Roger al II-lea al Siciliei

Roger al II-lea ()Houben, p. 30. a fost un normand din dinastia Hauteville, devenit rege al Siciliei, fiu al contelui Roger I și succesor al fratelui său mai mare Simon. El și-a început domnia fiind conte de Sicilia din 1105, devenit apoi duce de Apulia și Calabria (1127), apoi rege al Siciliei (1130). Până la moartea sa, petrecută la vârsta de 58 de ani, Roger reușise deja să unească toate cuceririle anterioare ale normanzilor în sudul Italiei într-un regat unic cu o conducere puternic centralizată.

Context

thumb|Monedă emisă de Roger al II-lea, ducalul de argint, bătut la Brindisi. Către 999, aventurieri normanzi au sosit în sudul Italiei. Spre anul 1016, ei erau deja implicați în complexa politică locală în care longobarzii se aflau în luptă cu Imperiul Bizantin. Acești mercenari normanzi erau folosiți inițial în disputele cu dușmanii orașelor-stat italiene, însă în secolul următor au trecut treptat la conducerea cvasitotală a teritoriilor de la sud de Roma.

În momentul nașterii fiului său cel mai tânăr în 1095, Roger I se afla la conducerea comitatului de Sicilia, nepotul său de frate Roger Borsa era duce de Apulia și Calabria, iar un alt nepot al său, Richard al II-lea Drengot se afla la conducerea Principatului de Capua.

Pe lângă acești trei conducători majori, se afla un mare număr de conți normanzi mai mici, care își exercitau puterea suverană în propriile lor localități. Cel puțin nominal, acești conți își datorau supunerea față de unul dintre cei trei conducători de mai sus, însă o astfel de supunere era de obicei lipsită de consistență și adeseori ignorată.Matthew, p. 21.

Atunci când Roger I de Sicilia a murit în 1101, fiul său Simon de Hauteville, a devenit conte, având alături ca regentă pe mama sa, Adelaida del Vasto. Simon a murit patru ani mai târziu, în 1105, la vârsta de 12 ani, iar Adelaida a continuat să activeze ca regent și pentru fiul ei cel mai mic Roger, care avea pe atunci 9 ani.Houben, p 24.

Domnie left|thumb|Sudul Italiei în anul 1112, după preluarea domniei de către Roger al II-lea. Granițele Regatului Siciliei la 1154, în momentul morții lui Roger, sunt indicate printr-o linie neagră mai subțire, cuprinzând cea mai mare parte din sudul Italiei.

Preluarea puterii în Sicilia La moartea fratelui său mai mare, Simon de Hauteville, din 1105, Roger a moștenit comitatul de Sicilia, trecând sub regența mamei sale, Adelaida del Vasto. În această perioadă de regență, mama sa a fost sprijinită de către personalități notabile, precum Christodulus, devenit emir de Palermo.

În vara lui 1110, Roger a fost vizitat de regele Sigurd Jorsalfare al Norvegiei, aflat în drum către Ierusalim și Țara Sfântă.Houben, p 26, citând din Snorri Sturluson, Heimskringla, scrisă în anii '20 ai secolului al XIII-lea. Istoria sugerează că Sigurd îl numea pe Roger cu titlu regal, cu 20 de ani înainte ca acesta să obțină practic acest titlu.

În 1112, aflat la vârsta de 16 ani, Roger a început domnia personală, fiind numit "când cavaler, când conte de Sicilia și Calabria" într-un hrisov datat în 12 iunie 1112."Houben, p. 30."

În 1117, mama sa, care între timp se căsătorise cu regele Balduin I al Ierusalimului, a revenit în Sicilia, dat fiind că patriarhul de Ierusalimul declarase acea căsătorie ca fiind invalidă. Roger a simțit această situație ca fiind un act jignitor la adresa mamei sale și a sa proprie, ceea ce poate explica reținerea sa față de plecarea în cruciade.Houben, p. 29, citând din Guillaume de Tyr, Chronicon]] xi. 29. În acea perioadă, Roger s-a căsătorit pentru prima dată, soție fiind Elvira de Castilia, fiică a regelui Alfonso al VI-lea al Castiliei.

