Galezii (, , ) sunt o națiune și un popor celtic, locuitori nativi ai Țării Galilor aflată în componența Marii Britanii, fiind una dintre cele patru țări ale Regatului Unit. Aceștia sunt vorbitori nativi ai limbii galeze, o limbă celtică înrudită cu alte astfel de limbi cum ar fi irlandeza și scoțiana.
În antichitate, galezii se numeau Cymru (din galeză compatrioți), după regiunea istorică Cumbria, din nord-vestul Angliei. În timp, termenul cymru s-a schimbat în cel folosit în ziua de azi, și anume cymry. Ca popor celtic, galezii s-au separat de britoni, un alt popor celtic, care anterior populase teritoriul Britaniei antice. Cea mai apropiată limbă de galeză a fost cumbrica, probabil vorbită de un grup etnic strâns înrudit de galezi.
Galeza face parte din familia limbilor celtice insulare. Aceasta este vorbită în mare parte din Țara Galilor, cu toate că predecesoarea sa, britonica, era vorbită în aproape întreaga insulă a Marii Britanii. Înaintea secolului XX, cea ai mare parte a locuitorilor Țării Galilor vorbeau numai galeza, puțini știind să vorbească și engleza.Janet Davies, University of Wales Press, Bath (1993). The Welsh Language, page 34 Galeza rămâne în continuare limba predominantă în unele părți ale Țării Galilor, în special în nordul și vestul țării, în timp ce engleza rămâne predominantă în sudul țării. Mulți galezi, chiar și în regiunile în care engleza este predominantă, sunt fluenți sau bilingvi în galeză, sau cel puțin capabil să înțeleagă limba, sau chiar să poarte o conversație în aceasta. Cu toate că limba galeză și predecesoarele sale au fost vorbite în cea mai mare parte a ceea ce este acum Țara Galilor cu mult înainte de invazia romană a regiunii, istoricul John Davies susține că originile unei "națiuni galeze" se pot găsi la sfârșitul secolului al IV-lea și până la începutul secolului al V-lea, la sfârșitul conducerii romane în Britania.Davies, John (1994) A History of Wales. Penguin: p.54; . Termenul de "galezi" se poate atribui și locuitorilor Țării Galilor, dar și celor de etnie galeză, care vorbesc limba și urmează cultura galeză.The Welsh people: chapters on their origin, history and laws by Sir John Rhys, Sir David Brynmor Jones. 1969
În 2016, o analiză a geografiei numelor de familie galeze întocmită de guvernul Țării Galilor a demonstrat că 718,000 de persoane (aproape 35% din populația galeză), are un nume de familie de origine galeză. În restul regatului cei cu nume de familie galeze reprezintă 5.3% din populație, în Noua Zeelandă 4.7%, în Australia 4.1%, iar în SUA 3.8%, aproximativ 16.3 milioane de indivizi din toate țările studiate fiind de origine galeză cel puțin parțială. În prezent, mai bine de 300.000 de cetățeni ai Londrei sunt de origine galeză.
