau după.Encyclopedia of theology: a concise Sacramentum mundi by Karl Rahner 2004 ISBN 0-86012-006-6 pages 896-897
Interpretarea pasajului din Matei 1:25 care spune că "fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus" și diferitele mențiuni ale Noului Testament despre frați(și surori) ale lui Iisus, sunt discutate mai jos în raport cu textul Scripturii. Anumiți scriitori timpurii, Tertulian, Helvidius și Eunomius din Cyzic, au interpretat versetul din Matei ca o evidență a faptului că Maria a avut relații maritale cu Iosif după nașterea lui Iisus și că Jacob, Iosif, Iuda și Simon erau copiii biologici ai Mariei și ai lui Iosif și astfel frați buni ai lui Iisus, punct de vedere pentru care există puține referințe înainte de Helvidius și Eunomius.M. DelCogliano Tradition and Polemic in Basil of Caesarea's Homily on the Theophany - Vigiliae Christianae, 2012 "... objection to Mary's perpetual virginity, for which, however, there is scant evidence before the middle of the fourth century (to be discussed in more detail below), was based on an interpretation of Matthew 1:25, according to which Joseph refrained from marital relations with Mary."
Un alt text referitor la fecioria Mariei ce primește atenție specială în acest al doilea secol era cunoscut inițial sub numele Nașterea Mariei și a devenit mai târziu cunoscut ca protoevanghelia lui Iacob.L. Gambero, Mary and the Fathers of the Church trans. T. Buffer (San Francisco: Ignatius, 1991), p. 35. Documentul vorbește despre virginitatea Mariei înainte de a naște, despre modul miraculos în care naște și despre fecioria ei fizică chiar și după naștere.L. Gambero, Mary and the Fathers of the Church trans. T. Buffer (San Francisco: Ignatius, 1991), p. 40.Quasten, Patrology 1:120-1. Textul deasemea arată că "frații" și "surorile" and lui Iisus erau copiii lui Iosif dintr-o căsătorie anterioară.Protoevangelium chapters 7–8. Totuși, deși atestă fecioria Mariei după naștere, nu oferă informații despre viața ulterioară a Mariei.
"Frații" și "surorile" lui Iisus menționate în evanghelii precum și "Iacob, fratele Domnului" menționat în , sau "fratele lui Iisus cel numit Hristosul, al cărui nume era Jacob" menționat de Josephus au fost astfel interpretate de anumite texte ca nefiind copiii Mariei.
Nu există un consens deplin asupra doctrinei fecioriei eterne a Mariei în cadrul bisericii timpurii la sfârșitul secolului al doilea, spre exemplu Tertulian(c.160 – c.225) nu predica acceastă doctrină(deși predica conceperea miraculoasă, virginală, a lui Iisus), dar Irineu (c.130 – c.202) susținea pururea feciorie pe langă alte teme marianice. Doctrina obține un suport considerabil în secolul următor.