În 1122, Guillaume al II-lea, fiul lui Roger Borsa, ducele de Apulia și văr al lui Roger fiind înlăturat de la putere în urma unei răscoale, s-a oferit să renunțe la pretențiile ce îi rămăseseră asupra unor locuri din Sicilia, ca și la o parte din Calabria. În schimb, Roger a traversat Strâmtoarea Messina pentru a-l supune pe vasalul ducelui, contele Iordan de Ariano. Pentru aceasta, el a pătruns în Basilicata și a cucerit Montescaglioso.

Preluarea puterii în sudul Italiei Când Guillaume al II-lea de Apulia a murit fără a avea moștenitori în iulie 1127, Roger a emis pretenții asupra tuturor posesiunilor dinastiei Hauteville din Peninsula Italică, precum și domnia asupra Principatului de Capua, care fusese nominal cedat ducatului de Apulia cu aproape 30 de ani în urmă. Cu toate acestea, față de perspectiva unirii Siciliei și Apuliei sub o singură conducere a întâmpinat rezistența papei Honoriu al II-lea, ca și a unora dintre supuși din ducat.

Învestitura regală thumb|right|Mantia regală a lui Roger al II-lea. Ea poartă o inscripție în limba arabă cu anul Hegirei 528 (1133–1134). Papalitatea manifesta de multă vreme reticențe față de creșterea puterii normande în sudul Italiei, drept pentru care în decembrie al aceluiași an, la Capua suveranul pontif a predicat o cruciadă împotriva lui Roger, incitându-i pe principele Robert al II-lea de Capua și pe contele Rainulf al II-lea de Alife (propriul său cumnat) împotriva sa. Însă, după înfrângerea acestei coaliții, în august 1128, Honoriu al II-lea i-a acordat lui Roger învestitura ca duce de Apulia, la Benevento. Rezistența baronială, în spatele căreia se aflau și Neapole, Bari, Salerno și alte orașe al căror scop era libertatea civică, a fost nevoită să cedeze. În septembrie 1129 Roger a fost recunoscut la modul general ca duce de Apulia de către ducele Sergiu al VII-lea de Neapole, Robert al II-lea de Capua și de ceilalți. El a început dintr-odată să pună ordine în Apulia, unde puterea ducală fusese de multă vreme slăbită.

La moartea papei Honoriu al II-lea din februarie 1130, erau doi pretendenți la scaunul papal. Roger i-a acordat sprijinul antipapei Anaclet al II-lea împotriva lui Inocențiu al II-lea. Recompensa pentru aceasta a constat în obținerea coroanei regale; astfel, în 27 septembrie 1130, bula emisă de Anaclet l-a învestit pe Roger cu titlul de rege al Siciliei. Încoronarea a avut loc la Palermo de ziua de Crăciun a anului 1130. Mantia regală executată pentru Roger al II-lea poartă data de 528 în conformitate cu calendarul islamic, pentru anii (1133-1134).Rotraud Bauer: Der Mantel Rogers II. und die siculo-normannischen Gewänder aus den königlichen Hofwerkstätten in Palermo. In: Hg. Wilfried Seipel.: Nobiles Officinae. Die königlichen Hofwerkstätten zu Palermo zur Zeit der Normannen und Staufer im 12. und 13. Jahrhundert. Milano, 2004, ISBN 3-85497-076-5, p. 115–123.Rotraud Bauer: Zur Geschichte der sizilischen Gewänder, später Krönungsgewänder der Könige und Kaiser des Heiligen Römischen Reiches. In: Wilfried Seipel (Hg.): Nobiles Officinae. Die königlichen Hofwerkstätten zu Palermo zur Zeit der Normannen und Staufer im 12. und 13. Jahrhundert. Milano, 2004, ISBN 3-85497-076-5. p. 85–95 Mai târziu, ea va fi utilizată ca pelerină de încoronare de către împărații occidentali, iar actualmente se află în trezoreria imperială (Schatzkammer) din Viena.

Răscoalele din Peninsula Italică Aceste evenimente l-au adus pe Roger în situația de a purta un război de 10 ani. Celebrul predicator Bernard de Clairvaux, apărător al cauzei lui Inocențiu al II-lea, a organizat o coaliție împotriva lui Anacletus și a regelui "pe jumătate păgân" al acestuia. Cauzei lui Inocențiu i s-au raliat regii Ludovic al VI-lea al Franței, Henric I al Angliei și împăratul Lothar al III-lea. Între timp, sudul Italiei s-a răsculat împotriva lui Roger.