Terminologie În engleză, numele de "Welsh" și "Wales" (în română "galez", respectiv "Țara Galilor") provin din vechiul cuvânt anglo-saxon wealh, descendent din cuvântul proto-germanic "Walhaz", derivat din numele galilor, cunoscuți de către romani drept Volci, care treptat a ajuns să fie folosit pentru a-i numi pe toți cetățenii Imperiului Roman de Apus. Anglo-saxoniii vorbitori de engleză veche au ajuns să folosească termenul pentru a se referi în special la britoni. Cu timpul teritoriile britonilor s-au micșorat, motiv pentru care termenul a ajuns să fie folosit pentru un grup mai mic de oameni, iar forma de plural al lui "Wealh", "Wēalas", a ajuns să fie folosit pentru denumirea teritoriilor populate de aceștia: Țara Galilor (engleză: Wales).Davies (1994) p. 71 Numele actuale ale mai multor regiuni și popoare vorbitoare de limbi romanice (ex: Valonia, Valahia, Valais, Vlahi și Włochy, numele Italiei în poloneză), au o etimologie similară.Davies (1994) p. 71 Albert Henry, , 1990, 3rd ed. (1st ed. 1965), footnote 13 p. 86. Henry a scris același lucru și despre Valahia.Davies, J. A history of Wales p. 69
Actualul nume pe care ș-il folosesc galezii este "Cymry", în timp ce "Cymru" este numele modern pentru Țara Galilor. Aceste cuvinte (ambele fiind pronunțate camri) provin din cuvântul britonic "combrogi", însemnând "compatrioți".Davies, John, A History of Wales, published 1990 by Penguin, Davies (1994) p. 69 Astfel, aceștia se referă la "ținutul compatrioților" sau "țara noastră", asociindu-le denumirea cu fraternitatea. Folosirea cuvântului Cymry ca o autodenumire provine din relația postromană dintre galezi și popoarele vorbitoare de britonă din Anglia de nord și Scoția de sud (regiunea denumită "Yr Hen Ogledd", adică "Vechiul Nord"). Cuvântul a ajuns să fie folosit ca o autodescriere cel mai probabil înainte de secolul al VII-lea. Acesta este găit într-un poem care îl preamărește pe regele Cadwallon ap Cadfan (numit Moliant Cadwallon The poem is available online at Wikisource., scris de Afan Ferddig undeva în jurul anului 633).Davies (1994) p. 71, The poem contains the line: 'Ar wynep Kymry Cadwallawn was'.
În literatura galeză, cuvântul Cymry a fost folosit în timpul Evului Mediu pentru a-i numi pe galezi, cu toate că termenul mai vechi Brythoniaid a continuat să fie folosit pentru a descrie popoarele britonice (incluzându-i și pe galezi) până în jurul anului 1100. Din acel moment Cymry a devenit denumirea galezilor. Până în 1560 cuvântul era scris și Kymry, necontând dacă era folosit cu referire la etnie sau la teritoriul lor.
Istorie
thumb|250px|left|Triburile pre-romane din Țara Galilor. În hartă pot fi identificate teritoriile demeților, silurilor, ordovicilor, deceanglilor, și ganganilor. Se crede cu tărie faptul că Țara Galilor este regiunea cu cea mai veche populație din întregile Insule Britanice. Genetica dovedește prezența strămoșilor galezilor moderni încă din vremea mileniului al X-lea î.Hr., adică în jurul ultimei glaciațiuni.BBC News: Welsh people could be most ancient in UK, DNA suggests
În timpul Angliei romane, Roma Antică a dat peste numeroase triburi din regiunea Țării Galilor. printre acestea se numără și odrovicii, ganganii, demeții, silurii și deceanglii (toți numiți chiar de către romani).Cunliffe, B. Iron Age communities in Britainpp. 115–118 Aceste triburi nu erau cu mult diferite față de restul locuitorilor Angliei de sud: toți erau britoni, vorbeau limba britonă din familia limbilor britonice de origine celtică. Cel mai probabil aceste triburi au început să se desprindă de britoni undeva în jurul mileniului I î.Hr.. Limba și cultura celtică par să fi ajuns în Insulele Britanice în timpul Epocii Fierului, cu toate că unii arheologi susțin că nu există dovezi care să arate existența unor migrații pe scara largă în timpul Epocii Fierului Britanice.Iron Age Britain by Barry Cunliffe. Batsford. . De asemenea, se mai crede și că limbile indo-europene au fost introduse în zona insulelor britanice în neolitic (ori poate chiar mai devreme), limbile goidelică și britonică dezvoltându-se în același timp.Britain BC: Life in Britain and Ireland Before the Romans by Francis Pryor, pp. 121–122. Harper Perennial. . thumb
Toate aceste triburi au fost eventual cucerite de către romani ca urmare a muncii depuse de guvernatorii Britaniei Romane de pe atunci, cum ar fi Publius Ostorius Scapula și Gnaeus Julius Agricola, teritoriul lor fiind efectiv anexat de către Imperiul Roman între anii 48 și 78. Regiunea actuală a Țării Galilor s-a aflat sub controlul Imperiului Roman până la ruperea acestuia, când Britania a fost preluată de Imperiul Roman de Apus. Britania a fost componentă a lumii romane până în anul 410, când împăratul Honorius și-a trimis scrisorile diplomatice (Rescript) magistraților romano-britanici, în care explică faptul că orașele din Britania vor trebui să se apere singure în fața anglilor, iuților și a saxonilor. Astfel se termină lunga perioadă de stăpânire romană asupra Britaniei. Pe lângă asta, legiunile romane vor fi mutate din Țara Galilor și duse în alte părți ale insulei (în mare parte în east) pentru a putea ajuta în lupta împotriva barbarilor invadatori, luând astfel cea mai mare parte a armatei din regiune, aceasta fiind un factor semnificativ pentru procesul romanizării.
