Mișcarea pentru Drepturile Bărbaților reprezintă un termen generic ce acoperă drepturile politice și libertăți oferite sau refuzate bărbaților dintr-o națiune sau cultură. Drepturile bărbaților au fost subiectul mai multor mișcări sociale și politice, inclusiv eliberarea bărbaților, feminismul, mișcarea mito-poetică a bărbaților, mișcarea pentru drepturile bărbaților, eliberarea bărbaților gay și anti-feminismul. Probleme asociate adesea cu drepturile bărbaților includ mariajul, coabitarea, co-parentalitatea, discriminarea în privința locului de muncă, divorțul, aranjamente privind sprijinul material și pensia alimentară.

Istoric Drepturile bărbaților au fost definite în mod obișnuit ca drepturi ce ar trebui oferite și protejate de guvern. În discuțiile asupra drepturilor omului, unii susțin că drepturile omului au fost prin tradiție concentrate în jurul drepturilor bărbaților, fără să se dea importanță problemelor și circumstanțelor unice ce le privesc pe femei. În alte cuvinte femeile pot să se bucure de aceste drepturi numai în măsura în care pot deveni ca bărbații. Tradițional, problemele dintre bărbați și femei sunt considerate chestiuni personale, neavând nevoie prin urmare de o protecție în sfera publică.

Din 1970, cu toate acestea, au existat mișcări ale bărbaților și femeilor ce au încercat să reconsidere sistemele patriarhale și în ce măsură urmăresc interesul bărbaților și al femeilor. Bărbații, recunoscuți înainte în primul rând pentru rolul de întreținător al familiei, sunt recunoscuți acum din ce în ce mai mult pentru rolul lor în educarea copiilor lor, fapt ce schimbă perspectivele cu privire la ceea ce este mai important pentru drepturile bărbaților.

Mișcarea pentru drepturile bărbaților în lume Mișcarea pentru drepturile bărbaților a fost înființată în SUA în a doua jumătate a anilor 1970, cu scopul de a apăra drepturile bărbaților ca răspuns la mișcarea feministă. Organizațiile pentru drepturile bărbaților se referă la organizații ce aparțin acestei mișcări. Scopul mișcării a fost acela de a aborda inegalități existente la nivel social în drepturile pentru reproducere, aranjamentele legate de divorț, legile privitoare la violența domestică și legile privitoare la hărțuirea sexuală. Aceasta include alte drepturi ale tatălui, sănătate, integritatea genitală, și așa mai departe. Persoanele care activează în aceste grupări sunt cunoscuți ca fiind activiști pentru drepturile bărbaților sau MRA (Men Rights Activits). Aceștia pretind că bărbații sunt cetățeni oprimați, ei având vieți mai scurte, rate de sinucidere mai mari și prezentând mai multe incidente de tulburări legate de stres, decât femeile.

Drepturile bărbaților (Men's Rights, Inc.) și Bărbații liberi (Free Men, Inc.) au fost fondate amândouă în 1970. Recunoscând necesitatea de a aborda teme cheie privitoare la bărbați, mișcarea pentru drepturile taților a apărut și ea în aceeași perioadă. Coaliția națională a bărbaților liberi (National Coalition of Free Men) a apărut în 1981. Printre femeile ce susțin drepturile bărbaților se numără Naomi Penner, o activistă pentru drepturile femeilor și Christina Hoff Sommers ce a scris despre modul negativ în care mișcarea feministă îi afectează pe băieți și bărbați.

Mișcarea pentru drepturile bărbatului din Israel, a fost fondată în 1966, de către Yaakov Schlusser cu scopul de a spori șansele de obținere a custodiei de către tați.

Prima organizație ne-occidentală pentru drepturile tatălui, a apărut în India în 2005, sub numele Fundația pentru salvarea familiei indiene (Save Indian Family Foundation), o organizație non-profit cu sediul în Bangalore.

