Tarbosaurus (însemnând „șopârlă de temut”) este un gen de dinozaur tiranozaurid mare care a trăit în Asia în timpul perioadei Maastrichtian din Cretacicul târziu. Conține tipul și singura specie Tarbosaurus bataar, cunoscută din Formațiunea Nemegt din Mongolia, cu rămășițe mai fragmentare găsite mai departe, în Formațiunea Subashi din China.
Descoperire și denumire
În 1946, o expediție comună sovieto-mongolă în Deșertul Gobi din provincia Ömnögovi a scos la iveală în Formațiunea Nemegt un craniu mare de teropod și câteva vertebre. În 1955, Evgeny Maleev, un paleontolog sovietic, a făcut din acest specimen holotipul (PIN 551–1) al unei noi specii, pe care a numit-o Tyrannosaurus bataar. Denumirea specifică este o scriere greșită a cuvântului mongol баатар/baatar, care înseamnă „erou”. În același an, Maleev a descris și a numit trei noi cranii de teropode, fiecare asociat cu rămășițe scheletice descoperite de aceeași expediție în 1948 și 1949. Primul dintre acestea, PIN 551–2, a fost numit Tarbosaurus efremovi, un nou nume generic compus din cuvintele grecești antice τάρβος (tarbos), care înseamnă „de temut”, „care terorizează”, „care provoacă teamă” și σαυρος (sauros), care înseamnă „șopârlă”, iar specia a fost numită după Ivan Yefremov, un paleontolog rus și autor de science fiction. Celelalte două, PIN 553-1 și PIN 552–2, au fost, de asemenea, numite ca specii noi și atribuite genului nord-american Gorgosaurus ca G. lancinator și, respectiv, G. novojilovi. Toate aceste trei exemplare din urmă sunt mai mici decât primul.
O lucrare din 1965 a lui A. K. Rozhdestvensky a recunoscut toate exemplarele lui Maleev ca fiind în stadii de creștere diferite ale aceleiași specii, pe care le considera a fi distincte de tiranozaurul nord-american. El a creat o nouă combinație, Tarbosaurus bataar, pentru a include toate exemplarele descrise în 1955 și materiale mai noi. Autorii ulteriori, inclusiv Maleev însuși, au fost de acord cu analiza lui Rozhdestvensky, deși unii au folosit denumirea de Tarbosaurus efremovi în loc de T. bataar.
Paleontologul american Ken Carpenter a reexaminat materialul în 1992. El a concluzionat că acesta aparținea genului Tyrannosaurus, așa cum a fost publicat inițial de Maleev, și a grupat toate exemplarele în specia Tyrannosaurus bataar (cu excepția rămășițelor pe care Maleev le numise Gorgosaurus novojilovi). Carpenter credea că acest specimen reprezenta un gen separat, mai mic, de tiranozauride, pe care l-a numit Maleevosaurus novojilovi. George Olshevsky, Tracy Ford și Seiji Yamamoto au creat noul nume generic Jenghizkhan (după Genghis Han) pentru Tyrannosaurus bataar în 1995, recunoscând totodată și Tarbosaurus efremovi și Maleevosaurus novojilovi, pentru un total de trei genuri distincte, contemporane din Formațiunea Nemegt. Un studiu din 1999 a reclasificat ulterior Maleevosaurus drept Tarbosaurus juvenil. Majoritatea cercetărilor publicate din 1999 recunosc o singură specie, care se numește fie Tarbosaurus bataar, fie Tyrannosaurus bataar, deși unii cercetători suspectează că ar putea exista o a doua specie.Raun G.S., Sharpe H.S., Powers M.J. & Currie P.J. (2025). "Who was the ruler of Maastrichtian Mongolia? Taxonomic revision of Tarbosaurus provides insight into tyrannosaurid diversity of central Asia". Canadian Society of Vertebrate Palaeontology Annual Meeting Abstracts 2025: p. 37. DOI: 10.18435/vamp29409
Descriere
Deși puțin mai mic decât Tyrannosaurus, Tarbosaurus a fost unul dintre cei mai mari tiranozaurini, exemplarul tip PIN 551–1 măsurând aproximativ 10 metri lungime, 3 metri înălțime la șolduri și cântărind până la 4,5–5 tone. Unele exemplare adulte au fost estimate la peste 12 metri lungime. Alte exemplare adulte erau mai mici, cum ar fi MPC-D 107/2, ZPAL.MgD-I/4 și PIN 552-1, care cântăreau probabil între 2,2 și 3,4 tone. Cel mai mare craniu de Tarbosaurus cunoscut are aproximativ 1,35 m lungime, ceea ce este mai mare decât cel al tuturor celorlalte tiranozauride, cu excepția Tyrannosaurus.
Craniu Craniul era înalt, ca cel al Tyrannosaurus-ului, dar nu la fel de lat, mai ales spre spate. Partea din spate neextinsă a craniului însemna că ochii Tarbosaurus-ului nu erau îndreptați direct înainte, sugerând că nu avea vederea binoculară a Tyrannosaurus-ului. Fenestrele mari din craniu îi reduceau greutatea totală și serveau drept puncte de atașare pentru mușchi. Între 58 și 64 de dinți îi căptușeau maxilarele. Acest număr de dinți este puțin mai mare decât cel al Tyrannosaurus-ului, dar mai mic decât la tiranozauridele mai mici, precum Gorgosaurus și Alioramus.
Majoritatea dinților săi aveau o secțiune transversală ovulară, deși dinții premaxilei de la vârful maxilarului superior aveau o secțiune transversală în formă de D. Cu toate acestea, această heterodonție este caracteristică familiei. Cei mai lungi dinți se aflau în maxilar (osul maxilarului superior), cu coroane de până la 8,5 centimetri lungime. În maxilarul inferior, o creastă de pe suprafața exterioară a osului angular se articula cu partea din spate a osului dentar, creând un mecanism de blocare unic pentru Tarbosaurus și Alioramus. Alte tiranozauride nu aveau această creastă și aveau mai multă flexibilitate în maxilarul inferior.
Galerie
Note
Categorie:Tyrannosauridae Categorie:Genuri de dinozauri Categorie:Dinozauri din Asia Categorie:Specii fosile descrise în 1955