Chiar și după plecarea armatei, zona populată de triburile galeze cucerite a fost drastic schimbată de către romani, fiind mai bine urbanizată și infrastructurată. Limba latină, asemenea tuturor celorlalte regiuni ale Imperiului Roman, a rămas limba oficială a administrației în zonă, care a cunoscut numeroase valuri de migrații din partea coloniștilor latini. Cultura zonei și-a pierdut o parte din caracterul său celtic, fiind înlocuită de cel latin. Triburile cucerite și-au pierdut treptat identitățile individuale, omogenizându-se într-un singur grup locuitor al regiunii, care probabil a contribuit la construirea identității etnice galeze.
După exodul administrației romane din Britania fosta provincie romană s-a spart rapid în numeroase state și regate care au purtat numeroase războaie între ele pentru a dobândi putere asupra Marii Britanii. Țara Galilor nu a fost o excepție de la această situație, având numeroase entități politice pe teritoriul ei, printre care s-au numărat și Dyfed, Gwynedd, Powys, și Defeubarth. Majoritatea acestor regate erau populate de britonii ușor romanizați lăsați în urmă de către romani. Nu după multă vreme majoritatea acestor state se vor converti la Creștinism, formând Biserica Celtică. Toate regatele din Țara Galilor se vor confrunta cu pericole externe, cum ar fi irlandezii (care au profitat de haosul intern cauzat de retragerea romană pentru a încerca să colonizeze părți din Țara Galilor) și triburile germanice (care cucereau teritorii în est). Irlandezii au reușit să ia sub stăpânire sud-vestul pământurilor galeze, însă coloniile acestora nu au ținut mult, galezii reușind să își ia înapoi teritoriile.
În 577 celții din Britania au fost înfrânți de către anglo-saxoni din Wessex în bătălia de la Deorham, ducând granița până la canalul Bristol. Mai târziu, în 616, Northumbria a fost înfrântă de către anglo-saxoni, care l-au adus la putere pe Edwin al Northumbriei. În același an Northumbria intră în conflict cu galezii, culminând în bătălia de la Chester, o mare victorie pentru anglo-saxoni. În timp regatele galeze au pierdut teritorii și în Cornwall și Cumbria. Toate aceste pericole externe i-au unit în timp pe galezii de pretutindeni împotriva unei cauze comune. Această consolidare etnică și națională a dus, cel mai probabil, și la formarea unei limbi și culturi galeze unice și comune pentru toate regatele. Galezii au fost descriși în detaliu pentru prima dată în secolul al XII-lea de către Giraldus Cambrensis.
În 1282, în urma unui atac provocat de către Dafydd ap Gruffydd, fratele Prințului de Wales Llywelyn ap Gruffudd, asupra unui castel englez Țara Galilor este atacată, înfrântă și anexată Angliei condusă de Eduard I. De atunci și până în ziua de azi Țara Galilor nu a mai fost niciodată independentă.
Identitatea curentă Recensământul din 2001 Nu se cunoaște exact câți dintre locuitorii Țării Galilor se considerau ca fiind etnic galezi în anul 2001, deoarece recensământul din acel an nu a avut "galez" ca o opțiune. Ca urmare, cetățeni au fost nevoiți să bifeze căsuța "alți". 96% din populația regiunii s-au declarat ca fiind "britanici albi".
Recensământul din 2011 Înaintea recensământului din Regatul Unit din 2011, Biroul Statisticilor Naționale (ONC) a lansat un exercițiu de consultare pentru census. Acesta a primit rezultate de la 28 de organizații diferite din Țara Galilor, o mare parte dintre acestea referindu-se la etnia galeză, la limba galeză, și la identitatea acestora.Walesonline.co.uk Pioneering census questionnaire for Wales will help us shape the future published in Western Mail, 17 December 2009 (Retrieved 17 October 2011)