Ca mișcări sociale, cele ce abordează drepturile bărbaților, cuprind o mare varietate de organizații și indivizi, uniți și divizați în moduri numeroase ce au la bază probleme specifice. Unele grupări sunt organizate în mod oficial, în timp ce altele sunt alianțe accidentale sau munca unui grup de indivizi. Printre organizațiile importante se numără Coaliția americană a taților și copiilor (American Coalition of Fathers and Children), Tați pentru justiție (Fathers 4 Justice), Coaliția națională a bărbaților (National Coalition for Men) și Fundația indiana pentru salvarea familiei indiene (Save Indian Family Foundation).

Problematici Mișcarea pentru drepturile bărbaților este implicată în nenumărate probleme, unele dintre acestea dând naștere altor mișcări sau grupări, cum ar fi mișcarea pentru drepturile tatălui, ce este axată pe divorț și probleme legate de custodie.

Divorțul Grupările pentru drepturile bărbaților din SUA, au început să se organizeze ca răspuns la reformele legate de divorț și problemele legate de custodie din anii 1960. Bărbații implicați în primele organizații susțineau că legea familiei și a divorțului îi discrimina, favorizându-le pe soțiile lor. . Rich Doyle a scris un comentariu legat de mișcarea pentru drepturile bărbaților, în care vorbea despre modul în care instanța tratează divorțurile și procesele pentru custodie:

Legile și practicile privitoare la întreținere soției sau pensia alimentară variază considerabil de la o țară la alta sau de la o cultură la alta. La unul din poli se află țările nordice, precum Suedia care din 1978 au hotărât ca soții divorțați nu răspund unul de altul. Ar putea fi prevăzută o pensie doar pentru o perioadă scurtă de timp. În majoritatea țărilor vestice, pensia alimentară este acordată din ce în ce mai rar, din cauza căsniciilor scurte și a faptului că femeile de cele mai multe ori au un venit propriu. Italia și multe țări din America de Sus sunt la polul opus. Femeile trebuie să fie întreținute în timpul despărțirii legale, aceasta fiind o stare în care multe-și doresc să rămână din cauza șanselor scăzute de a se recăsători, datorită motivelor religioase sau pentru a păstra drepturi de moștenire asupra bunurilor deținute de soți. Astfel de femei sunt de obicei căsătorite cu bărbați din clasele privilegiate. Cu toate astea, rata sprijinului material descrește și în Italia. Cu toate că rata plăților pentru întreținerea soției e în declin, din cauza ratelor reduse pentru care pensia este garantată și a ratei reduse la care pensia este plătită în general, există și probleme legate de drepturile bărbaților atunci când femeile continuă să primească pensie și după ce acestea intră într-o nouă relație și când femeile sunt întreținute de bărbați ce sunt strâmtorați din punct de vedere financiar. . În SUA legile pensiei din prezent sunt contestate datorită constituționalității, desemnării pensiei temporare în locul pensiei permanente plătite unui soț, și tratamentului corect și egal al legii familiei. . Există mai multe cruciade duse de activiștii pentru drepturile bărbaților pentru a reforma pensia la nivel statal și federal, incluzând Arizona, Florida, Georgia, Massachusetts, New Jersey, North Carolina, Ohio, Pennsylvania și Tennessee.

Acum că femeile reprezintă o mare parte a forței de muncă, legile existente privind pensia în SUA, au început să fie puse la îndoială. Un precedent legal legat de o pensie care să nu țină de gen, oferindu-le bărbaților drepturi la pensie, a fost făcut în cazul Orr v Orr, în care Instanța Supremă a invalidat reglementările din Alabama conform cărora soții și nu soțiile, erau obligați să plătească pensia după divorț. Această reglementare a fost considerată o violare a clauzei de protecție egal a celui de-al 14-lea amendament. Procentajul bărbaților ce primeau pensie s-a ridicat de la 2,4% între 1996 și 2001 la 3,6% între 2002-2002, și e de așteptat ca acesta să crească din moment ce din ce în ce mai multe familii au ca susținător principal femeia.

