Adalberon (sau Ascelin) () a fost cleric și poet francez, devenit episcop de Laon din 977.
Viață Adalberon era fiu al lui Reginar de Bastogne și nepot al episcopului Adalberon de Reims.
El a studiat la Reims și s-a aflat în capitlul catedralei din Metz.Heinrich Fichtenau, Patrick J. Geary, Living in the Tenth Century: Mentalities and Social Orders, 1991, p. 187.
Cronicarul Richerus de Reims amintește de o acuzație din 977 la adresa sa, lansată de ducele Carol de Lotharingia, fratele regelui Lothar al Franței, episcopul fiind acuzat de adulter cu regina Ema de Italia, soția lui Lothar.Jason Glenn, Politics and History in the Tenth Century: The Work and World of Richer of Reims, 2004, p. 147. Fiul Emei, Ludovic al V-lea al Franței l-a îndepărtat din Laon în 981.Catholic Encyclopedia: Soissons
Atunci când Laon a fost capturat de către Carol de Lotharingia în 988, Adalberon a fost pus în închisoare, de unde însă a evadat și a căutat protecție pe lângă Hugo Capet, devenit între timp rege al Franței. Câștigând încrederea lui Carol și a arhiepiscopului Arnulf de Reims, el a fost restaurat la conducerea episcopatului său; însă în 991, el a predat Laon, odată cu Carol și cu Arnulf, în mâinile lui Hugo Capet.Patrick J. Geary, Phantoms of Remembrance: Memory and Oblivion at the End of the First Millennium, 1994, p. 151.
Ulterior, el a luat parte activă doar în chestiunile ecleziastice.
Opere Adalberon a scris un poem satiric sub forma unui dialog, dedicat lui Robert al II-lea al Franței, în care se poziționează împotriva reformei episcopale și monastice din vremea sa. El își demonstrează antipatia față de Odilo, abate de Cluny, și a susținătorilor acestuia, ca și obiecțiile sale față de accederea persoanelor de joasă condiție la funcții episcopale.
thumb|Diagrama celor trei ordine Se pare că Adalberon a devenit celebru în istoria Franței datorită unui poem în care face trimitere la cele trei ordine din societate: oratores, bellatores și laboratores: clerul, nobilimea și cavalerii, și lucrătorii, cei din urmă susținându-i pe ceilalți, iar cu toții susținând edificiul umanității. Ideea va fi încorporată în cele trei stări ale Vechiului Regim din Franța.
Surse primare Carozzi, Claude (ed. și trad.), Adalberon de Laon. Poème au roi Robert, Paris, 1979. Migne, J.P. (ed.), Patrologia Latina, vol. 141, Paris, 1844. Transcription available from Documenta Catholica Omnia Valois, H. (ed.), Carmen panegyricum in laudem Berengarii, Paris, 1663.
Surse secundare
Histoire de la France (ed. George Duby), Larousse, 1988, vol I, p. 301; Franco Gardini, în The Medieval World (ed. Jacques le Goff), 1987.
Note
Categorie:Nașteri în 947 Categorie:Decese în 1030 Categorie:Clerici francezi Categorie:Poeți francezi Categorie:Franța medievală Categorie:Poeți din secolul al XI-lea Categorie:Scriitori de limbă latină din secolul al XI-lea