Conducătorii Lorenei (Lotharingiei) au deținut diverse poziții sub diferitele guvernări asupra variatelor regiuni. Primii conducători au fost regi ai francilor, al căror regat era numit Lotharingia. Construcția latină "Lotharingia" a evoluat în timp în "Lorena" în franceză, "Lotharingen" în olandeză și "Lothringen" în germană. După Carolingieni, regatul a fost absorbit în statele vecine la finele secolului al IX-lea, asupra teritoriului respectiv fiind numiți la conducere diverși duci. La jumătatea secolului al X-lea, ducatul a fost divizat în Lorena Inferioară și Lorena Superioară, primul dintre ele devenind în timp Țările de Jos, iar cel de al doilea Ducatul Lorena, având o existență până în epoca modernă.
Regi ai Lotharingiei Lothar al II-lea al Lotharingiei (855–869)
Carol cel Pleșuv, regele Franciei apusene a pretins Lotharingia pentru sine, la moartea lui Lothar și a fost încoronat la Metz, însă fratele său Ludovic Germanul, care conducea în Francia răsăriteană, s-a opus, drept pentru care tratatul de la Meerssen din 870 a divizat Lotharingia între cei doi frați și, în continuare, între succesorii lor. În 880, tratatul de la Ribemont a acordat întreaga Lotharingie lui Ludovic cel Tînăr, fiul lui Ludovic Germanul și regele Franciei răsăritene.
Carol cel Pleșuv (869–870) Ludovic cel Tânăr (880–882) Carol cel Gras (882–887) Arnulf de Carintia (887–895) Zwentibold (895–900) Ludovic Copilul (900–911) Carol cel Simplu (911–922)
În 922, Lotharingia a devenit parte integrantă din Regatul Germaniei.
Ducii de Lorena Gebhard (903–910), conte de Lahngau Reginar (910–915), conte de Maasgau Gilbert (Giselbert) (925–939) Henric (939–940), duce de Bavaria Otto (942–944), conte de Verdun Conrad cel Roșu (944–953) Bruno (953–Köln), arhiepiscop de Köln
În 959, Lorena a fost divizată în două regiuni distincte: Superioară și Inferioară, fiecare fiind acordată câte unui margraf sau viceduce, aflați sub autoritatea lui Bruno de Köln. La moartea lui Bruno din 965, Lorena Inferioară, al cărui margraf murise, a rămas vacantă până în 977. În acel an, Carol a fost numit duce de Lotharingia Inferioară, iar Frederic, până atunci margraf, a fost ridicat la rangul ducal în Lorena Superioară. Cele două ducate au rămas definitiv separate, urmând destine diferite, cu excepția scurtei perioade dintre 1033 și 1044.
Duci ai Lorenei Inferioare Trebuie notat că numerotarea ducilor variază în funcție de surse.
Dinastia Matfridingilor Godefroi I (959–964), conte de Hainaut Richar (968–972), conte de Mons
Dinastia Carolingiană Carol (976–991) Otto (991–1012)
Casa de Ardennes–Verdun Godefroi al II-lea (1012–1023) (cunoscut și ca Godefroi I), conte de Verdun Gothelo I (1023–1044) (de asemenea, duce de Lorena Superioară), margraf de Anvers și conte de Verdun Gothelo al II-lea (1044–1046)
Casa de Luxemburg Frederic (1046–1065), conte de Malmedy
Casa de Ardennes–Verdun Godefroi al III-lea cel Bărbos (1065–1069) (cunoscut și ca Godefroi al II-lea, de asemenea, duce de Lorena Superioară), conte de Verdun, margraf de Anvers Godefroi al IV-lea cel Ghebos (1069–1076) (cunoscut și ca Godefroi al III-lea)
Dinastia saliană Conrad (1076–1087), rege al Germaniei și rege al Italiei
Casa de Boulogne (Ardennes–Bouillon) Godefroi al V-lea (1087–1100) (cunoscut și ca Godefroi al IV-lea), devenit primul conducător de facto în Regatul Ierusalimului
Casa de Limburg Henric I (1101–1106), conte de Limburg și de Arlon
Casa de Leuven Godefroi I de Leuven (1106–1129) (cunoscut și ca Godefroi al V-lea), landgraf de Brabant, conte de Bruxelles și de Leuven
Casa de Limburg Waleran (1129–1139), duce de Limburg, conte de Arlon
Casa de Leuven Godefroi al II-lea de Leuven (1139–1142) (cunoscut și ca Godefroi al VI-lea), conte de Leuven și landgraf de Brabant Godefroi de Stanton, fratele lui Godefroi, a deținut conducerea Lorenei Inferioare de la 1142- până în jur de 1154, când fiul său a atins majoratul. Godefroi al III-lea de Leuven (1142–1190) (cunoscut și ca Godefroi al VII-lea), conte de Leuven, landgraf de Brabant, margraf de Anvers
Trecerea sub Ducatul de Brabant, care a păstrat titlul de "duce de Lotharingia" până la 1795.