Drepturile privitoare la reproducere În 2003, o britanică a pierdut procesul intentat în 1990 împotriva decretului referitor la Fertilizarea și embrioni umani ce afirmă că ambii parteneri trebuie să se pună de acord cu privire la felul în care va fi folosit materialul lor genetic. Aceasta încerca să obțină acces la embrioni fertilizați, înghețați înainte de divorț, de la fostul ei soț ce-și retrăsese acordul. Cu toate acestea, un bărbat britanic a fost obligat să plătească pensie alimentară pentru copii conceputi artifical după ce fosta lui soție i-a folosit sperma înghețată din timpul căsătoriei lor. În acest caz, femeia a pretins în timpul desfășurării procedurilor că bărbatul își dăduse acordul. În toate țările cu excepția a 15 țări, bărbații nu e nevoie să fie înștiințați în legătură cu provocarea unui avort. Egiptul, Guinea-Bissau, Iran, Irak, Japonia, Republica Coreea, Kuweit, Malawi, Nicaragua, Arabia Saudită, Siria, Turcia, Maroc și Emiratele Arabe Unite, cer ca avortul să fie autorizat de soțul femeii. Cu toate astea, în unele dintre aceste țări această lege poate fi încălcată dacă femeia are probleme de sănătate. În China, legea afirmă că o femeie nu are niciun fel de prioritate față de soțul ei în decizia de a avea sau nu un copil, în ciuda faptul că acest fapt intră în conflict cu drepturile femeilor la avort ce a fost susținut în instanță. În USA, în 2006, cazul Dubay v. Wells a pus problema dacă bărbații ar trebui să aibă posibilitatea de a refuza toate drepturile paternale și toate responsabilitățile în cazul unei sarcini nedorite. Cei ce sprijină ideea spun că acest lucru i-ar permite femeii să se informeze înainte de a lua o decizie și să le dea bărbaților aceleași drepturi de reproducere ca și femeilor. În încheierea cazului, Curtea de apel a SUA, a afirmat că cel de-al 14-lea amendament nu interzice dreptul statului de a trata diferite tipuri de persoane, în moduri diferite.

Adopția Activiștii pentru drepturile tatălui încearcă să găsească o abordare care să nu depindă de gen, în care bărbații și femeile ar avea drepturi egale în probleme de adopție.

Custodia copilului Dreptul familiei este un domeniu ce i-a preocupat foarte mult pe activiștii pentru drepturile bărbaților. Aceste chestiuni variază de la un stat la altul și de la o țară la alta. În India, drepturile tatălui au fost luate în discuție din 2000. Mulți bărbați se simt discriminați prin faptul că nu au aceleași drepturi legate de custodia comună sau de vizitare precum fostele soții. Marea Britanie și SUA au fost citate (împreună cu încă câteva state ce n-au fost numite) ca regiuni afectate în care problemele de custodie au fost complicate de ratele mari de divorț, de scăderea timpului petrecut de către tați cu copilul, pe când așteptările privind implicarea taților în viețile copiilor s-au mărit. Autorii cărții Teritoriile nefamiliare, scriu

În SUA, taților li s-a oferit custodia în 17,4% din cazuri, în anul 2007, un procentaj ce nu s-a schimbat statistic din 1994

Răpirea internațională de minori Activiștii drepturile bărbaților susțin că copiii unor bărbați de origine indiană au fost răpiți din casele lor din Canada, SUA și Europa și aduși în India, țară în care instanța națională nu recunoaște sentințele de custodie emise în străinătate. India nu este un subiect al Convenției de la Haga iar bărbații acuzați de hărțuire pentru obținerea de asigurare pot fi arestați în aeroporturile indiene.

Concediul paternal Există o varietate mare de dispoziții legate de concediul paternal în cele 24 de țări vestice, ce aparțin în primul rând Europei, Australiei, Canadei și SUA. Cele mai liberale îi permit cuplului să decidă în ce fel va fi împărțit timpul petrecut cu copilul între tată și mamă. În țările în care alocația e valabilă și definită, perioada de timp este între 2 și 12 zile. Acolo unde alocația mamei e valabilă și definită (în toate țările în afară de SUA și Australia) perioada este de 14-20 de săptămâni patru țări având perioade mai extinse.

Frauda privind paternitatea Fraude privind paternitatea apar atunci când o mamă identifică un bărbat în mod intenționat drept tată biologic, cunoscând faptul că nu acesta e adevărul. În unele cazuri un soț este legal răspunzător pentru copiii soției lui chiar dacă aceștia nu-i aparțin.

Sănătatea