Mănăstirea Sf. Mang din Füssen sau Abația din Füssen (în ) a fost o mănăstire benedictină din Füssen (Bavaria, Germania).
Istoric
Mănăstirea benedictină a Sf. Mang a fost înființată în prima jumătate a secolului al IX-lea ca o mănăstire a Principatului Episcopal de Augsburg. Motivul înființării sale se datorează prezenței pustnicului Magnus din Füssen (cunoscut și sub numele de Sfântul Mang), care a construit aici o chilie și un oratoriu, unde a murit pe 6 septembrie, deși nu există nici o evidență cu anul exact.
Trupul sfântului a fost descoperit neputrezit, o dovadă a sfințeniei sale, iar venerarea Sf. Mang a fost baza spirituală a mănăstirii.
Fondarea mănăstirii nu a fost însă motivată doar spiritual, existând și rațiuni politice practice. Poziția cheie a mănăstirii nu numai pe importantul drum medieval de la Augsburg peste Alpi în Italia Superioară, dar și în depresiunea Füssen ("Füssener Enge", punctul în care râul Lech izvorăște din Alpi) i-a conferit o valoare strategică imensă, ceea ce a făcut ca ea să dobândească un interes politic atât din partea episcopilor din Augsburg, cât și din partea împăraților Sfântului Imperiu Roman.
Istoria abației în Evul Mediu este marcată în principal de eforturile comunității religioase de a menține o respectare a Regulii Sf. Benedict în mijlocul diverselor presiuni cauzate de evoluțiile sociale externe. De-a lungul timpului, prin urmare, călugării au îmbrățișat în mod repetat diverse reforme și mișcări reformatoare menite să aducă o revenire la principiile de bază ale vieții benedictine. În cea mai mare parte, aceste reforme au condus la creșterea spirituală și economică și o creștere numerică a membrilor comunității, ceea ce a necesitat construirea de noi clădiri.
Manifestarea energică a Contrareformei și-a găsit expresia de durată în construirea unui enorm complex mănăstiresc în stil baroc între anii 1696 și 1726, comandat de către abatele Gerhard Oberleitner (1696-1714), care și astăzi, împreună cu castelul (Hohe Schloss), caracterizează orașul Füssen.
Arhitectul Johann Jakob Herkomer (1652-1717) a reușit să transforme sediul neregulat al abației medievale într-un complex de clădiri organizate simetric. Transformarea bazilicii medievale într-o biserica barocă bazată pe modele venețiene s-a intenționat să fie un simbol arhitectural al venerării Sf. Magnus. Întreaga biserică reprezintă un relicvar enorm. Pentru prima dată în arhitectura barocă din sudul Germaniei legenda sfântului local a inspirat suita de fresce din întreaga biserică. Comunitate de la acel moment a dorit ca noua biserică să stârnească invidia cunoscătorilor prin calitatea de operelor sale de artă.
În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, comunitatea a revenit la datoriile sale spirituale, intelectuale și sociale cu o vigoare reînnoită: îngrijirea sufletelor, burse, muzică și educație.
Deși abația nu a fost reușit niciodată să obțină râvnitul Reichsunmittelbarkeit (independența față de toți seniorii, cu excepția celei față de împărat), ea a avut o influență decisivă ca un centru al vieții economice și culturale și al credinței în Füssen și în întreaga regiune.
Desființare La 11 decembrie 1802, în timpul secularizării ce a urmat Războaielor Napoleoniene și Păcii de la Lunéville, prinții de Oettingen-Wallerstein au intrat în posesia Mănăstirii Sf. Mang. La 15 ianuarie 1803 Prințesa Wilhelmine i-a comandat abatelui Aemilian Hafner să desființeze abația și să părăsească clădirile până la data de 1 martie a anului respectiv.
Conținutul bibliotecii a fost expediat noilor proprietari pe plutele de pe râul Lech. Majoritatea operelor se află acum în biblioteca Universității din Augsburg, cu excepția unei mici colecții de manuscrise deosebit de valoroase, care se află în Arhivele Diecezane din Augsburg.
Istoria ulterioară
În 1837 biserica fostei abații a fost dăruită Parohiei Füssen. În 1839 cancelarul regal al Bavariei, Christoph Friedrich von Ponickau, a cumpărat restul clădirilor abației Sf. Mang. În 1909 orașul Füssen a achiziționat domeniul Ponickau, inclusiv clădirile fostei abații (în afară de biserică).
Aripa de nord a fost folosită ca primărie. În aripa de sud se află acum Muzeul orașului Füssen, cu prezentarea istoriei mănăstirii și a orașului și în special a manufacturilor tradiționale de chituri și viori din Füssen. Se pot vizita de asemenea camerele de primire în stil baroc ale abației.