Duci ai Lorenei Superioare Casa de Ardennes-Bar Frederic I (959–978), conte de Bar Theodoric I (978–1026/1027), conte de Bar Frederic al II-lea (1026/1027), conte de Bar Frederic al III-lea (1026/1027–1033), conte de Bar
Casa de Ardennes-Verdun Gothelo (1033–1044) (de asemenea, duce de Lotharingia Inferioară), margraf de Anvers, conte de Verdun Godefroi cel Bărbos, (1044–1046) (de asemenea, duce de Lotharingia Inferioară), conte de Verdun, margraf de Anvers
Casa de Metz (Ardennes-Metz) PortretulNumeleÎnceputul domniei Sfârșitul domniei NoteAdalbert10471048 90px|centerGerard10486 martie 1070 90px|centerTheodoric al II-lea6 martie 107023 ianuarie 1115 90px|centerSimon I23 ianuarie 111513 aprilie 1138 90px|centerMatia I13 aprilie 113813 mai 1176 90px|centerSimon al II-lea13 mai 11761205 90px|centerFrederic al IV-lea (numit și Frederic I)12057 aprilie 1206 90px|centerFrederic al V-lea (numit și Frederic al II-lea)7 aprilie 120610 octombrie 1213 90px|centerTheobald I10 octombrie 121317 februarie 1220 90px|centerMatia al II-lea17 februarie 122024 iunie 1251 90px|centerFrederic al VI-lea (numit și Frederic al III-lea)24 iunie 125131 decembrie 1302 90px|centerTheobald al II-lea31 decembrie 130213 mai 1312 90px|centerFrederic al VII-lea (numit și Frederic al IV-lea)13 mai 131223 august 1328 90px|centerRudolf (Raoul)23 august 132826 august 1346ucis în bătălia de la Crécy90px|centerIoan I26 august 134627 septembrie 1390 90px|centerCarol al II-lea27 septembrie 139025 ianuarie 1431 90px|centerIsabela25 ianuarie 143128 februarie 1453Împreună cu soțul ei, ducele René I
Casa de Anjou
PortretulNumele Începutul domniei Sfârșitul domniei Note90px|center René I25 ianuarie 143128 februarie 1453cu soția sa, Isabela; duce de Anjou, conte de Provence, conte de Piemont, duce de Bar, rege al Neapolelui, rege titular al Ierusalimului și al Aragonului90px|centerIoan al II-lea28 februarie 145316 decembrie 1470rege titular al Neapolelui (numit duce de Calabria) 80px|centerNicolae I16 decembrie 147024 iulie 1473
Casa de Lorena Ramură colaterală a vechilor conducători din dinastia Ardennes–Metz, cunoscută sub numele de Casa de Lorena
PortretulNumele Începutul domniei Sfârșitul domniei Note90px|centerRené al II-lea24 iulie 147310 decembrie 1508nepotul lui René I și al Isabelei; duce de Bar90px|centerAnton10 decembrie 150814 iunie 1544 80px|center Francisc I14 iunie 154412 iunie 1545 90px|centerCarol al III-lea12 iunie 154514 mai 1608 80px|centerHenric al II-lea14 mai 160831 iulie 1624 80px|centerNicola31 iulie 162425 noiembrie 1625fiica lui Henric al II-lea și ducesă de Bar; stările din Lorena au decis în cele din urmă că ea nu era eligibilă pentru a guverna și i-au acordat coroana unchiului ei, Francisc al II-lea, urmând ca soțul și vărul ei, Carol al IV-lea, să conducă ducatul după aceea80px|centerFrancisc al II-lea25 noiembrie 16251 decembrie 1625a abdicat imediat în favoarea fiului său, Carol al IV-lea; d. 163290px|centerCarol al IV-lea1 decembrie 162519 ianuarie 1634a abdicat în favoarea fratelui său80px|centerNicolae al II-lea19 ianuarie 16341 aprilie 1634fugit în exil și nevoit să abdice în favoarea fratelui său mai mare, care este restaurat; ducatul rămâne sub control francez efectiv pentru următorii 27 de ani90px|centerCarol al IV-lea1 aprilie 163418 septembrie 1675nominal restaurat după abdicarea fratelui său; Lorena a fost ocupată de către francezi, iar ducele exilat între 1634 și 1661 și apoi din nou, de la 1670 până la moartea ducelui90px|centerCarol al V-lea Leopold18 septembrie 167518 aprilie 1690S-a aflat în exil, iar Lorena a fost ocupată de către Franța de-a lungul întregii sale domnii nominale90px|centerLeopold18 aprilie 169027 martie 1729S-a aflat în exil, iar Lorena a fost ocupată de către Franța până la 30 octombrie 1697; ocupată din nou de Franța între 1702 și 1714, deși ducele a rămas în funcție90px|centerFrancisc al III-lea Ștefan27 martie 17299 iulie 1737a cedat Lorena la schimb pentru Marele Ducat de Toscana; ales împărat roman în 1745 ca soț al Mariei Terezia de Habsburg; d. 1765
Casa de Leszczyński
PortretulNumele Începutul domniei Sfârșitul domniei Note90px|centerStanislas9 iulie 173723 februarie 1766fost rege al Poloniei. După el, ducatul a fost moștenit de ginerele său, regele Ludovic al XV-lea al Franței și încorporat stăpânirilor acestuia
Vezi și Ducatul Lotharingiei Inferioare Ducatul Lorena
Legături externe
Titles of the dukes of Lorraine from contemporary documents with bibliography
Bibliografie Putnam, Ruth, Alsace and Lorraine: From Cæsar to Kaiser, 58 B.C.-1871 A.D., New York, 1915.
Categorie:Liste de conducători Categorie:Istoria Lorenei