Odo al II-lea (în limba franceză: Eudes le Champenois) (n. 983 – d. 15 noiembrie 1037) a fost conte de Blois, Chartres, Châteaudun, Beauvais și Tours de la 1004 și conte de Troyes (ca Odo al IV-lea) și de Meaux (ca Odo I) de la 1022 până la moarte.

Viața Odo era fiul contelui Odo I de Blois cu Bertha de Burgundia.Detlev Schwennicke, Europäische Stammtafeln|Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten, Neue Folge, Band II: Die Ausserdeutschen Staaten Die Regierenden Häuser der Übrigen Staaten Europas, Marburg, Verlag von J. A. Stargardt, 1984, Tafel 46. El a fost primul care a unit comitatele de Blois și Champagne sub o singură autoritate, deși domnia sa a fost petrecută în nesfârșite confruntări feudale cu vecinii și suzeranii săi, multe dintre posesunile cărora el căutând să le anexeze.J.W. Bury, Cambridge Medieval History, Vol. III, New York, The Macmillan Company, 1922, p. 123.

În 1003 sau 1004, Odo s-a căsătorit cu Matilda, fiică a ducelui Richard I de Normandia.Detlev Schwennicke, Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten, Neue Folge, Band II: Die Ausserdeutschen Staaten Die Regierenden Häuser der Übrigen Staaten Europas, Marburg, Verlag von J. A. Stargardt, 1984, Tafel 79. După moartea acesteia din 1005 și dat fiind că mariajul nu a produs urmași, noul duce de Normandia, Richard al II-lea a solicitat returnarea dotei Matildei, anume jumătate din comitatul de Dreux.Kate Norgate, Odo of Champagne, Count of Blois and 'Tyrant of Burgundy''', The English Historical Review'', Vol. 5, No. 19, (Jul., 1890), p. 487. Odo a refuzat, drept pentru între cei doi a izbucnit conflictul. În cele din urmă, regele Robert al II-lea al Franței, care se căsătorise cu mama lui Odo, și-a impus arbitrajul asupra celor doi contestatari în 1007, lăsându-i lui Odo posesiunea asupra castelului Dreux, în timp ce lui Richard al II-lea i-au rămas celelalte posesiuni. Odo s-a căsătorit curând pentru a doua oară, cu Ermengarda, fiică a lui Robert I de Auvergne.

Înfrânt de către contele Fulc 'Nerra' de Anjou și Herbert I de Maine în bătălia de la Pontlevoy din iulie 1016, Odo a încercat imediat să invadeze Touraine. După moartea vărului său Ștefan I de Troyes din 1119/1120 fără a avea moștenitori, Odo a preluat Troyes, Meaux și întreaga Champagne pentru sine, fără a mai avea aprobarea regală.Kate Norgate, Odo of Champagne, Count of Blois and 'Tyrant of Burgundy''', The English Historical Review'', Vol. 5, No. 19, (Jul., 1890), p. 488-89 De acolo, el a atacat pe Ebles, arhiepiscopul de Reims, și pe ducele Theodoric I de Lorena. Ca urmare a unei alianțe între rege și împăratul Henric al II-lea, Odo a fost silit să abandoneze comitatul de Rheims în favoarea arhiepiscopului.

Lui Odo i s-a oferit coroana regală a Italiei de către baronii lombarzi, însă oferta a fost curând retrasă pentru a nu fi periclitate relațiile cu regele Franței. În 1032, Odo a invadat Regatul Burgundia, la moartea regelui Rudolf al III-lea. El a trebuit să se retragă în fața coaliției dintre împăratul Conrad al II-lea și noul rege al Franței, Henric I. El a murit în luptă în apropiere de Bar-le-Duc în timpul unui alt atac asupra Lorenei,

fiind înfrânt categoric de către ducele Gothelo I de Lorena.

Urmași Cu cea de a doua sa soție, Ermengarda de Auvergne, Odo a avut trei copii: Theobald, care a moștenit comitatul de Blois și cea mai mare parte dintre celelalte posesiuni. Ștefan, care a succedat în comitatele de Meaux și Troyes în Champagne. Bertha, care s-a căsătorit prima oară cu ducele Alan al III-lea de Bretania, iar a doua oară cu contele Ugo al IV-lea de MaineDetlev Schwennicke, Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten, Neue Folge, Band II: Die Ausserdeutschen Staaten Die Regierenden Häuser der Übrigen Staaten Europas, Marburg, Verlag von J. A. Stargardt, 1984, Tafel 75.

Note

Legături externe Odo II, Count of Blois at Homepages

Categorie:Nașteri în 983 Categorie:Decese în 1037 Categorie:Conți de Blois Categorie:Franța medievală Categorie:Conți de Champagne Categorie:Decese pe 15 noiembrie