Ludovic al IV-lea (n. 28 octombrie 1200, Creuzburg – d. 11 septembrie 1227, Otranto) a fost landgraf de Turingia din 1217 până la moarte.

Ludovic a fost fiul landgrafului Herman I de Turingia, cu Sofia, fiică a ducelui Otto al III-lea cel Mare de Bavaria.Remy, Arthur F.J. "Hermann I." The Catholic Encyclopedia, Vol. 7, New York, Robert Appleton Company, 1910. 13 Dec. 2012 La moartea tatălui său din 1217, Ludovic a urcat pe tronul Turingiei la vârsta de 16 ani. Cu ocazia sărbătorii Sfântului Kilian în 1218, el a fost ridicat la rang de cavaler în Biserica Sf. Gheorghe din Eisenach. În Castelul Wartburg în 1220 Ludovic s-a căsătorit cu prințesa Elisabeta a Ungariei, în vârstă de 14 ani. El și-a stabilit curtea în Eisenach.

În 1226 Ludovic a fost convocat la Dieta de la Cremona, unde i-a promis împăratului romano-german Frederic al II-lea de Hohenstaufen că îl va însoți în Țara Sfântă. Ca urmare, el s-a îmbarcat pentru a participa la Cruciada a șasea din 1227, în parte inspirat de poveștile unchiului său, care fusese în Levant alături de împăratul romano-german. Însoțitorii săi în expediție au fost cinci conți: Ludovic de Wartburg, Gunther de Kefernberg, Meinrad de Mühlberg, Henric de Stolberg și Burkhard de Brandenberg. Ludovic a lăsat în urmă o soție însărcinată, care avea presimțirea că nu se vor revedea niciodată.

În august 1227 Ludovic a treversat munții dintre Turingia și Franconia Superioară, prin Suabia și Bavaria străbătând Alpii din Tirol. El a fost cuprins de febră după ce a ajuns la Brindisi și apoi la Otranto. El a primit maslul de la patriarhul Ierusalimului și episcopul de Santa Croce. Ludovic a murit la Otranto în septembrie 1227. La câteva zile după moartea lui Ludovic se năștea fiica sa, Gertruda. Rămășițele lui Ludovic au fost înmormântate în Reinhardsbrunn în 1228.

Elisabeta a părăsit curtea de la Wartburg după moartea lui Ludovic, a făcut aranjamentele necesare creșterii copiilor ei și în 1228 a renunțat la viața laică, retrăgându-se la mănăstirea franciscană pe lângă care a fondat spitalul din Marburg. Până la moartea ei, survenită în 1231, s-a dedicat îngrijirii săracilor și bolnavilor. Elisabeta a fost canonizată ca sfântă la numai patru ani după moartea sa. Deși Ludovic nu a fost niciodată canonizat, el a fost cunoscut de poporul german ca „Ludovic cel Sfânt” (în germană Ludwig der Heilige).

Familie și copii Ludovic și Elisabeta de Ungaria au avut trei copii: Herman (n. 1222–d. 1241/1242), succesor ca landgraf de Turingia; Sofia (n. 20 martie 1224–d. 29 mai 1275), devenită ducesă de Brabant prin căsătoria cu ducele Henric al II-lea de Brabant; Gertruda (n. 1227–d. 1297), devenită abatesă la Mănăstirea Altenberg, lângă Wetzlar.

Note

Bibliografie

Walter Heinemeyer: Ludwig IV the Saint, Landgrave of Thuringia and Count Palatine of Saxony, în: New German Biography (NDB), vol. 15, Editura Duncker & Humblot, Berlin, 1987, ISBN 3-428-00196-6, pp. 422-423 (versiune online).

Helga Wäß: Ludwig IV., der Heilige. In: Form und Wahrnehmung mitteldeutscher Gedächtnisskulptur im 14. Jahrhundert. Ein Beitrag zu mittelalterlichen Grabmonumenten, Epitaphen und Kuriosa in Sachsen, Sachsen-Anhalt, Thüringen, Nord-Hessen, Ost-Westfalen und Südniedersachsen, vol. 2. Katalog ausgewählter Objekte vom Hohen Mittelalter bis zum Anfang des 15. Jahrhunderts, Editura Tenea, Berlin 2006, ISBN 3-86504-159-0, pp. 538-539. Karl Robert Wenck: Ludwig IV., der Heilige, Landgraf von Thüringen, în: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB), vol. 19, Editura Duncker & Humblot, Leipzig 1884, pp. 594–597. Steffen Raßloff, Lutz Gebhardt: Die Thüringer Landgrafen. Geschichte und Sagenwelt, Editura Rhino, Ilmenau 2017, ISBN 978-3-95560-055-6.

Categorie:Nașteri în 1200 Categorie:Decese în 1227 Categorie:Germania medievală Categorie:Cruciați Categorie:Cruciada a șasea Categorie:Sfinți germani