Fulc de Guînes (Foulques de Guînes) (d. înainte de 1125) a fost un participant la Prima cruciadă, devenit primul senior de Beirut (1110–cca. 1117).

Fulc era originar din Guînes, așezare situată în apropiere de Boulogne-sur-Mer, fiind cel de al doilea fiu al contelui Balduin I de Guînes și rudă îndepărtată a conților de Boulogne.

Fulc, alături de frații săi Guy, Ugo și Manasse Robert, și-a dat consimțământul față de un privilegiu pe care tatăl lor îl acordare fundației sale monahale din Saint-Médard de Andres în 1084.Concedentibus filiis eius Manasse, Fulcone, Widone, Hugone, quoted by Johannes Heller, ed., Historia comitum Ghisnensium et Ardensium dominorum, MGH SS 24:574, n. 1. Fulc și Ugo, pe atunci arhidiacon, a fost martori la o diplomă emisă de Manasse, la acea vreme conte, pentru aceeași mănăstire, în 1097.Hrisovul este citat în Chronica Ardensis a abatelui Guillaume, în MGH SS 24:698–699. În 1117, Fulc și Guy au subsacris privilegiul prin care același Manasse a întemeiat o mănăstire dedicată Sfântului Leonard în suburbiile din Guînes.

Fulc i-a însoțit pe conții Eustațiu al III-lea de Boulogne și Robert al II-lea de Flandra în prima cruciadă din 1096, alături de cei trei frați ai săi și de tatăl lor.Jonathan Riley-Smith, The First Crusaders, 1095–1131, Cambridge University Press, 1997, p. 93, 206, îl enumeră printre cei care "în mod cert sau aproape cert" au luat parte cu certitudine la această cruciadă. El a obținut senioria asupra Beirutului după ce ruda sa, regele Balduin I al Ierusalimului, a cucerit acel oraș, după cum este relatat în scurtul poem anonim, "Vers despre iluștrii bărbați din dioceza de Thérouanne care au mers în Sfânta Expediție": Fulcho Gisnensis urbem tenuit Baruth, in qua Antistes sedit Balduinus Boloniensis.Versus de viris illustribus dioecesis Tarvanensis in sacre fuere expeditione, în E. Martène și U. Durand (ed.), Veterum scriptorum ... amplissima collectio 5 (Paris, 1729), p. 540. John France, Medieval Warfare, 1000–1300, Ashgate, 2006, p. 424, descrie acest poem ca fiind "o scurtă dar valabilă sursă referitoare toar la cruciații din dioceza flamandă de Thérouanne]." Fulc era deja decedat în 1125, atunci când Valter de Brisebarre figurează ca senior de Beirut. Potrivit cronicii lui Lambert de Ardres, el a fost înmormântat în Palestina: "Fulc, conte în fața Beirutului în Țara Făgăduinței [a fost] înmormântat acolo" (Fulconem in terra promissionis comitem apud Baruth, ibique demum sepultum).Historia comitum Ghisnensium et Ardensium dominorum, MGH SS 24:574.

Note

Bibliografie Hans Eberhard Mayer, "The Wheel of Fortune: Seignorial Vicissitudes under Kings Fulk and Baldwin III of Jerusalem," Speculum 65, 4 (1990), p. 860–877. Charles Moeller, "Les Flamands du Ternois au royaume latin de Jérusalem," Mélanges Paul Frédéricq, Bruxelles, 1904. Alan V. Murray, "The Origins of the Frankish Nobility of the Kingdom of Jerusalem, 1100–1118," Mediterranean Historical Review 4, 2 (1989), p. 281–300. Alan V. Murray, The Crusader Kingdom of Jerusalem: A Dynastic History, 1099–1125, Prosopographica et Genealogica, 2000, p. 197–198. Léon Vanderkindere, La formation territoriale des principautés belges au moyen âge, ediția a doua, I, Bruxelles, 1902.

Categorie:Cruciați Categorie:Prima cruciadă