Lista abaților Mănăstirii Sf. Mang din Füssen Până în 919 nu a existat nicio evidență documentară a stareților din această abație. Potrivit tradiției, Sfântul Magnus este considerat a fi abatele fondator, iar succesorul său a fost Fericitul Conrad.
Abate Perioda de conducere Data morții 1. Saint Magnus 6 septembrie 2. Konrad I 3. Wolpoto secolul al IX-lea ? 26 aprilie 4. Bernold secolul al IX-lea ? 5. Leutolph secolul al IX-lea ? 6. Gisilo prin 919 7. Ortolf 5 aprilie 8. Heinrich I. 9. Gotebold 10. Berthold 23 august 11. Adalbert 12. Wilhelm c. 1030–1040 13. Eberhard c. 1060–1061 11 mai 1091 14. Swidker 15. Adalhalm 1086 25 august 1094 16. Alberich 23 ianuarie 17. Konrad II prin 1160–c.1175 18. Heinrich II prin 1178–1191 19 februarie 19. Konrad III prin 1206, 1218 14 iulie, c. 1218 20. Dieto (Theodo) prin 1219, 1222 martie 1225 21. Rugger prin 1227 22. Rudolf von Thalhofen prin 1235, 1251 22 mai 23. Albert prin 1255 13 martie 1256 24. Hermann I prin 1257, 1262 25. Hiltebold prin 1263, 1283 19 octombrie 1284 26. Konrad IV prin 1284, 1285 27. Hermann II prin 1287, 1295, 1311 28. Goswin prin 1313, 1317 8 iulie, c. 1318 29. Heinrich III prin 1319, 1335 decembrie, c. 1336 30. Ulrich Denklinger prin 1336, 1339 18 ianuarie 1347 31. Johannes I Hochschlitz c. 1347 11 august 32. Luiprand prin 1374 33. Friedrich prin 1390 28 aprilie 34. Johannes II Lauginger prin 1392, 1396 21 martie 1403 35. Georg I Sandauer 1397–1410 15 februarie 1410 36. Yban von Rotenstein 1410–1426 19 mai 1439 37. Johannes III Schmerlaib 1426–1431 16 mai 1431 38. Konrad V Klammer 1431–1433 13 martie 1433 39. Johannes IV Fischer prin 1436; res. 1458 30 martie 1460 40. Johannes V Hess 1458–1480 1481 41. Benedikt I Furtenbach 1480–1524 martie 1531 42. Joh. Baptist VI Benzinger 1524–1533 8 aprilie 1537 43. Gregor Gerhoch 1537–1554 4 octombrie 1554 44. Sympert Lechler 1554–1556 21 noiembrie 1560 45. Georg II Albrecht 1556–1560 2 februarie 1560 46. Johannes VII Kessler 1560–1567 8 iunie 1567 47. Hieronymus Alber 1567–1573 17 august 1573 48. Matthias Schober 1579–1604 15 august 1604 49. Heinrich IV Amman 1604–1611 30 iulie 1615 50. Martin Stempfle 1614–1661 26 februarie 1665 51. Benedikt II Bauer 1661–1696 26 iulie 1696 52. Gerhard I Oberleitner 1696–1714 20 martie 1714 53. Dominikus Dierling 1714–1738 4 septembrie 1738 54. Benedikt III Pautner 1738–1745 18 ianuarie 1745 55. Leopold Freiherr von Rost 1745–1750 7 noiembrie 1750 56. Gallus Zeiler 1750–1755 7 ianuarie 1755 57. Placidus Zerle 1755–1763 24 iunie 1770 58. Gerhard II Ott 1763–1778 1 martie 1778 59. Aemilian Hafner 1778–1803 19 mai 1823
Bibliografie
Lindner, Pirmin, 1913. Monasticon Episcopatus Augustani antiqui. Bregenz. Ettelt, Rudibert, 1971. Geschichte der Stadt Füssen. Füssen. Leistle, David. Die Aebte des St. Magnusstiftes in Füssen, in Studien und Mitteilungen zur Geschichte des Benediktinerordens und seiner Zweige, 1918-1920. Riedmiller, Thomas, 2003: Das ehemalige Benediktinerkloster Sankt Mang in Füssen in Klosterland Bayerisch Schwaben (ed. W. Schiedermair). Lindenberg. ISBN 3-89870-127-1
Legături externe
Klöster in Bayern Historischer Verein Alt Füssen St Mang Basilica Füssen
Categorie:Mănăstiri benedictine din Germania Categorie:Biserici romano-catolice din Germania