În 1130, revolta a cuprins Ducatul de Amalfi, drept pentru care, în 1131, Roger l-a trimis pe amiralul Ioan de Palermo să traverseze Strâmtoarea Messina, pentru se uni cu trupele regale din Apulia și Calabria și a merge în marș către Amalfi pe uscat, în vreme ce George de Antiohia bloca orașul dinspre mare și își stabilea o bază navală pe insula Capri.Houben, p. 60. Norwich, p. 11. În această situație, Amalfi nu a mai putut rezista, capitulând.

În 1132, Roger i-a trimis pe Robert al II-lea de Capua și Rainulf al II-lea de Alife la Roma pentru o demonstrație de forță în sprijinul lui Anacletus. Pe când aceștia se aflau pe drum, sora vitregă a lui Roger, Matilda, soția lui Rainulf, a fugit la Roger plângându-se de abuzurile soțului. Drept urmare, Roger a anexat comitatul de Avellino, care aparținea fratelui lui Rainulf. Rainulf a solicitat restituirea atât a soției sale, cât și a comitatului. Ambele cereri au fost respinse, iar Rainulf, împotriva ordinelor primite, a părăsit Roma, fiind urmat de Robert de Capua.

thumb|left|Roger al II-lea călărind în război, în Liber ad honorem Augusti a poetului Petru de Eboli, 1196. Mai întâi, Roger a avut de confruntat o răscoală în Apulia, în cadrul căreia l-a înfrânt și deposedat pe principele Grimoald de Bari, pe care l-a înlocuit cu cel de al doilea fiu al său, Tancred. Între timp, Robert de Capua și Rainulf de Alife au capturat Benevento, posesiune papală. Roger a pornit să îi confrunte, însă a suferit o înfrângere în bătălia de la Nocera din 25 iulie 1132, fiind nevoit să se retragă la Salerno.

Anul următor, împăratul Lothar al III-lea a descins la Roma pentru încoronarea sa imperială. El s-a întâlnit acolo cu conducătorul rebelilor, însă acesta din urmă a fost refuzat de către împărat, pe considerentul că forța imperială era prea redusă numeric.Houben, p. 63. Odată cu plecarea lui Lothar, disensiunile din rândul adversarilor săi i-au permis lui Roger să reia inițiativă. Până în iulie 1134, trupele lui Roger deja siliseră pe Rainulf de Alife, pe Sergiu de Neapole și pe alți conducători să i se supună. Robert de Capua a fost alungat din Capua, unde Roger l-a instalat pe cel de al treilea fiu al său, Alfons ca principe. Fiului mai mare al lui Roger al II-lea, Roger i se acordase deja titlul de duce de Apulia.

Între timp, atacul pus la cale de împăratul Lothar asupra lui Roger adunase sprijin din partea republicilor maritime Pisa și Genova, ca și a împăratului bizantin Ioan al II-lea Comnen, fiecare dinte acești factori politici temându-se de creșterea puterii regelui normand. O flotă pisană l-a condus pe exilatul principe de Capua și a pus ancora în Napoli în 1135. Rainulf s-a raliat acolo lui Robert și Sergiu, încurajați fiind de vestea sosită din Sicilia asupra îmbolnăvirii fatale a lui Roger sau chiar a morții acestuia. Importanta fortăreață din Aversa, printre altele, a trecut de partea răsculaților, astfel încât doar Capua rezista, sub comanda cancelarului regal Guarin. Cu toate acestea, în 5 iunie Roger a debarcat la Salerno, spre marea surpriză a provinciilor din peninsulă. Armata regală, împărțită în mai multe forțe, a cucerit cu lejeritate Aversa și chiar Alife, baza conducătorului răsculat, Rainulf. Mulți dintre rebeli au găsit refugiu în Napoli, care a început să fie asediat în iulie, însă, în pofida condițiilor precare de sănătate din interiorul orașului, Roger nu a izbutit să îl cucerească, fiind nevoit să se întoarcă la Messina la finele acelui an.

Invazia imperială thumb|Tabula Rogeriana, o hartă mondială timpurie, desenată de către geograful arab Muhammad al-Idrisi pentru Roger al II-lea al Siciliei în 1154.